Hurghada? Da, da, da!

TIPĂREȘTE

In Hurghada exista doua orase, doua lumi.

Orasul nou, modern, luxos, in care resorturile se lupta pentru spatiu si orasul vechi, care te intoarce cu sute, poate cu mii de ani in urma, un oras al saraciei, al blocurilor de locuinte gri, murdare, multe fara geamuri sau chiar fara acoperisuri, ce alterneaza cu case modeste sau chiar din chirpici, un oras mare si intortocheat cu strazi pe care nu e bine sa mergi neinsotit, un oras in care nu exista reguli de circulatie, se circula “la vedere” si la “bunul simt”, masinile nu respecta nici o regula, depasirile se fac si pe stanga si pe dreapta, ba uneori iti mai vine si cate o motocicleta frontal, ei si ce-i? Te ocoleste sau o ocolesti tu, atentionarea depasirilor se face prin claxonare, (cred ca Egiptul e tara in care se claxoneaza cel mai mult din lume, pana si daca te-ai oprit, ca pieton, la marginea drumului, pe trotuar, te claxoneaza 1-2 taximetristi, intrebandu-te daca nu ai cumva nevoie de ei). In oras nu exista treceri de pietoni sau semafoare, politisti exista, stau prin trafic sau in masinile lor dar nu intervin decat atunci cand e un accident, insa, la viteza mica cu care se circula, accidente nu prea sunt.

Pietonii, magarusii, carutele si camilele au prioritate si circula printre masini, haotic, unele traverseaza strada si atunci se opresc toate autovehicolele, masinile sunt vechi si ciocnite, soferii nu se supara cand se tamponeaza usor si chiar zambesc, caci acest lucru e frecvent la ei, (nu exista masina care sa nu fi fost tamponata macar odata), apoi, isi continua drumul, microbuzele de oras (Wolkswagene transporter vechi), circula fara geamuri si fara use, pentru ca pierd mult timp ca sa inchida si sa deschisa usa si-apoi, astfel se asigura si aerul conditionat din interior, in mod natural. Ce mai! In orasul vechi e-o babilonie rutiera perfecta! Daca cineva a cautat perfectiunea in materie de dezordine, o va descoperi aici, prin orasele Egiptului!

In prima zi, le propun celor din grupul nostru sa vizitam o parte din orasul vechi, mai ales piata “Eldahar”, care, privita de pe internet, nu arata rau deloc. Iesim din hotel, zambitor, “omul semafor” opreste un sir de masini ca sa putem ajunge in mijlocul Promenadei si asteptam sa treaca un taxi. Care soseste in secunda urmatoare, facandu-si prezenta printr-un claxon. Soferul e un tanar, care stie prost engleza. Ii spun ca suntem 4 persoane si vrem s-ajungem la piata “Eldahar”.

Soferul stie unde e piata dar nu stie ce pret sa ceara. Da un telefon sefului sau pe care mi-l paseaza la telefon. “Ei, daca sunteti 4 persoane, va costa 15 euro”. Negociem la 10 euro si incepem cursa. Apoi, soferul si cu seful lui, vorbesc ceva in araba. Totul incepe sa miroase a tzeapa! Ajungem pe o straduta cu multe magazine din orasul vechi. Seful lui are aici un magazin cu suveniruri. Ne invita sa intram. E foarte amabil. Cumparam cativa magneti cu piramidele, preturile aici sunt mai mici decat in zona turistica. Ii zicem ca vrem s-ajungem la piata, dar el, nu si nu! , cica sa mai cumparam ceva din magazinul lui. Taximetristul statea mereu langa el, ba mai intra in discutie si alti arabi din magazin. Facem o intelegere. Cineva, un tanar desemnat de patron, ne va conduce la piata, care nu era departe si revenim la magazinul lui ca sa mai cumparam ceva. OK! Soferul insista sa vina el “ca ghid”, pentru a nu pierde banii de cursa de intoarcere. Probabil ca 20 euro (10+10), pentru el inseamna mult.

Ne trece strada si ajungem intr-o “pseudo-piata”, de fapt ce era? Un amalgam de produse asezate (imprastiate) direct pe trotuarul dintr-o mahala, piata ce se afla pe cateva strazi, in spatele unor blocuri. Ne loveste un miros ingrozitor. Varul meu nu-l suporta si vrea acasa. Halcile de carne de vita atarnau in soare, agatate de niste carlige mari. Oare de cat timp mai aveau nevoie pana cand sa faca si viermi? Gainile costelive, erau inchise in custi de metal, le vedeai doar capul. Pestele statea si el pe niste tarabe, in strada. Legumele si fructele stateau in ladite, adesea, direct pe trotuar, in praf iar vanzatorii, la fel, langa ele.

Curios e faptul ca aici, spre deosebire de zona turistica a Promenadei turistice centrale, nimeni nu sarea pe tine sa-ti vanda vreun produs. Preturile erau mici. Era o piata numai pentru arabi, cum, probabil mai exista si pe alte strazi din acel cartier, unde ei isi vindeau produsele unul altuia. Vanzatorii erau convinsi ca strainii nu vor cumpara nimic de la ei. Priveai, puteai face fotografii si plecai mai departe. La un moment dat, pe strada ingusta, intra un microbuz de aprovizionare. Care insa nu putea inainta din cauza altor halci de carne ce-i barau calea. Soferul claxoneaza prelung de cateva ori. Intr-un sfarsit, cineva dintr-un magazin, iese si balanseaza halcile, pentru ca microbuzul sa treaca. Am timp sa imortalizez secventa. In tot acest timp, soferul taxiului, e cu noi! Dar, dupa o jumatate de ora, isi cam pierde rabdarea si ne preseaza sa ne intoarcem la magazinul patronului si acasa. Eu, eram convins ca aceasta piata stradala, nu e piata “Eldahar” ci una de langa magazinul patronului si scopul evident al calatoriei, era acela de a-i face acestuia, vanzare.

Dar noi aveam chef de plimbare. Vedem un magarus simpatic ce tragea o caruta si-un arab in ea. Ii facem o poza. Apoi inca una. Ii dam un dolar. El ne cere doi, pentru c-a vazut ca i-am facut doua poze.

Intram apoi pe o strada interesanta cu niste colibe mizere la poalele unui deal. Ghidul-sofer, ne opreste, zicand ca “zona aceea e rau famata, periculoasa chiar”. Facem cale intoarsa. Apoi, ii zicem soferului sa plece, noi vrem sa mai stam, vom gasi un alt taxi de intoarcere! Soferul devine nervos si ne spune ca pleaca dar, dupa ce mai mobilizeaza inca vreo doi cunoscuti din cartier, ne someaza ca sa-i platim drumul inapoi. Varul meu scoate 5 euro si soferul pleaca.

Noi, gasim apoi usor piata cautata (Eldahar), care nu era decat la 100 m de cea stradala si o vizitam. Eldahar Market, e o piata mult mai bine pusa la punct. Acoperita, ordonata, higienica. Dar foarte inghesuita. Si aici, vanzatorii sunt doar barbati. Femeile, au voie doar sa cumpere. Unii vanzatori, obositi de munca sau caldura, dorm intinsi, dupa tejghea, direct pe podea. La intoarcere, gasim un taximetrist mai in varsta, care, la fel se face ca nu stie cat costa drumul pana la hotel. Ii propunem noi un pret-10 euro. E de acord. Ajungem cu bine la hotel.

Vizita in orasul vechi a fost interesanta. Am vazut si noi, nu cum traieste “middle class”-ul arabilor de la hoteluri, care isi completeaza salariul minim prin bacsisurile strainilor ci arabii de rand, tinuti intr-o mizerie crunta si care, dupa cum ne spunea ulterior ghidul roman, mor de foame. La ei nu exista ajutor social decat 2-3 pungi de orez si 2-3 pungi de faina, primite din partea statului, odata la 3 luni.

In zilele urmatoare am vizitat si o parte din "orasul nou". Diferenta e ca de la cer la pamant. Sau ca diferenta dintre Europa si Africa. Aici, mai ales de-a lungul Hurghada Promenadei, vezi parca un concurs international intitulat:”Cine-si construieste cel mai luxuos resort sau hotel”. Din punct de vedere al constructiilor moderne, in ultimele decenii, Hurgada, a explodat. Atat in oras cat si in afara lui. Probabil ca terenul arid pe care-l cumpara strainii, e ieftin. Avantajul locului, e insa vecinatatea cu litoralul Marii Rosii, insula Giftun, unde gasesti cateva plaje superbe si soarele generos, aproape pe intreaga durata a anului.

Intre Hurghada si Quena sau Luxor, peisajul e muntos si desertic. Selenar. Obositor. Deprimant. In afara de nisip, stanci si cateva paduri de eoliene, nu vezi nimic altceva. Nilul e cam departe de Hurghada, iar intre Luxor si Assuan, apa nu e potabila. Ea e potabila doar intre Cairo si Luxor. Frumoasele gradini insetate de la Hurghada sunt intretinute sau cu apa desalinizata din Marea Rosie sau cu cea adusa de departe, din Nil. Cel mai cald oras al Egiptului, e Assuan (Aswan) in Sud, unde s-a construit si un mare baraj si o hidrocentrala, cel mai frumos, e insa orasul verde din delta Nilului, Alexandria, in Nord, perla Egiptului, care dispune de o clima mediteraneeana blanda, nu una seaca, precum cea din Hurghada, oras inconjurat in buna parte, de deserturi.

O plimbare prin Hurgahada, iti scoate la iveala cateva resorturi sau hoteluri superbe: Makadi Palace, Siva, Grand Resort, Steingenberger Resort, Aldau Resort, Arena Hotel dar si unele cladiri sau chiar resorturi abandonate sau in curs de constructie. Ceea ce e interesant (sau inervant, poate) pe Hurghada Promenade, e ca partea dinspre mare e toata zidita. Edificiu langa edificiu.

De pe Promenada, nu vezi marea deloc. Nu exista nici o straduta care sa te conduca la mare, ca sa vezi si tu alta plaja, nu doar plaja resortului tau. Chiar si resorturile si hotelurile de pe partea opusa a Promenadei, au o intelegere cu hotelurile dinspre mare, ca sa permita trecerea clientilor lor, prin hotelul lor. Daca esti cazat la Grand Hotel, sa zicem, nu vei avea acces decat la plaja privata si bucatica de mare a hotelului tau. Intrarea in celelalte hoteluri e interzisa iar pe plaja nici atat (poate ca e posibil doar contra cost). Angajatii hotelurilor sau resorturilor sunt instruiti sa priveasca mai intai, ce bratara porti si sa-ti acorde accesul sau nu in hotel sau resort.

Pe Hurghada Promenade, puteti face “shopping” in sumedenia de buticuri ale arabilor, care se vor tine de voi doar daca veti indrepta un ochi spre ei sau de la cateva mini sau supermarketuri (cel pe care l-am folosit noi mai des a fost Cleopatra Bazar), dar care in Ramadam si mai ales vinerea si sambata, (zilele lor libere) sunt inchise sau au program redus.

Pe Promenada gasiti si cateva camile, in pozitia sezand, si pe care puteti sa va catarati ca sa va fotografiati, pentru suma de 2 euro. Am incercat si noi, dar am renuntat, caci ele degaja un miros specific si nici nu poarta pampersi. Cand te apropii de ele risti sa calci in urina lor, care, se pare ca e foarte acida, corodeaza chiar si asfaltul promenadei. Cand te plimbi pe Promenada, cel mai bine e sa mergi pe mijlocul ei, daca te apropii prea mult de buticurile arabilor, vei fi asaltat sau chiar dus de mana in magazinul lor. Mi-au placut doua turiste straine, care, la orice ofensiva araba mai agresiva de shopping, raspundeau invariabil “No time, no money”.

Succes la cumparaturi!

@Web, te rog videoclipul, mersi! youtube

---

VIZUALIZĂRI: 4792 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI