Berlin – cum l-am regăsit după 34 de ani

TIPĂREȘTE

Am revăzut Berlinul după 34 de ani. Atunci, adolescentă fiind, am vizitat doar Berlinul de Est, pentru că atât se putea vizita la vremea respectivă. Chiar și așa, mi s-a părut Vest curat. Chiar mă gândeam atunci: păi, dacă așa arată Berlinul de Est, oare cum o fi cel de Vest? Ne uitam cu nesaț din turnul de televiziune din Alexanderplatz încercând să distingem ceva după Poarta Brandenburg și Zid. N-am reușit să vedem decât ceva care semăna a o mare zonă verde. De aceea, anul acesta am mers cu mare emoție.

Făcând documentarea pentru excursie, am constatat cu stupoare că majoritatea obiectivelor de vizitat sunt totuși în fostul Berlin de Est și o mare parte le văzusem în excursia din adolescență.

M-a frapat însă dimensiunea extraordinară a orașului, pe care nu mi-o aminteam. Acum, de la hotelul nostru de undeva în nord-estul Berlinului, până la Charlottenburg, castelul dinastiei Hohenzollern din Berlinul de Vest, am mers vreo 12 stații cu tramvaiul + 17 stații cu metroul și am făcut peste o oră. Citisem undeva că ar fi de 4 ori cât Parisul, care nu e chiar o „jucărie”.

Hotelul la care am stat ne-a pus la dispoziție o hartă a mijloacelor de transport (oricum, pe asta o aveam şi eu descărcată de pe Net), dar nu și o hartă turistică a Berlinului. Așa că prima noastră grijă a fost să găsim un punct de informare turistică și să facem rost de o hartă.

M-am gândit eu că în Alexanderplatz imposibil să nu existe nu unul, ci mai multe puncte de informare turistică. Am luat tramvaiul și – direcția Alexanderplatz. Piața este enormă. Am început să căutăm punct Info. Ia-l de unde nu-i. Am întrebat în stânga, în dreapta nimeni nu știa nimic. Erau puncte care vindeau Berlin card, tot soiul de excursii sau tururi, dar hartă ioc. Până la urmă, am intrat în hotelul cel mare din piață, fostul Hotel Stadt Berlin, actualmente Park Inn by Radisson și, după ce am ocolit toate magazinașele de la parter, chiar la recepție erau pe masă un vraf de hărți. Am luat și eu una mulțumită că în sfârșit am găsit ce căutam.

Există 3 zone de tarifare: AB, BC și ABC. În mod normal, pentru obiectivele din Berlin vă trebuie bilet pentru zona AB. Pentru zona ABC vă trebuie doar dacă mergeți la Potsdam. În stațiile de metrou și S-Bahn există automate de bilete. Automate există și în tramvai, dar cele din tramvai merg doar cu monede. Toate automatele dau rest. În cazul în care cumpărați biletul din tramvai, acesta nu mai trebuie validat. Scrie din prima data şi ora pe el. Dacă îl luați din stația de S-Bahn sau de metrou, atunci el trebuie validat înainte de începerea călătoriei la validatoarele de pe peron.

Un bilet pentru o singură călătorie (Einzelfahrschein) costă 2.8 euro și este valabil timp de 2 ore. Puteți schimba oricâte mijloace de transport (se validează o singură dată la început), dar nu vă puteți întoarce. Există și bilete simple pentru distanțe scurte (3 stații de S-Bahn sau metrou și 6 stații de tramvai sau bus), care costă 1.7 euro, dar la distanțele din Berlin, acesta nu prea se aplică.

Biletul de o zi (Tageskarte) este valabil pe toate mijloacele de transport până la ora 3 a. m. a zilei următoare celei în care a fost validat tichetul. Costă 7 euro/zi pentru zona AB. Acesta cred că e cel mai potrivit pentru turiști, deși noi am grupat obiectivele și ne-am descurcat vreo 2 zile cu tichete simple.

Hărțile mijloacelor de transport din Berlin le puteți descărca de la adresa fahrinfo.bvg.de/Fahrinfo/ ... apLayer=NETWORK. Tot pe acest site găsiți și alte informații referitoare la transportul public din Berlin.

S-Bahn-urile care circulă pe inel (dacă o să vă uitați pe hartă vedeți că există un inel al S-Bahn-ului) au numărul S41 dacă se învârte în sens orar și S42 dacă circulă în sens antiorar.

Tramvaiele care au un M in fața numărului (de ex. M8) sunt așa numitele metro-tram și sunt mai dese, cam cu o frecvență de unul la 10 minute. Cele care nu au M în fața numărului sunt tramvaie normale și au o frecvență cam de unul la 20 de minute.

Ce-am vizitat noi în cele 4 zile cât am stat la Berlin? Păi să le luăm pe rând.

Se află la Potsdam și este palatul de vară al lui Frederick cel Mare, regele Prusiei. Se poate ajunge cu S-Bahn din Berlin linia S7. Noi l-am vizitat în drum dinspre Dresda spre Berlin. Acest palat îl vizitasem și în excursia din adolescență și m-a impresionat teribil atunci. Era primul palat regal pe care îl vedeam în viața mea. La noi în țară, Peleș-ul nu se putea vizita. Așa că impactul a fost enorm.

Chiar și acum după ce am văzut multe palate, pot spune că este un palat frumos. Impresionantă este perspectiva asupra palatului dinspre grădina în trepte. Nu este un palat foarte mare, este exact ce trebuie. Am observat la multe palate din Germania mărimea exagerată a acestora: sunt, efectiv, enorme. Care cum ajungea rege, mai trântea câte o aripă nouă, astfel că se ajungea la palate de câte 400 de camere. Aici nu e cazul. Sanssouci este mic și cochet, așa cum îi stă bine unui palat de vară. În afară de palatul propriu-zis, se mai vizitează palatul nou, oranjeria și alte clădiri din parc. Pentru fiecare se poate plăti separat, dar există și un bilet combinat. Distanța dintre palatul nou și cel vechi e destul de mare. Noi am prins o căldură îngrozitoare, te topeai pur și simplu, așa că am vizitat doar Palatul Vechi.

Detalii despre orar, prețuri etc. găsiți aici: spsg.de/en/palaces-garden ... icket-sanssouci

Este palatul dinastiei Hohenzollern din Berlin. Mi s-a părut foarte mare. Se vizitează palatul vechi, aripa nouă (New Wing) + clădirile din parc. Cea mai reușită mi s-a părut aripa nouă. Sala albă și galeria aurită sunt deosebit de frumoase. Dar în multe locuri auzi din păcate: ne pare rău, mobilierul original și tablourile au fost distruse într-un incendiu în al doilea război mondial.

La acest palat, audioguide-ul a fost un adevărat coșmar. Erau sub formă de telefon mobil cu căști, dar touchscreen-ul era extrem de sensibil, astfel că ori de câte ori se atingea accidental de corp, de geantă etc. se întrerupea, sărea aiurea. La un moment dat am renunțat la el, că prea era enervant.

Grădinile sunt mari, sub formă de parc englezesc. Nu prea vezi la palatele germane grădini frumoase, cu aranjamente florale, fântâni și statui, lucruri care fac deliciul grădinilor de la palatele de prin alte țări. Aici există de obicei o fântână centrală, destul de modestă, pajiști pe care pasc rațe și gâşte sălbatice, și copaci. Este deconectant să te plimbi pe acolo într-o zi fierbinte de vară, dar nu e nimic impresionant.

Printre clădirile din parc se găsesc o vilă care găzduiește o colecție de porțelanuri și mausoleul care adăpostește mormintele unora dintre regii și reginele Prusiei.

Detalii despre orar, prețul biletelor etc. puteți găsi aici spsg.de/en/palaces-garden ... /charlottenburg

Ce mi s-a părut interesant este faptul că limba oficială la Curtea Prusiei nu era germana, ci franceza, iar regii Prusiei vorbeau franceza mai bine decât germana. Asta deoarece în secolele XVIII – XIX, Franța era considerată arbitra europeană a eleganței și a bunului gust. Friedrich cel Mare era un mare admirator al Franței și Voltaire a fost invitat și trăit o perioadă la palatul Sanssouci.

Clădirea Reichstag-ului se află în Berlinul de Vest imediat după ce treci poarta Brandenburg. Se vizitează doar cupola, domul de sticlă și trebuie rezervare pe Internet. Rezervarea se face la adresa bundestag.de/en/visittheB ... stration-245686. Eu am reușit să fac rezervarea doar folosind browser-ul Edge. Cu altceva n-a vrut să meargă nicicum. Este absolut gratuit. Trebuie să dați numele tuturor participanților. Vi se va trimite pe mail o confirmare. Pe aceasta trebuie să o listați și o arătați angajaților de la serviciul de primire vizitatori de la Reichstag.

În ziua vizitei trebuie să aveți la voi rezervarea listată și fiecare participant să aibă cartea de identitate. Trebuie să vă prezentați la intrare cam cu 15-20 de minute înainte de ora scrisă pe rezervare, pentru a trece prin filtrele de securitate. După ce treceți de filtre, vă preia un angajat care vă duce până la liftul de urcare pe acoperiș. După ce ajungeți pe acoperiș sunteți liberi să stați cât doriți. Se poate urca pe o pasarelă în spirală până în vârful domului de sticlă. Construcția domului în sine e spectaculoasă. De asemenea, priveliștea de sus, de pe terasa Reichstag-ului este deosebită.

Am fost emoționată când am trecut pe sub poarta Brandenburg, de care, pe vremuri nici nu ne puteam apropia. Îmi aminteam însă cu plăcere de spațiul larg din jurul porții, astfel încât ea părea cu atât mai impresionantă. Acum au construit chiar până lângă ea tot soiul de clădiri, încât i-au știrbit mult din farmec. În partea dinspre Berlinul de Est, în fața porții, era amenajat un spațiu în care se produceau artiști ambulanți, erau montate niște corturi care n-am prea înțeles la ce foloseau. Cred că erau folosite de niște ONG-uri ca să facă propagandă în diverse scopuri, gen protejarea mediului, a locurilor de muncă etc. Pe partea Berlinului de Vest era montată o scenă, iar de-a lungul bulevardului înspre Berlinul de Vest se montau corturi, dozatoare de bere și toalete ecologice, exact ca la noi când se face bâlci cu mici și bere. Păcat de poartă. Era pur și simplu sufocată.

La parter conține exponate babiloniene, asiriene și grecești deosebit de impresionante. Pergamon-ul, cel care a dat denumirea muzeului, era un oraș în nord-vestul actualei Turcii; în Antichitate, el aparținea însă grecilor și, ulterior, romanilor. De aici a fost recuperat integral un altar, care a fost apoi reasamblat în interiorul muzeului. Aminteşte cumva de Partenon de pe acropola Atenei, la scară mai mică, dar reconstruit în interior. Când l-am văzut în adolescență, efectiv am rămas cu gura căscată minute în șir, de aceea am vrut în mod deosebit să revăd acest muzeu. Din păcate, taman sala cu Marele Altar era închisă și nu se vizita, deoarece se construiește o nouă aripă a muzeului. Mare păcat. Dar și restul exponatelor sunt impresionante: poarta Ishtar, drumul procesiunii, poarta din Milet, statuile asiriene sau babiloniene.

La etajul superior este expusă artă islamică. Și aici este interesant, exponatele cuprind începând de la covoare, până la dantelării din piatră în genul celor de la Alhambra. Mie personal mi se pare cel mai impresionant muzeu din Berlin. În plus, mi se pare complet original, pe unde am mai fost în Europa n-am întâlnit acest gen de muzeu. Aici am stat puțin la coadă, dar un timp rezonabil, în jur de 20 de minute. Biletul costă 19 euro/persoană, audioguide-ul este inclus în preț și chiar este unul dintre audioguide-urile bine realizate.

Panorama Pergamon. Când am cumpărat biletul pentru muzeul Pergamon, am cerut bilet simplu, doar pentru acel muzeu. Mi s-a spus că nu se vând bilete simple, ci doar combinate, fie un bilet pentru toate muzeele de pe Insula Muzeelor, fie Muzeul Pergamon + Panorama Pergamon. Am ales a doua variantă, convinsă fiind că Panorama Pergamon trebuie să fie vreo chestie total neinteresantă, pe care ți-o bagă nemții pe gât la pachet, că altfel nu se duce nimeni acolo. S-a dovedit ulterior cât de mult m-am înșelat, chiar le-am fost recunoscătoare că m-au făcut să cumpăr bilet de intrare aici împotriva voinţei mele, altfel n-aș fi mers în veci acolo.

Ce este Panorama Pergamon? Într-o clădire separată, cumva în laterala Muzeului Pergamon, peste râul Spree, într-o incintă rotundă și înaltă au întins de jur împrejur o pânză. Pe această pânză au pictat o reconstituire color a orașului Pergamon cu Marele Altar şi templul de pe acropolă, stadionul, teatrul, casele oamenilor, oameni, animale etc. În mijlocul incintei se află o structură ca o schelă cu scări pe care te urci până aproape de acoperiș. Senzația este ca și cum te-ai uita la orașul Pergamon de undeva de sus, dintr-un elicopter. Pe schela respectivă se află o baterie de proiectoare care iluminează pânza dând senzația de realitate. Este reprodusă cu ajutorul luminilor alternanța zi-noapte, se aud tot felul de sunete, cum cântă cocoșii dimineața, cum se înalță ode zeilor, cum se luptă în arenă, apoi cum se lasă iar liniștea nopții. Senzația este de OAAAU! Basoreliefurile altarului apar colorate, așa cum se presupune că erau în realitate; în altarul original reconstruit în muzeu, basoreliefurile nu sunt colorate.

O precizare: pe biletul luat de la Pergamon scrie orele de intrare la Muzeul Pergamon și la Panorama Pergamon. Noi ne-am luat după ele și ne-am grăbit în partea de artă islamică de la Muzeul Pergamon. Ulterior mi-a părut rău. Nu trebuie să vă grăbiți ca să respectați acea oră, e cumva orientativă. Nu e aglomerat la Panorama Pergamon și nu se supără nimeni dacă nu ajungeți strict la ora scrisă pe bilet.

Se află pe Insula Muzeelor. Nu-mi aminteam de el din adolescență, probabil că atunci era încă în ruină și nu se vizita. Acum l-au reconstruit frumos și este într-adevăr spectaculos. Interiorul mi-a amintit de bisericile în stil baroc din Italia. De fapt, domul este catolic, deși nemții sunt în mare majoritate protestanți. Intrarea costă 7 euro/persoană și de acești bani se poate urca și în turn, pentru a admira Berlinul de sus. Se urcă pe scări, la un moment dat scara e destul de îngustă, dar nu este extraordinar de solicitant. De asemenea, se vizitează criptele de la subsol.

Coloana Victoriei. Se află în Berlinul de Vest și o găsim mergând de la Poarta Brandenburg tot înainte. De fapt, după ce treci de poartă se vede coloana. Este închinată victoriei Prusiei în războaiele pe care aceasta le-a purtat. Este asemenea obeliscului din Place Vendome de la Paris sau Coloana lui Nelson din Trafalgare Square de la Londra.

Gendarmenmarkt Este una din cele mai frumoase piețe din Berlin. Este flancată de două catedrale impresionante – Deutscher Dom și Franzosischer Dom, iar în fundal este așa numita Konzerthaus. Din păcate, când am fost noi în centrul pieței era un mare șantier, iar cele două catedrale erau închise. Sunt totuși terase frumoase în piață, unde se poate bea o bere foarte bună, dar evident n-au toalete.

Bulevardul Unter den Linden. Din păcate și aici am găsit șantiere. Am putut totuși admira clădirile Universității de o parte și de alta ale bulevardului, Opera, Neue Wache (un monument închinat victimelor fascismului).

Biserica Sf. Nicolae (Nikolaikirche). Este cea mai veche biserică din Berlin datând din jurul anului 1200. Se află în apropiere de Primăria Roșie din Berlin. Cartierul în care se află mi s-a părut foarte frumos, cu clădiri elegante și terase cochete și în general o atmosferă boemă. Recomand o plimbare în zonă.

Insula Muzeelor. Cuprinde cinci dintre ele mai mari și frumoase muzee din Berlin. Există un card valabil 3 zile pentru toate muzeele de pe insulă (3 days Museum Pass) și costă 29 de euro. Este avantajos având în vedere că noi doar la Pergamon am dat 19 euro. Se poate cumpăra de la oricare dintre muzeele de pe insulă. Pentru împătimiții de artă, Insula Muzeelor cred că e un adevărat paradis și vă poate ocupa complet cele 3 zile.

Cele cinci muzee sunt:

• Alte Nationalgalerie – arată ca un templu grecesc și este un adevărat templu al artei. Cuprinde picturi și sculpturi din perioada neoclasică până la impresioniști și artă modernă.

• Altes Museum – cuprinde sculpturi din antichitate grecești, romane, etrusce.

•Neues Museum – cuprinde artă egipteană, o colecție de papirusuri, muzeul preistoriei și o colecție de antichități. Aici se găsește expus celebrul bust al reginei egiptene Nefertiti.

• Bode Museum – cuprinde sculpturi din perioada medievală până în secolul 18, artă bizantină și o colecție numismatică.

• Muzeul Pergamon – despre care am povestit mai sus.

Turnul de televiziune din Alexanderplatz. O urcare costa 16 euro/persoană și n-am văzut coadă în nici una din zile. Am urcat în el în excursia din adolescență. Acum am preferat alte locuri pentru a admira Belinul de la înălțime: cupola Reichstagului și cupola Domului din Berlin.

Am evitat intenționat tot ceea ce ține de Zid și de istoria întunecată a Berlinului. N-am fost nici la East Side Gallery, nici la Check Point Charlie, nici la Muzeul Zidului sau al Holocaustului. Zidul l-am văzut în realitate, în perioada lui de tristă amintire și, sincer, nu e ceva ce să-mi doresc să revăd. Poate pentru cei care n-au trăit perioada respectivă este interesant.

Noi am preferat să vedem Berlinul așa cum e el acum, un oraș tânăr, renăscut, exuberant. Atât de exuberant încât în două zile din patru ne-am întâlnit cu demonstrații de stradă. Se pare că nemții, și mai ales berlinezii, demonstrează tot timpul și pentru orice. În prima zi, când aveam programată vizita la Reichstag și așteptam să se facă ora de intrare conform rezervării, au venit demonstranții, au înconjurat și au început să facă o gălăgie îngrozitoare. Strigau împotriva încălzirii globale și a schimbărilor climatice. Chiar am avut emoții dacă o să reușim să trecem de ei și să intrăm. N-au fost probleme. A doua zi, pe Unter den Linden altă demonstrație de stradă, de data asta pentru protejarea locurilor de muncă. La fel, o gălăgie îngrozitoare, dar altfel foarte pașnici. Deci nu vă speriați dacă vă întâlniți cu așa ceva.

În concluzie, Berlinul este un oraș frumos. Nu e genul de oraș de care să te îndrăgostești definitiv și iremediabil, cum e Madridul, Barcelona, Roma, nu mai spun de Viena. Nu cred că m-aș urca neapărat mâine în avion să-i mai fac o vizită. Dar aș vrea să-l revăd. Sper că nu iar după treizeci şi ceva de ani, ci mult mai curând.

---

VIZUALIZĂRI: 2718 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI