Tratoria Buongiorno - Casa Lido

TIPĂREȘTE

In luna iulie a avut loc un important și fericit eveniment de familie. Fiul meu cel mare s-a gândit să se căsătorească, mai exact a făcut cununia civilă, nunta fiind deja planificată pentru anul viitor. S-au gândit să plece din țară, să muncească in altă parte, așa că s-au grăbit puțin cu oficializarea legăturii lor, deoarece ar fi in avantajul lor dacă sunt căsătoriți (după spusele lor). Bineînțeles că evenimentul trebuia sărbătorit. Nu a fost ceva măreț, doar o masă in familie. Locația au ales-o protagoniștii evenimentului și au avut mână bună. Au rezervat o masă la Tratoria Buongiorno – Casa Lido.

Locația o cunosc de multă vreme. In perioada studenției veneam pe terasa restaurantului cu colegii la o bere. Abia acum insă am intrat și in clădirea Casei Lido.

Casa sau mai bune zis, palatul, a aparținut lui Constantin Angelescu, om politic, medic și profesor universitar, ministru al Instrucțiunii Publice in guvernele Brătianu și Duca. A avut un important rol in modernizarea invățământului românesc, el fiind cel care a instituit in anul 1925 examenele de bacalaureat și a promovat deviza ”Școală cât mai multă! Școală cât mai bună! Școală cât mai românească! ”. Deviză care ar trebui urmată cu sfințenie și in zilele noastre.

La inceputul secolului al XX-lea, Constantin Angelescu impreună cu soția sa, Virginia Angelescu Monteoru, cumpără un teren in centrul Bucureștiului unde, un an mai târziu vor construi o casă. Construcția clădirii de pe strada C. A. Rosetti a durat aproape doi ani și a fost realizată in stil neoromânesc de către arhitectul Socolescu. Casa a fost menționată in anul 1935, in primul ghid al Bucureștilor, lansat de către Iorga impreună cu fiica sa, Liliana, și a adăpostit una dintre cele mai impresionante biblioteci ale vremii, cu peste 50.000 exemplare de cărți, titluri rare, protejate și ținute in perfectă stare de medicul Angelescu. Biblioteca rivaliza cu cea a lui Nicolae Iorga, existând o adevărată ”competiție” intre cei doi referitoare la achiziția unor cărți rare. Se spune că cei doi ”mituiau” librarii ca să primească primii o carte rară sau un titlu mai ”enteresant”.

Cărțile au dispărut in perioada comunistă, nu se știe exact ce s-a intâmplat cu ele. Doar moartea l-a scăpat pe Constantin Angelescu de inchisorile comuniste, unde cu siguranță ar fi ajuns dacă nu murea in anul 1948. Casa a fost luată de regimul comunist, și a avut mai multe destinații, sfârșind cu cea de restaurant. După perioada comunistă moștenitorii familiei au revendicat casa, a a fost un indelungat proces, și, in cele din urmă a fost restaurată și redeschisă sub forma unui elegant restaurant.

Restaurantul, așa cum am menționat, se află pe strada CA Rosetti, la nr. 13, vis-avis de Cinema Scala. Dispune de o terasă mare și umbroasă, unde nu am stat, masa noastră fiind rezervată in interior.

Când intri in restaurant ai impresia că ai intrat intr-un palat. Doar barul amplasat chiar la intrare, amintește că te afli intr-un restaurant. De aici, niște scări din marmură, cu balustradă sculptată, te conduc la saloanele aflate la etaj. Lumina naturală intră discret in casa scărilor print vitraliile luminatorului. Sus sunt mai multe saloane, in care se pătrunde prin frumoase uși cu vitralii. Saloanele au diferite mărimi și poartă nume de orașe italienești, Venețian, Roman, etc. Candelabre mari, din cristal asigură lumina pe holurile dintre saloane și in saloane. Noi am avut o masă rezervată in Salonul Venețian, unde pot intra aproximativ [20] persoane.

Masa a fost frumos aranjată, era curat, aerul condiționat mergea, totul era perfect pentru un așa eveniment.

Meniul restaurantului este unul italienesc, mediteranean, cu salate, pizza, paste, pește, fructe de mare dar și grătare din antricot sau mușchiuleț de vițel și nelipsitul burger. Meniul complet il puteti găsi la trattoriabuongiorno.ro/ro/meniu/lido. Nu mai știu exact ce au comandat toți, eu personal am comandat o supă de scoici, servită cu pâine prăjită cu usturoi (delicioasă) și Tagliatelle con Frutti di Mare. A fost foarte bun și nu am auzit reclamații nici de la ceilalți comeseni.

De băut s-a băut de toate: whisky, vin, bere, limonadă și… apă. Nu s-a consumat prea mult, tinerii nu au băut deoarece de la restaurant plecau direct la munte unde urmau să petreacă cu câțiva prieteni (fără babalâci????).

Desertul nu a fost al restaurantului, am avut un tort pe care l-am comandat la o cofetărie din București, special pentru acest eveniment. Din partea restaurantului am avut insă câte un pahar de șampanie.

Servirea a fost foarte bună, am avut un chelner dedicat.

In pauza dintre feluri am făcut o plimbare prin restaurant. Celelalte saloane erau goale, oaspeții restaurantului preferând terasa. Dar a fost mai bine așa, putând astfel să mă plimb in voie și să fotografiez fără să deranjez. Toaletele erau la etaj, foarte curate, cu instalații sanitare din alamă, respectând design-ul epocii in care a fost construită casa. Chiuvete ovale, incorporate in blat din marmură, oglinzi cu rame aurii, sculptate, totul bine ales in armonie cu stilul casei.

Prețul nu a fost prea mare, chiar mă ateptam la mai mult, cred că motivul a fost că nu am consumat prea multe băuturi alcoolice.

Ne-am simțit foarte bine, cu siguranță vom mai reveni. Recomand acest restaurant, aflat chiar in centrul Bucureștiului.

---

VIZUALIZĂRI: 547 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI