Povestea vinului, doar un pretext!

TIPĂREȘTE

Aproape a devenit o traditie ca primavara, un grup de prieteni in frunte cu prietenul nostru somelierul, sa dam o fuga in Italia. De ce Italia? Italia, pentru ca organizatorul si cel care ne aduna este somelier si un mare pasionat de povestea vinului si pentru ca Italia, are vinuri de poveste.

Vinul, este doar un pretext caci nu doar in cautarea podgoriilor si a cramelor mergem in Italia. Ne organizam la fata locului, avem un „italiano vero” cu noi si vizitam ce se poate in zona.

Anul acesta, grupul a fost format din 18 adulti si un „degustator”de... lapte, nu de vin, in varsta de 8 luni. Destinatia a fost zona Abruzzo, mai exact localitatea Crecchio.

Zborul a fost Suceava- Roma, aeroport Ciampino, iar de aici cu masini inchiriate spre locul nostru de cazare o pensiune in mijlocul viei.

Casale 905, caci asta era cazarea noastra, este o vila din piatra, probabil mai veche, dar cu extinderi actuale, situata pe Strada Statale 538.

Dupa un drum de aproximativ 3 ore ajungem in curtea pensiunii unde suntem primiti de proprietara si de personal si in scurt timp reusesc sa ne imprastie pe fiecare la locul sau.

Receptia, este la parterul corpului principal, iar de aici se urca la trei dintre camere. Tot de la receptie se poate trece in restaurant. Micuta si cocheta, receptia este o oglinda a spatiului din preajma. Multe obiecte decorative, o imbinare armonioasa intre lemn si metal creeaza un mediu cald si primitor.

Camerele sunt diferite, unele mai traditionale, altele mai moderne si mai simple, dar toate foarte curate si placute.

In zona receptiei vor fi cazate 3 familii, iar restul vom merge in partea mai noua. Iesim prin restaurant si imediat vom urca o scara ce duce spre o terasa larga unde, in serile calde sau mai racorase, poti petrece alaturi de prieteni.

De pe terasa se intra pe partea stanga in doua suite, iar pe dreapta intr-un hol comun pentru trei camere. Intr-una dintre aceste camere am fost cazati si noi.

Camera, nu mare nu mica, foarte curata, cu un mobilier simplu, dar cu un tavan interesant, cu grinzi de lemn asezate in forma de brad peste zona varuita. Acelasi motiv se regaseste ca decor pe unul dintre pereti si este intalnit si in alte camere.

Ce mai aveam in camera? Un pat, de fapt doua paturi ce au fost unite printr-o saltea unica a doua zi, niste etajere pe post de noptiere, dulapul cu rafturi si loc de umerase, un birou si un scaun, lampi cu iluminat local langa pat.

Baia, dotata cu cele necesare, vas wc, bideu, cabina de dus, prosoape, cate 3 de fiecare si schimbate zilnic, uscator de par, un raft foarte util unde iti poti pune lucrurile personale si bineinteles consumabile ce erau zilnic inlocuite.

Pe holul comun exista un mini racitor in care am gasit sucuri, apa si bere (contra cost).

Dar ce era mai important, din camera aveai o priveliste de vis. In fata ti se desfasura pictura unui talentat si anonim pictor. In apropiere verdele crud al vitei de vie sau a arborilor ornamentali, iar in planul doi culmile inzapezite ale muntilor Apenini.

La fel de frumoasa era si curtea pensiunii. In fata casei din piatra muscate rosii ca focul sau un palmier ce-si leagana ramurile, un batran dud ca cel a lui Zaheu sau cateva tuia aliniate precum soldatii. In spate, gasim un loc superb de relaxare printre bucatile de panza alba ce se leagana usor, alaturi o constructie din piatra ce pare a fi ghizdeaua unei fantani parasite, acum suport pentru flori sau alte obiecte din ceramica sau lemn, iar mai in spate piscina strajuita pe o latura de „un zid” de trandafiri purpurii. Nu era vremea sa ne aruncam in piscina, dar o baie privind la culmile inzapezite ar fi fost pe placul unora...

Micul dejun, era inclus in tariful pe camera si se servea in restaurantul de langa receptie. Destul de bogat, dar nu chiar pe placul nostru, multe produse de patiserie ce pareau din comert, sucuri naturale, bune si variate, ceva branzeturi si carnuri, o omleta care nu prea a fost apreciata, cereale, fructe, bob (pentru cunoscatori!) rosii, castraveti, ceai, cafea, unt, dulceata. Deci, nu te puteai plange decat daca erai foarte carcotas... Oricum gaseai sa bagi ceva la „ghiozdan” ce sa te tina pana la urmatoarea masa.

Restaurantul, ca si restul pensiunii, beneficiaza de grija pentru frumos si o atmosfera placuta. Cu peretii din piatra, cu arcade si ferestre ce filtreaza difuz lumina, cu o padoseala din ceramica si cateva obiecte decorative asezate din loc in loc, iti da o stare de bine. Mesele din restaurant sunt din lemn si arata obisnuit, dar sunt cateva mai deosebite. Pe un cadru de lemn, mai exact pe o roata de car, este asezat blatul de sticla, iar piciorul mesei este din fier forjat. Se intalneste in multe colturi ale vilei combinatia elementelor naturale, lemn, fier si piatra.

Ca locatie, Casale 905 este convenabila daca vrei sa vizitezi zona. In apropiere se afla orase precum Pescara, Ortona, Luciano, dar si alte mici localitati cochete ce au cu siguranta un castel sau o biserica interesanta de vazut. Daca astea nu te pasioneaza, in apropiere sunt multe parcuri nationale unde o drumetie iti poate consuma caloriile, incanta sufletul si oxigena creierul...

---

VIZUALIZĂRI: 1117 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI