Chania, o bijuterie venețiană, probabil cel mai frumos oraș din Creta

TIPĂREȘTE

Îmi rămăseseră întipărite în minte cuvintele unui grec, gazda noastră din Atena de anul acesta, despre Chania unde-i spuseserăm că vom merge în iunie, acesta declarându-mi cu mâna pe inimă că Chania este oraşul său de suflet, este „The most beautiful town of Crete, believe me! ”. Sper să nu greşesc dedicând un articol întreg Chaniei, oraşul în care ne-am stabilit baza vacanţei cretane de anul acesta, fiindcă, ne-am convins destul de repede că de Chania nu ai cum să nu te îndrăgosteşti pe loc, fiind un oraş impresionant, de-o frumuseţe uimitoare, care te cucereşte iremediabil. Îmi aduceam aminte destul de vag de portul istoric şi de moscheea de pe faleză, primele locuri în care ajung turiştii când vin în Chania, aşa cum fusese şi cazul nostru în urmă cu nouă ani. Era timpul să cunoaştem oraşul medieval pe îndelete, să-i luăm străduţele pitoreşti la picior, să descoperim obiectivele sale unul câte unul şi să ne umplem privirile de farmecul Veneţiei fără râuri, aşa cum este supranumită Chania.

Oraşul Chania este capitala prefecturii cu acelaşi nume, aflată în vestul Cretei, iar în perioada 1845-1971 a îndeplinit rolul de capitală a insulei. Este situat pe coasta nord-vestică a Cretei, astăzi, cu cei aproximativ 100.000 locuitori ai săi, fiind cel de-al doilea oraş al insulei ca importanţă, după capitala Heraklion, dar de departe cel mai frumos, n-o spun eu, ci diverse ghiduri de călătorie sau treveleri de seamă.

Are o istorie veche datând din neolitic când primii săi locuitori au ridicat pe colina scundă din faţa portului, o aşezare numită mai târziu, Kastelli, în scopuri de apărare. A survenit perioada minoică, atunci când se numea Kydonia, cu o înflorire însemnată, oraşul devenit cel mai mare din această parte a Cretei, în care se pare că exista un palat minoic ce se află acum sub oraşul actual, neputând fiind excavat. Romanii au avut Chania sub dominaţie între 67 Î. C. -330 D. C., urmând apoi, bizantinii, arabii, veneţienii, turcii, de-a lungul secolelor fiind influenţată de diferitele culturi ce şi-au lăsat amprenta pe arhitectura şi civilizaţia oraşului.

Ca repere, bizantinii au stăpânit Chania între 330-824 şi 961-1204 cu întrerupere în favoarea arabilor sarazini, iar timp de 441 ani, au avut-o în posesie veneţienii, din 1204 în 1645 când îi spuneau Canea, urmând ca o perioadă de 253 ani să fie parte din Imperiul Otoman. În anul 1898 şi-a căpătat independenţa faţă de otomani, iar în 1913 s-a reunit cu restul Greciei, graţie numeroaselor eforturi ale lui Eleftherios Venizelos, guvernator al Cretei și mai târziu prim-ministru al țării. În timpul celui de-al doilea război mondial, populaţia a luptat împreună alături de trupele greceşti şi britanice, ocupaţia germană luând sfârşit în mai 1945. Mai multe detalii aici: https://www.greeka.com/crete/chania/history/

Am enumerat diferitele ere de dominaţie ce s-au succedat asupra Chaniei pentru a scoate în evidenţă mixul de influenţe ce şi-au lăsat amprenta asupra oraşului făcând ca şi astăzi Chania să fie unul dintre cele mai cosmopolite oraşe cretane. Aşa cum am mai spus în articolul precedent, Chania se pronunţă Haniá, exact aşa cu accent pe ultimul a.

Chania de astăzi este formată din oraşul vechi ce a luat naştere având ca nucleu portul antic şi medieval, şi oraşul nou dezvoltat dincolo de zidurile veneţiene la est, până spre peninsula Akrotiri, la Chalepa, cel mai aristrocrtic cartier de vile, reşedinţă a regelui George al Greciei, dar şi la vest cu cartierul Nea Chora unde s-au stabilit greci din Asia, veniţi după schimbul de populaţie din 1923. La sud, oraşul a luat chipul unui oraş modern cu instituţii, clădiri guvernamentale, stadion, grădină publică din care se înalţă semeţ Turnul cu Ceas, bulevarde noi, magazine, în continuarea cărora s-au ridicat cartiere de locuinţe, aşa cum îi stă bine fiecărei urbe din zilele noastre.

În centrul oraşului există numeroase agenţii locale de excursii, închiriat maşini, precum şi două birouri de informaţii turistice care pun la dispoziţia doritorilor materiale, hărţi, sfaturi, recomandări, aşa cum am procedat şi noi chiar de cum am venit.

Se poate spune că oraşul nou îmbrăţişează strâns pe trei laturi oraşul vechi, cele două componente coexistând într-un întreg armonios.

Atracţiile turistice ale Chaniei se găsesc în interiorul zidurilor veneţiene ale oraşului şi sunt reprezentate de labirintul de străduţe înguste şi întortocheate, de clădirile vechi, de diverse influenţe care găzduiesc hoteluri de tip boutique, magazine şi prăvălii, taverne, restaurante şi cafenele, lipite unele de altele.

Desigur că polul obiectivelor turistice, care captează toată atenţia, este portul veneţian ce ocupă un golf natural lărgit cu unul artificial, construit de faimoşii ingineri veneţieni ai vremurilor între 1320 şi 1356. Faleza este străjuită de clădiri medievale frumoase şi de multe taverne şi cafenele care sunt pline de lume tot timpul zilei, dar mai ales seara. Stucaturile clădirilor din port prind o delicată nuanţă rozalie la apusul soarelui, contrastând cu albastrul cerului. Este locul favorit pentru promenadă al localnicilor, dar mai ales al turiştilor. Din când în când se pot vedea trăsuri cu cai în care unii dintre turişti aleg să se plimbe romantic prin Chania şi ajung şi în port.

Punctele cele mai importante, de la vest la est, ce ţin de zona portului sunt: fortăreaţa Firkas, în al cărei capăt sudic se află Muzeul Maritim al Cretei, dar şi Colecţia Bizantină şi Post-Bizantină în colţul nordic. Fortăreaţa a fost construită în scop de apărare şi se numeşte aşa după turcescul firkas care înseamnă magazie, însă în decursul timpului a îndeplinit şi rol de căpitănie a portului sau chiar de închisoare. În 1913, când a avut ceremonia de sărbătorire a alipirii Cretei la Grecia, pe fortăreaţă a fost arborat cu mândrie steagul ţării, prima dată după câteva sute de ani.

Aproximativ pe partea opusă, se află moscheea Giali Tzami sau Küçük Hasan Cami care a fost prima moschee construită în Chania, în 1645, în cinstea primului său guvernator turc, un exemplu excelent de artă islamică ce astăzi nu mai are decât rolul de centru de expoziţii culturale şi artistice. Pe timpul şederii noastre acolo, am prins expoziţiile succesive de pictură a doi artişti greci.

Luând-o pe faleză spre est, dăm de Autoritatea Portuară din Chania, iar mai apoi de clădirea impetuoasă numită Marele Arsenal, practic cel din urmă şi cel mai mare dintre cele 17 „Neoria”, adică Docurile Veneţiene, practic ateliere sau şantiere navale ce deserveau corăbiile. Construcţia a fost începută în 1585, iar în timpul ocupaţiei otomane, în 1872, clădirii i-a fost adăugat şi etaj, actualmente, Marele Arsenal găzduind Centrul de Arhitectură Mediteraneeană din Creta.

În continuare plinbându-ne de-a lungul debarcaderului, întâlnim o altă clădire de dimensiune semnificativă, fiind vorba de Vechea Casă de Oaspeţi din Chania, apoi urmează cele Şapte Arsenale sau Dockyards sau Neoria, care de fapt, au fost iniţial 16 şi au fost edificate pentru a servi la adăpostul, reparaţia, întreţinerea vaselor veneţiene, rând pe rând, unele lângă altele, începând cu anul 1467, până în 1593. Cele mai târzii cinci arsenale (Neoria Moro) au fost construite în capătul estic al portului după anul 1607, dintre ele mai existând astăzi doar trei. În acestea îşi au sediul Centrul de Yachting şi secţii ale Muzeului de Construcţii de Nave.

De la Neoria Moro, o luăm pe îngusta, dar lunga, limbă de pământ spre far, mergând pe zidurile medievale, reconstruite, dăm de bastionul Agios Nikolaos, apoi ne continuăm drumul în capătul căruia se înalţă farul care seamănă foarte bine cu un minaret. Priveliştea spre oraş şi port este minunată de pe fortificaţii, iar tabloul s-a completat cu o broască ţestoasă Caretta-Caretta care înota destul de aproape de noi, în paralel.

Farul a fost construit de către veneţieni între anii 1595-1601 şi şi-a îndeplinit cu succes rolul de supraveghere şi atenţionare, dar a fost reparat două sute de ani mai târziu, pe când Chania era condusă de otomani sub regenţă egipteană, de unde aspectul său şi denumirea de Farul Egiptean sub care l-am regăsit în diverse locuri. De la far, se surprind iarăşi imagini memorabile asupra oraşului şi a portului.

După ce am dat gata portul şi cam tot ce ţine de port, ne-am amintit de îndrumările ghidei de la Tourist Information şi ne-am îndreptat atenţia către cele patru cartiere ale oraşului medieval, cuprins strâns de cingătoarea zidurilor veneţiene: Topanas, Evraiki, Kastelli şi Splantzia. Zona veche se extinde şi în afara portului, pe ulicioarele strâmte cu clădiri veneţiene şi otomane, cu faţade de teracotă atinsă de vreme şi stucaturi din ocru împodobite cu reclame de restaurant şi diverse produse de vânzare, peste care „curge” bougainvillea intens colorată.

Păstrând direcţia vest-est, primul cartier care se desfăşoară înapoia Fortăreţei Firkas, mărginit pe-o latură de zidurile de vest, este Topanas, sau „Sala Tunurilor” în turcă, ce constituia pe vremuri cartierul administraţiei otomane. Are cele mai frumoase străduţe din Chania, poate şi cele mai înguste, dar şi cele mai colorate clădiri din oraşul vechi. Cel mai tare mi-a plăcut micuţa stradă Angellou, dar şi lunga Theotokopoulo, iar la colţul dintre Zambeliou şi Moskhon se află Poarta Renieri, construită în 1608.

Evraiki, aflat în partea de sud-vest a oraşului, era cartierul evreiesc în timpul perioadei veneţiene. Are case mici, zugrăvite în culori pastelate, ulicioare strâmte, dar şi prăvălii cu mărfuri diverse. Este un loc bun unde se poate lua masa la una dintre multele taverne care asigură şi muzică live seară de seară, după cum am văzut. Sinagoga Etz Hayyim a fost restaurată dar nu mai foloseşte ca locaş de cult, evreii din Chania fiind deportaţi de către germani în timpul celui de-al doilea război mondial.

Kastelli, situat în inima oraşului, este partea cea mai veche a Chaniei, aici era centrul vieţii încă din vremuri preistorice. Kastelli este bine delimitat de restul Chaniei prin ziduri vechi construite în perioada bizantină, aflate astăzi în ruină. Acestea înconjurau de jur-împrejur dealul considerat a fi leagănul civilizaţiei locale. Există, însă şi vestigii din perioada minoică (antica Kydonia), sau din cea romană, dar, după cum sugerează şi numele, aici a fost un castel care a devenit inutil odată cu extinderea Chaniei dincolo de zidurile bizantine, în secolul al XVI-lea. În acest sens se observă o arcadă veneţiană provenind de la mănăstirea Santa Maria dei Miracoli, ridicată de veneţieni, transformată în moschee, bombardată de nemţi în 1941. În prezent, s-a „dezvoltat” un boutique hotel de toată frumuseţea lipit de pereţii dărâmaţi.

Din vârful colinei nu prea înalte, se pot obţine excelente vederi panoramice asupra portului veneţian şi parcă, de sus, totul este şi mai frumos.

În fine, cel mai estic cartier, Splantzia, se caracterizează prin case şi biserici albe, alei pavate cu piatră cubică. În Splantzia se remarcă de departe cel mai atipic, monument al său, biserica Agios Nikolaos, care uimeşte la prima vedere fiindcă are lipite de corpul ei, la un capăt turlă, iar la altul un minaret. O ciudăţenie care atrage imediat toate privirile şi toţi turiştii se opresc puţin s-o studieze şi s-o fotografieze. Ne-a stârnit şi nouă curiozitatea şi am aflat că lăcaşul a fost construit în timpurile veneţiene, pe la 1320, ca un templu al călugărilor din Ordinul Dominican, fiind la vremea respectivă cea mai importantă bazilică a oraşului. După cucerirea otomană, a fost transformată într-o moschee dedicată sultanului, adăugându-i-se minaretul care avea două balcoane, nu doar unul cum au cele de rând, iar în 1928, după ce oraşul revenise grecilor ortodocşi, a devenit biserică ortodoxă cu hramul Agios Nikolaos edificându-i-se turla, fără a fi demolat minaretul. În acest fel, biserica arată total neobişnuit.

În acelaşi areal, în imediata apropiere, se mai află Piaţa (Plateia) 1821 unde există un platan secular de care erau spânzuraţi localnicii care îndrăzneau să se opună regimului otoman, iar în colţul nord-vestic se găseşte Bazilica San Rocco, ridicată în 1630, probabil după izbucnirea unei epidemii de ciumă, acesta fiind cunoscut ca protector împotriva ciumei.  Sub cornișă se află o inscripție închinată sfântului din care reiese anul construcţiei. În timpul erei otomane a funcționat ca avanpost militar, iar după aceea, până în 1925, ca post de poliție.

La sud de Kastelli, până la linia unde se aflau fortificaţiile de sud din care astăzi n-a rămas mare lucru, se găseşte o altă parte foarte importantă a Chaniei, plină de tot felul de monumente şi obiective însemnate. Este vorba de cele situate pe cea mai de seamă stradă din Chania medievală, Odos Chalidon: Catedrala Sfintei Feciore, Băile Turceşti (hamamul), Muzeul de Arheologie, Muzeul de Folclor şi al Casei Cretane, biserica catolică, dar şi pe Chatzimichali Ntaliani sau Tsouderon. La capătul străzii Chalidon, aproape de faleză, se află Piaţa Venizelou cu fântâna sa octogonală în centru, un alt simbol al oraşului vechi.

Catedrala Sfintei Fecioare sau Panagia Trimartiri, aşa cum i se mai spune, a fost construită aici în Piaţa Mitropoleos, în 1860, pe locul unui lăcaş din secolul al XIV-lea, care în vremurile turceşti fusese transformat în fabrică de săpun. Are clopotul dăruit de ţarul Rusiei în semn de recompensă pentru distrugerile produse de bombardamentele ruşilor din 1897 asupra peninsulei Akrotiri din timpul revoluţiei din acelaşi an. Este cel mai impunător edificiu lăcaş de cult.

O altă stradă vestită în Chania este Odos Skridlof sau Strada Pielarilor unde se găsesc unul lângă altul magazine de încălţăminte, confecţii şi accesorii din piele, zona Chaniei fiind una de tradiţie în branşă. Există chiar şi o străduţă a meşteşugarilor de pumnale pe care se găsesc prăvălii unde am văzut în vitrine asemenea chestii.

Una dintre cele mai pitoreşti străzi este Chatzimichali Ntaliani care îşi expune cu mândrie frumosul minaret al unei moschei, azi nefuncţionale, dar devenit monument intens fotografiat de turişti, fiindcă „dă” bine în poze.

În fine, o incursiune în oraşul istoric Chania nu se poate încheia sau nu poate începe fără o vizită la Piaţa Municipală, denumită Agora, situată pe mijlocul liniei de sud a zidurilor veneţiene, în inima Chaniei. Este o clădire istorică, monumentală, în formă de cruce, cu sute de tarabe, ce acoperă 4.000 mp care împreună cu aria înconjurătoare merge până la 17.200 mp. Construcţia acesteia a început în 1908 şi a fost terminată în 1913 când a fost inaugurată însuși, Eleftherios Venizelos, cu ocazia unirii cu Grecia-mamă, Eleftherios Venizelos fiind cel mai de seamă fiu al Chaniei şi, totodată, unul dintre cei mai mari oameni de stat ai Greciei.

În piaţă te întâmpină multitudine de culori, arome, miresme din toate prăvăliile şi de la toate tarabele, e un loc numai bun de căscat gura şi de admirat tot felul de mărfuri, dar și de cumpărat.

Pentru o imagine completă a oraşului în ansamblu, n-ar strica o vizită în cartierul Koum Kapi, situat de cealaltă parte a zidurilor veneţiene de est, care se continuă cu Tabakaria, cartierul tăbăcarilor, aşa cum segerează numele, dar şi o plimbare de-a lungul zidurilor veneţiene şi ale celor patru bastioane (Gritti/San Salvatore, Lado/Schiavo/San Dimitri, Santa Lucia, Mocenigo) ale acestora, unele putându-se şi vizita.

Transportul în comun în interiorul oraşului, dar şi în suburbii sau localităţile de la periferia oraşului, ori în staţiunile aflate la 10-15 km vest sau est de oraş, se face excelent cu autobuze locale, moderne, confortabile, cu wi-fi gratis, care circulă destul de des, până după miezul opţii, după orare bine stabilite şi respectate, cu costuri modice. De pildă, pentru Chania şi cartierele mărginaşe, peţul unei călătorii porneşte de la 1,20€, ajungând până la 1,70€ în zonele mai îndepărate. Biletele cumpărate de la şoferi sunt mai scumpe: 2,00€, respectiv, 2,50€, în Chania încurajându-se achiziţia biletelor din staţii sau diverse magazine.

Punctul zero, de unde pleacă şi sosesc autobuzele locale, este Piaţa 1866, în formă de patrulater care are staţii pe toate laturile sale şi este situată în mijlocul oraşului, în spatele centrului medieval şi lângă Agora. Despre rute şi alte detalii: http://chaniabus. gr/en/#main

Serviciile de taxi funcţionează excelent, au tarifele afişate în staţii, pe tipuri de trasee şi, din ceea ce mi-am făcut idee, nu ar fi prea scumpe, de exemplu, pe ruta de autobuz pe care mergeam zilnic spre centru, plătind 2,40€ la autobuz, la taxi am fi dat 6€.

Există şi transport KTEL, la fel de bine pus la punct, către toate destinaţiile de interes din prefectura Chania şi aeroport cu autobuze moderne (green buses), gen autocar. Pentru informaţii detaliate: e-ktel.com/en

Despre transport am scris mai multe aici: vezi impresii

Dacă regiunea Chania se mândreşte cu cele mai frumoase şi spectaculoase plaje din Creta, oraşul în sine o poate face lejer cu minunatele sale plaje situate fie nu departe de portul veneţian aşa cum este Nea Chora sau Chrissi Akti, Agioi Apostoloi şi Iguana aflate la marginea sa vestică, la 2-3 km de centru, spre alte staţiuni superbe, unde se ajunge uşor cu autobuzul. Toate sunt plaje de nisip fin, cu intrare lină în apă, cu facilităţi multiple, ce deţin Blue Flag.

Chania este un oraş turistic până în măduva oaselor, este aglomerat, dar stilat şi elegant, cu un aer veneţian care răzbate de pe străzi şi din clădirile vechi cu arhitectură de sute de ani. Pe de altă parte, Chania nu este numai venețiană, ci un amalgam foarte reuşit de urme de civilizaţii diferite, păstrând şi astăzi câte ceva din fiecare mare cultură care a trecut prin ea, sporindu-i farmecul şi mai tare.

Plimbarea prin labirintul de străzi mici și înguste ale centrului său istoric, seamănă, realmente, cu o călătorie în timp. Imaginea Chaniei pe care am surprins-o de la far, cu Munţii Albi în fundal, având crestele încă acoperite de nea, cu portul și faleza în soarele puternic al zilei sau imaginea falezei seara, devenită un furnicar de lume, cu feeria de lumini reflectate în apă, sau cu apusul fabulos de soare, mi-au rămas întipărite pe retină.

Chania este splendidul oraș unde mi-ar plăcea să revin și da, m-am convins că este cel mai frumos oraş din Creta, ştiu ce vorbesc, am văzut toate oraşele mari din insulă, însă admit că pot fi subiectivă, aşa că invit și pe voi să descoperiţi Chania (dacă n-ați făcut-o deja) şi să confirmaţi sau să infirmaţi spusele mele, oricum sunt sigură că nu veţi regreta!

Surse de informare:

materiale primite de la birourile de informaţii turistice şi hotel

https://www.chania-crete-greece.com/chania-old-town. html

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 12191 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI