Pensiunea Speranţa - o oază de linişte şi relaxare

TIPĂREȘTE

Pentru „Vacanţa mea în Apuseni” (vezi impresii), unde ne-am cazat la „Casa Moţilor” din Arieşeni (vezi impresii), ne mai trebuia o cazare intermediară, pentru că din Iaşi la Arieşeni, am fi avut de condus în jur de 9 ore şi, am zis noi că nu se merită.

Am scos harta să vedem ce am putea găsi pe la jumătatea distanţei. După îndelungi tatonări, ne-am dat seama că toate drumurile duceau la: Sovata! Chiar nu-mi displăcea deloc ideea de a ne bălăci puţin în Lacul Ursu! Cunoşteam binişor staţiunea aşa că am început să caut în zona centrală, asta însemnând strada Trandafirilor. În cele din urmă, ne-am hotărât pentru Pensiunea Speranţa, pentru că mai stătusem acolo şi chiar ne-a convenit şi preţul.

Am sunat la pensiune şi bineînţeles, fiind cu câteva luni înainte, am găsit o cameră exact pentru perioada în care am dorit. Tariful pentru august era de 270 lei/noapte, cu mic dejun inclus. Am rezervat o noapte pentru dus şi încă patru nopţi, la întoarcerea din Apuseni. Am trimis un avans de 200 lei şi, nespus de bucuroasă că terminasem în sfârşit de planificat toată vacanţa în Apuseni, am aşteptat nerăbdătoare.

Traseul Iaşi – Sovata are o distanţă de 270 km şi îl parcurgem de obicei în aproximativ 5 ore (mai exact vreo 4h30), dar este un traseu care mie îmi place tare mult pentru că trece prin Cheile Bicazului, care reuşesc să mă fascineze de câte ori le văd.

Am plecat dis-de-dimineaţă la drum, plini de energie şi entuziasm, pe ruta Iaşi-Piatra-Neamţ-Bicaz-Lacu-Roşu-Praid-Sovata şi bineînţeles primul popas l-am făcut la Cheile Bicazului. Fiind aşa dimineaţă nu erau prea populate cheile, în schimb aerul acela tare de munte ne-a făcut bine. Ploua mărunt, dar eu tot am reuşit să fac câteva poze şi să mă bucur din plin de ceea ce văd, pentru că da, am învăţat să mă bucur de tot ceea ce-mi oferă natura, indiferent de starea vremii.

Am ajuns în Sovata în jurul orei 12.00, am intrat direct în incinta pensiunii şi am parcat. Ne-a întâmpinat proprietarul, cu zâmbetul pe buze. Ne aștepta. Ne-a urat „bun venit” și ne-a anunțat că ne putem caza, camera fiind deja gata. Ce bucurie! Ştiam că chek in-ul începe la ora 14.00 şi eram pregătiţi să facem o mică plimbare prin staţiune până să ne putem caza.

Am fost ajutaţi cu bagajele (aveam ceva, nu glumă!) şi spre bucuria noastră am primit o cameră la parter, asta însemnând să nu ne mai chinuim cu ditai valizele pe scări. Apoi, am fost invitaţi la un păhărel de ţuică! Ce frumos!

Localizare, acces şi parcare.

Pensiunea Speranţa este o pensiune clasificată la 4 margarete şi este situată central, la intrarea în staţiune, pe strada Trandafirilor nr. 63, la aproximativ 5 minute de mers pe jos până la celebrul lac Ursu, într-un loc accesibil cu auto. Cum se intră în staţiune, imediat după piaţă, pe partea dreaptă, suntem anunţaţi de „Gabriela”: - Aţi ajuns la destinaţie! E simplu acum cu aplicaţiile de pe telefon, nu-i aşa?

Imediat ce intri, impresionează curtea imensă şi grădina de aproximativ 2000 mp, înconjurată de un gard frumos din fier-beton. Porțile masive sunt tot timpul deschise larg, dar seara, după ora 22.00 se încuie totul.

Parcarea

Este gratuită, amenajată și pe partea stângă și pe partea dreaptă a spațiului din fața pensiunii. De menționat că este bine luminată noaptea fiind prevăzută și cu cameră de luat vederi.

Spaţiul exterior

Pensiunea este înconjurată de brazi, iar spațiul verde ce o înconjoară, este foarte frumos amenajat și bine îngrijit. Astfel întâlnim tot felul de decorațiuni de grădină, foarte mule flori viu colorate și copaci. Pe partea dreaptă de cum intri, se află un leagăn din lemn masiv, o fântână din lemn, în miniatură, o cărută din lemn plină cu flori, tot în miniatură dar piesa de rezistență a spațiului exterior este foișorul din lemn, unde poți să stai la o cafea, la un șpriț seara sau, unde poți servi masa sau un grătar, preparat la grătarul din imediata apropiere. Este înconjurat de multe flori, are mese și bănci din lemn și este deosebit de rustic. Lângă foișor se mai află o masă rotundă, cu scaune și umbrelă mare. Acest mic paradis, oferă atât de multă relaxare şi linişte... încât se putea chiar şi dormi aici!

Pensiunea Speranţa este o pensiune cu o arhitectură foarte frumoasă şi atrage privirile tuturor celor ce trec pe stradă cred că şi datorită grădinii din faţă plină de flori şi decoraţiuni.

Intrarea în pensiune se face pe nişte scări înalte flancate de o parte şi de alta de o multitudine de flori colorate şi de felinare, care seara se aprind, creând o atmosferă romantică.

Interiorul pensiunii

Pensiunea Speranţa oferă cazare în camere cu aer condiționat, balcon, TV prin cablu, baie și acces gratuit la internet Wi-Fi. Are în dotare 8 camere duble şi două apartamente, dispuse la parter şi etajul I. Parterul fiind situat mai sus decât nivelul curţii, și camerele de aici au balcon. Deci: am avut balcon!!!

La parterul pensiunii găsim 4 camere matrimoniale duble, recepţia, un living drăguţ cu fotolii, canapea şi măsuţă de servit cafeaua, bucătăria, locul pentru servit masa și două terase, în fața și în spatele pensiunii. La recepţie este o doamnă drăguţă, care parcă ne-ar recunoaşte, deşi au trecut doi ani de când am mai fost aici. Dar câtă lume nu trece pe aici... Am vrut să achităm, dar ni s-a spus că mai bine o facem la plecare. Recepţia, ca şi poarta de la intrare, sunt deschise până la ora 22.00, noi cei din interior având chei de acces în caz de întârziere.

La etaj urcăm pe o scară cu balustradă de lemn şi găsim aici alte 4 camere matrimoniale și cele două apartamente, iar în mijloc un living deosebit de elegant, cu patru fotolii mari și două canapele, din piele, crem, dispuse în formă de cerc, o măsuță fantezie în mijloc și multe plante decorative. Este foarte luminat acest loc, pentru că geamurile sunt mari și dau la stradă. Să tot stai aici și să te relaxezi cu o revistă/carte în mână.

Era atât de curat peste tot... !!! Sclipea!!!

Balcoanele: pensiunii sunt pline cu flori. Micuțe, cochete, încărcate cu flori, dau o imagine de ansamblu superbă.

Ştiţi ce frapează de cum pătrunzi în pensiune? Eleganţa! Ăsta a fost cuvântul care mi-a stat pe buze de cum am văzut-o prima dată. Cei care o administrează sunt oameni cu gusturi fine, oameni care au şi o vârstă şi... deşi sună poate aiurea, mai de „modă veche”. Îţi impune aşa un respect intrarea în pensiune, încât, parcă fără să vrei te adresezi în şoaptă, de frică să nu deranjezi pe cineva. Mie asta mi-a plăcut tare mult!

Camera:

Faţă de alte pensiuni pe unde am mai fost, aici mi-a plăcut că toate camerele au hol de intrare separat cu uşi de dormitor şi baie. În holul de la intrare tronează un dulap mare, modern, cu multe umeraşe, locuri pentru umbrele şi chiar umbrele, oglindă şi câteva tablouri. În dulap găsim perii de haine şi de pantofi, precum şi trusă de ace.

Camera mi s-a părut imensă. Pe jos era un parchet deosebit, deschis la culoare şi care dădea camerei un aer foarte vesel. Patul foarte mare cu saltea confortabilă, cu tot felul de perne şi pernuţe, lenjerie albă imaculată din bumbac 100% şi foarte plăcută la atingere. De o parte şi de alta o patului, avem câte o noptieră, cu sertare şi veioză. În cameră mai avem o comodă, cu sertare mari, unde găsim pilote şi cearşafuri, un minibar, un corp pe care este aşezat un televizor LCD de mărime medie şi o măsuţă fantezie cu două taburete mici. Pe măsuţă se afla o tavă cu pahare şi o vază cu flori. Într-o parte a camerei este o oglindă mare semirotundă, iar pe peretele de deasupra patului, aerul condiționat. Tot mobilierul camerei şi al întregii pensiuni este nou. Draperiile sunt crem, dintr-un material greu, în ton cu covorul. Foarte mult spaţiu şi foarte aerisită camera poate şi datorită faptului că dulapul era pe hol.

Baia:

Este spaţioasă şi cochetă, tapetată cu gresie şi faianţă în tonuri pastelate, dotată cu toate utilităţile: cabină de duş, uscător de păr, chiuvetă cu etajeră şi oglindă foarte mare, rotundă, prosoape mari, mici – de un alb imaculat, doză săpun, ventilator, în general consumabile din abundenţă şi geam care dădea în grădina pensiunii.

Balconul nostru este cu vedere la strada principală, este micuț, cu două scăunele, o măsuță, scrumieră şi multe flori. Este locul meu preferat unde îmi plăcea să mă aşez dimineaţa, să-mi beau cafeaua și să privesc forfota străzii.

Micul dejun:

Pensiunea nu servește decât micul dejun, între orele 8.00 – 10.30. Chiar peste stradă este un restaurant pentru doritori precum și o stație de autobuz, în caz că vreți să vă deplasați fără mașină prin împrejurimi.

Sala de mese are o capacitate de 30 persoane, este compusă din două încăperi care comunică între ele. Mesele sunt toate de 4 persoane, cu fețe de masă de un alb imaculat, cu șervețele roșii de pânză, scaune tapițate, un televizor mare așezat într-un colț al încăperii, sus. Este un loc unde te simți extraordinar de bine și unde ești servit imediat ce ajungi la masă. Da, aici micul dejun nu este bufet suedez; vine cineva la masă și aduce o tavă cu de toate: diverse salate (de vinete, de icre, boeuf, etc.), cașcavaluri și telemea, unt, diverse mezeluri, slăninuță, ouă fierte, omlete, legume, etc. Ești întrebat dacă mai dorești ceva și imediat apoi, revine fata care servea, cu cele comandate în plus. Pe o masă mare, găsim aparatul de cafea (foarte bună cafeaua aici!), diverse ceaiuri, gemuri, dulcețuri, miere de albine, zahăr, lapte, iaurturi, sucuri, apă plată etc. Un mic dejun variat și la discreție!

Fiind o pensiune atât de mică și intimă, eu chiar nu am considerat o problemă lipsa bufetului suedez, mai ales că, după cum v-am spus, timpii de așteptare sunt extrem de mici.

Îmi plăcea tare mult acest locuşor atât de intim unde socializam cu toţii dimineaţa, împărtăşeam impresii de călătorie, de multe ori petreceam ziua împreună, legam prietenii...

Felul în care ni se servea masa, zâmbetul acelei fete drăguţe şi mereu zâmbitoare, curăţenia şi bunul gust care predominau, dădeau un farmec aparte acesui loc.

Cea de-a două sală de mese (și unde nouă ne plăcea să stăm), avea multe geamurile foarte mari de unde puteam admira o priveliște extraordinară. De aici aveam o ușă care ducea la foișor. Marea majoritate mergeau dimineața să-și bea cafeaua acolo, într-un cadru natural deosebit de frumos oferit de florile și vegetația din jur.

Uitam să vă spun, pentru cei care vreți să veniți iarna aici, pârtia de schi Aluniș este la 8 km distanță de pensiune.

Impresii finale:

Ne-am simţit minunat la această micuţă şi intimă pensiune. Cu cei care o administrează am interacţionat foarte bine, amabili şi săritori şi cu mult simţ al umorului. Cu domnul administrator stăteam de multe ori seara la poveşti; era o persoană care chiar avea ce ne povesti!

Recomand cu toată încrederea Pensiunea Speranța, nu atât pentru poziția sa centrală, fiind amplasată pe principala arteră de promenadă din Sovata şi care seara freamătă de lume, dar mai ales pentru serviciile de calitate, pentru oamenii minunați care o administrează, pentru liniștea și intimitatea care le oferă.

Eu cu siguranță voi reveni tot aici pentru că Sovata este stațiunea mea de suflet!

Pentru cei care nu ați fost încă, vă spun că Sovata este alegerea ideală dacă vă doriți să petreceți vacanța într-un loc liniștit, departe de agitația și poluarea urbană, să fiți mai aproape de natură și să vă bucurați de un peisaj rupt parcă din poveștile cu zâne. Lacurile din zonă sunt cele mai bune terapii pentru minte, corp și suflet!!!

Vacanţe minunate şi alegeri cât mai inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 921 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI