Misterul celei de a opta minuni a lumii, Camera de Chihlimbar

TIPĂREȘTE

La 25 km de de Sankt Petersburg, la Ţarskoe Selo, ţarina Ecaterina soţia lui Petru cel Mare a construit palatul de vară în care familia ţarului locuia din primăvară până toamna. După revoluţia bolşevică oraşul a fost numit Puşkin întrucât aici la un liceu al nobililor a învăţat marele poet rus.

Palatul, dezvoltat şi completat de ţarina Elisabeta şi numit uneori după numele acesteia, era de o frumuseţe şi bogăţie nemaiîntâlnite. Are o lugime de 325m, cu faţada albastră împodobită cu mai mult de 100 kg de aur şi este considerat şi astăzi simbolul Rusiei. Din acest palat a fost ridicat de bolşevici în 1917 ţarul Nicolai al II-lea Romanov care a fost deportat la Ekaterinenburg şi împuşcat împreună cu ţarina,cei cinci copii şi suita. Despre frumuseţea acestui palat am scris în 2013 un review - vezi impresii - dar despre cea de a opta minune a lumii, cum era considerată în acele vremuri Camera de Chihlimbar, doar câteva cuvinte. Ţin să precizez că dacă ni s-a permis să fotografiem exteriorul şi interioarele superbe ale palatului, în Camera de Chihlimbar era absolut interzis aşa încât, ca s-o puteţi vedea în toată grandoarea ei, am apelat la fotografii luate de pe net şi la un filmuleţ pe care, îl rog pe WEB să-l posteze. youtube. Merită să pierdeţi câteva minute pentru a vedea atât palatul cât şi Camera de Chihlimbar.

Contrar părerii că cea de a opta minune a lumii, camera de chihlimbar a fost lucrată de meşteri ruşi (Rusia ocupă al doilea loc în lume în producţia de ambră, după Polonia), ea a fost executată la începutul sec XVIII de meşteri prusaci la dorinţa Sofiei de Hanovra, soţia regelui Frederic I de Prusia. Artizanul acestei încăperi acoperită cu panouri imense de chihlimbar, foiţă de aur şi oglinzi strălucitoare a fost sculptorul baroc german Andreas Schlutter şi executată de cel mai mare maestru în arta prelucrării chihlimbarului Gottfried Wolfram. Camera de 100 mp urma să fie montată în palatul Sofiei de Hanovra dar aceasta murind în 1705, fiul ei Friedrich Wilhelm I a renunţat la acest proiect scump şi piesele de chihlimbar au rămas într-un depozit la Berlin.

În această perioadă se desfăşura războiul Rusiei condusă de Petru cel Mare contra Suediei, ţinta lui fiind ieşirea la Marea Baltică în vederea stabilirii de legături comerciale cu celelalte ţări maritime. Petru cel Mare s-a întâlnit cu Friderich Wilhelm I în vederea unei alianţe politice contra Suediei. Ca semn de prietenie, cunoscând gustul artistic al ţarului, regele prusac i-a oferit acestuia piesele care urmau să constitue Camera de Chihlimbar şi care în acea perioadă erau de 12 ori mai valoroase decât aurul.

În timpul războiului, Petru a cucerit delta râului Neva unde în 1703 a fondat oraşul Sankt Petrersburg devenit peste câţiva ani capitala bogatei Rusii. A început construcţia marilor palate ale Petersburgului şi împrejurimilor, primul loc ales pentru amplasarea Camerei de Chihlimbar fiind Palatul de Iarnă. După 43 de ani de domnie şi un război cu Suedia care a durat mai bine de 20 de ani, Petru cel Mare a murit în 1725 fără a apuca să vadă finisată Camera de Chihlimbar.

A fost denumit iniţial al Ecaterinei dar dezvoltarea şi finisarea lui au fost făcute de ţarina Elisaveta Petrovna, fiica Ecaterinei şi a lui Petru cel Mare, sub îndrumarea designerului arhitect Rostrelli. Operaţiunea de construcţie a Camerei de Chihlimbar a durat din 1743 în 1755.

Era o încăpere de 100 mp cu pereţii de chihlimbar de diferite nuanţe. Au fost folosite şase tone de chihlimbar în bucăţi mari sau spărtură. Pereţii aveau şi multe oglinzi înalte cu marginea încrustată cu aur şi pietre semi preţioase în care soarele sau lumânările aprinse în stative reflectându-se, întreaga încăpere căpăta o strălucire aparte. Numai imensul candelabru avea 565 de lumânări. Aşezate pe pereţi opuşi, într-o oglindă vedeai pe cea de vis a vis cu întreaga ei lucrătură barocă. Îngeraşi, capete de zeiţe greceşti sau romane, lucrături florale erau ancadramentele acestor oglinzi. Deasemeni în mijlocul unor panouri de chihlimbar erau tablori pastorale. Mobilierul: măsuţe, scaune, decoraţiuni, sculpturi erau executate deasemeni din ambră.Camera de Chihlimbar este considerată de specialişti una din capodoperele omenirii din toate timpurile.

În 1939 se semnase pactul de neagresiune Riebentrop- Molotov dintre Rusia şi Germania dar pe 22 iunie 1941 Hitler a invadat URSS. El hotărâse ca Leningradul (Sankt Petersburg) să fie total distrus şi bogăţiile lui inclusiv comorile de artă printre care principală era Camera de Chihlimbar de origine prusacă să se întoarcă în Germania. Efortul autorităţilor sovietice de punere la adăpost a comorilor a fost uriaş, numai în Ermitaj trebuiau salvate 2.5 mil piese de artă.

Din Camera de Chihlimbar a fost salvat mobilierul şi unele decoraţiuni dar deslipirea de pereţi a panourilor de chihlimbar nu a fost posibilă, preţioasa ambră deteriorându-se la demontare. S-a hotărât acoperirea panourilor cu vată, pânză şi hârtie dar specialiştii germani nu au putut fi duşi în eroare. În noiembrie 1941 baronul von Kunsberg împreună cu o echipă de specialişti în artă a reuşit să desfacă fără a deteriora panourile. Le-a pus în 29 lăzi şi le-a expediat în castelul Konigsberg din Prusia Orientală care în acea vreme făcea parte din Germania.

Astăzi Kaliningrad, fost Konigsberg este un mic teritoriu rus izolat de ˝patria mamă˝ cuprins între Polonia, Marea Baltică şi Lituania. Are o populaţie de 1 mil locuitori, majoritatea ruşi. A fost fondat în 1255 de cavalerii teutoni şi a devenit capitala Prusiei Orientale. Aici s-a construit de prusaci în sec. XIII un castel în care au fost depozitate de germani cele 29 lăzi cu panourile Camerei de Chihlimbar. Piesele din Camera de Chihlimbar au fost expuse în castel până în 1944 când, au trebuit ascunse din cauza raidurilor aviaţiei aliate care au şi distrus castelul. Din acel moment s-a pierdut urma Camerei de Chihlimbar.

Dispariţia Camerei de Chihlimbar este unul din cele mai mari şi incitante mistere ale istoriei. Imediat după terminarea războiului, autorităţi germane şi sovietice, instituţii specializate şi căutători de comori singulari au început căutarea lăzilor cu panouri de chihlimbar. Această cercetare continuă şi azi după aproape 80 de ani de la dispariţie.

Cele mai spectaculoase acţiuni de căutare au fost făcute de Stasi din Germania de Est care a iniţiat 120 de acţiuni pentru care a cheltuit milioane de mărci, din păcate fără rezultat. După profesorul rus Brusov, la înaintarea trupelor sovietice spre sfârşitul războiului, aceştia au incendiat aripa în care erau depozitate lăzile. Pentru această declaraţie echipa lui Brusov a fost arestată şi exilată în gulagurile din Siberia. Aceeasi teorie a incendierii castelului de către armata sovietică a fost lansată şi de Kuchumov responsabil în căutarea comorii dispărute dar acesta de frica exilării şi-a schimbat declaraţia şi a emis ipoteza că soldaţii nazişti au evacuat pe mare lăzile înafara Koningsbergului înainte ca acesta să fie incendiat de sovietici şi apoi distrus de bombardamentele aliate.

În 1967 puterea sovietică a înfiinţat o comisie care a căutat comoara pe fundul marii Baltice în ipoteza că vasul care o transporta spre Germania s-ar fi scufundat, apoi au căutat în buncăre. Alte cercetări au fost făcute în Thuringia într-o mină părăsită de argint. În 2008 presa britanică a explodat sub informaţia că într-un sat din Germania, îngropate la 20m adâncime au fost găsite pietre preţioase şi fragmente din ornamentele Camerei de Chihlimbar. Erau falsuri. În anul 2000 statul german a găsit ocazional câteva fragmente dintr-un panou original pe care le-a dăruit Rusiei. Se continuă cercetările deşi probabil că adevărata Cameră de Chihlimbar nu va fi găsită niciodată.

Comisia a funcţionat 17 ani până în 1984 fără a găsi nicio dovadă serioasă sau vreo urmă a comorii pierdute. În 1979, înainte de desfiinţarea comisiei de căutare a chihlimbarului dispărut, Consiliul de Ministri a luat hotărârea reconstituirii de la zero a Camerei de Chihlimbar.

Timp de 24 de ani a durat reconstituirea Camerei de Chihlimbar în palatul Ecaterina din oraşul Puşkin (fostul Ţarskoe Selo). În 1980 a început programul de refacere şi în primul rând şcolarizarea a zeci de meşteri în arta pierdută a prelucrării ambrei. S-au folosit si măsurat, scos detalii din fotografiile alb-negru aflate în Arhivele Poliţiei care datau din 1917, an în care a fost capturat ţarul Nicolae al II lea şi întreaga lui familie. Au fost aduse şi selectate tone de pietre semi preţioase din întreaga Rusie, Pakistan şi Italia pentru a reface mozaicurile florentine din cameră. După descoperirea întâmplătoare în Germania a unui mozaic original, experţii au ajuns la concluzia că actuala Cameră de Chihlimbar este identică cu cea dispărută. Întreaga operă a costat 8 milioane dolari plus o contribuţie de 3.5 mil dol venită din partea companiei germane Ruhrgaz în schimbul unui contract de furnizare a gazelor natural.

Cu ocazia împlinirii a 300 de ani de la fondarea oraşului Sankt Petersburg, pe 31 mai 2003 Vladimir Putin (originar din Leningrad) a inaugurat oficial Camera de Chihlimbar în prezenţa lui Gerhard Schroeder, cancelarul Germaniei. După această dată, publicul de pretutindeni a avut acces în Camera de Chihlimbar. În 2009 am avut privilegiul de a o putea vizita şi am rămas cu convingerea că niciun palat văzut de mine în lume nu conţine o asemenea bijuterie şi mă refer la Versailles, Schonbrunn, Ermitaj, Buckingam, Palatul Interzis.

Este de prisos să vă spun că a fost interzis fotografiatul sub sancţiunea unor pedepse aspre, fotografiile pe care le-am postat fiind preluate de pe net.

---

VIZUALIZĂRI: 791 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI