Drumul spre Hurghada

TIPĂREȘTE

Cum am aflat de excursie?

In vara anului trecut, o colega din Baia Mare imi trimite un sms: “Intra pe facebook si vei vede ca agentia xy din orasul meu, cu sucursala si in Cluj, organizeaza sejururi ieftine in Egipt-Hurghada, cu plecari saptamanale, cu curse charter (doar sambata) din Cluj. Eu am ales Grand Hotel Hurghada, hotel de 4 stele, cu “all inclusiv”, 2 saptamani, m-a costat 520 euro/persoana. Am ales luna octombrie, cand, dupa spusele celor de la agentie, apa marii e cea mai calda”.

Intru pe FB si vad un tabel mare cu ofertele hotelurilor, perioadele si preturile. Cel mai ieftin era, intr-adevar Grand Hotel, dar puteai alege si un alt hotel mai ca lumea, de 5 stele. Se pare ca in Egipt nu exista decat cazari in hoteluri de 4 si 5 stele.

Oferta agentiei era bogata si tentanta. In luna ianuarie a acestui an, dau si eu telefon la agentia din Baia Mare, “Da, imi raspunde doamna Mihaela, avem curse charter saptamanale din Cluj, pentru una sau doua saptamani, incepand din aprilie si pana-n noiembrie”.

Caut partener de voiaj toata luna ianuarie, nu gasesc, in februarie spre sfarsit gasesc dar acum biletul pentru 2 saptamani devenise deja 620 euro/persoana iar avioanele de “aprilie” erau deja pline. Mai erau locuri in cel ce pleca pe 4 mai. Fac rezervarea, contractul si plata, “on-line”. Se lipeste si varul meu de excursie, deci vom fi un grup de 4, dar el alege Grand Resort Hurghada (5 stele), aflat “vis-a-vis” de Grand Hotel, in aceeasi perioada (4-18 mai), si plateste aprox. 800 euro/persoana.

Pornim la drum

Plecarea din Cluj e una rapida, “cheking”-ul e unul normal, dupa ce trec de poarta magnetica in fata mea sta o fata zambitoare, la intoarcere, situatia e complet alta.

Egiptenii au “Ramadam”, perioada (de rugaciuni) in care ei, timp de 30 de zile, de la ora 3 dimineata si pana la 18,30, nu au voie sa manance si sa bea nimic. Nici barbatii n-au voie sa se-atinga de femei si vice versa.

La “cheking”-ul de intoarcere din Hurgada, care e mult mai complicat, nu ma mai asteapta nici o femeie, ele n-au voi sa se-apropie de barbati, treci prin 2 porti magnetice, esti controlat “pe pipaite”, barbatii intra pe o poarta, ca la toaleta, si sunt controlati numai de barbati, femeile pe alta si sunt controlate numai de femei. La una din porti intri descult, ridici picioarele pe-o bara, si esti pipait si pe gambe si pe coapse. Nu e exclusa nici jumatatea superioara a corpului.

Daca la plecare nu trebuie sa-ti infoliezi trolerul (bagajele de mana nu trebuie infoliate), la intoarcere acest lucru e obligatoriu, pentru o taxa de cativa euro, actiunea se face in aeroport sau uneori, de la hotelul tau.

Problema apare atunci cand iti recuperezi bagajul, pentru ca majoritatea trolerelor sunt inchise la culoare si infoliate, fiecare seamana cu fiecare, nu mai stii care e al tau. Asa ca e bine sa va puneti un semn distinctiv la maner (!) sau sa mergeti c-un troler colorat, altfel veti sta mult si bine pana il veti recunoaste. Varul meu era insa foarte linistit! “Trolerul meu n-are nici un semn distinctiv, dar e cel mai greu dintre toate! , zice el” Ha! Dintre toate cele 170-180 de trolere ce s-au tot invartit prin fata lui, a reusit sa si-l recupereze doar cand pe banda “invartitoare”, mai ramasese doar unul singur. Al lui, bine-nteles.

Se zboara cu “EgyptAir”, un Boeing 737 cu 180 de locuri, “full” mereu, se ajunge in 3 ore la destinatie, la plecare, in zbor, primesti un pahar cu apa, un suc si 2 sendviciuri mici si fara gust care-ti cam stau in gat, (unii returnau mancarea) la intoarcere insa e si mai bine, nu-ti mai sta nimic in gat pentru ca nu mai primesti nimic, decat un pahar cu apa. Asa ca, e mai bine sa pregatiti sendviciuri de-acasa, mai ales daca mergeti cu copii.

In Hurghada, se insereaza mai repede decat la noi, adica pe la ora 18,30 desi dimineata soarele rasare tot pe la ora 5. Ziua in Egipt e mai scurta. E si o ora diferenta intre noi si ei, deci cele trei ore de zbor, in scripte, la dus sunt doua iar la intoarcere, sunt patru.

Controlul in aeroportul Hurghada la sosire dureaza putin, stiti deja, cred, unde trebuie sa platiti taxa de viza (25 de dolari), la primele 3 ghisee de pe dreapta, nu va lasati antrenati de reprezentantii firmelor ce v-au adus, care flutura pancarte si care va duc indubitabil la ghiseele cu 28 dolari. Dupa cozile mari de la ghiseele deasupra carora sta scris 25 dolari, mi-am dat seama, ca romanii citisera deja pe forumurile de acasa, despre aceasta mica pacaleala.

La iesirea din aeroportul Hurghada, va asteapta o ghida roamanca, ce va indreapta spre unul din autocarele sau microbuzele numerotate, parcate in incinta, in functie de hotelul ales. Chiar daca asteptati mai bine de-o jumatate de ora pana cand se da pornirea transferului, mergeti numai cu ei.

E intuneric iar Hurghada e un oras mare si intortocheat, unele resorturi, precum Makadi Palace, sunt situate in afara orasului, nu veti ajunge acolo decat cu taxiul, care va va usura de multi bani. Sunt buni si dolarii, si lirele egiptene dar am costatat ca mai nou, egiptenii, prefera euro. Oare se gandesc sa adere si ei la UE?

Grand Hotel si Grand Resort, sunt situate chiar in inima orasului, in mijlocul “Hurghada Promenadei”, o alee ce seamana cu Champs Elysees-ul parizian, dar numai la latime si lungime, aprox. 2,5 km lungime si 70-80 m latime.

La Grand Hotel ajungem vreo 15-16 romani, unii din Oradea, altii din Baia Mare, unii din Timisoara (care au venit la Cluj cu alt avion) dar majoritatea sunt clujeni.

Ajuns la hotel, am retinut de pe AFA sfatul de a-i da baiatului de la receptie ceva, eu ii dau 10 euro pentru o camera “super” si nu una “standard”. Nimic mai fals! Receptionerul face ce vrea el, ma roaga sa raman la urma. Pierdem timp. Prietena mea se impacienteaza un pic.

Pornim, in fine spre un coridor, nu stim incotro, hotelul e mare, are 4 corpuri lungi, are peste 350 de camere asezate pe trei nivele. Imi spune ca daca vreau “super”, mai trebuie sa achit 140 euro. Refuz. Atunci, receptionerul ne lasa sa alegem etajul. Luam etajul unu ca sa vedem rasaritul de soare. Ne mai sopteste c-un zambet larg ca ne-a dat o camera cu “sun rise view” si cheama un “bell-boy”, care pune mana pe trolere, dupa ce-si ia rasplata de 2 dolari si ne plaseaza intr-o banala camera “standard”, dar, care spre surpinderea noastra, nu arata rau deloc.

Ce urmeaza?

Pai, urmeaza descrierea unui hotel, fapt neinteresant, caci Grand Hotel Hurghada a mai fost descris de vreo 10 uzeri inaintea mea si descrierea a 4 excursii optionale, acestea insa au fost foarte interesante.

Excursii despre o tara care are peste 100 de milioane de locuitori, un procent de analfabetism de peste 60%, tara acoperita in proportie de 90% de un desert arid si inospitalier, o tara care are 11 milioane de beduini si beduine carora nu le vezi dacat ochii, oameni primitivi, complet rupti de civilizatie, o tara in care invatamantul nu e obligatoriu, dar armata, da, o tara in care femeile nu au aproape nici un drept, o tara in care media salariului nu depaseste 150 dolari, o tara insa binecuvantata de un soare infinit si o mare superba (in Egipt ploua doar de 2-3 ori/an) fapt ce a determinat marile consortii internationale din USA, Germania, Marea Britanie, Rusia, Franta, s.a., sa-si construiasca propriile oaze de lux, resorturi superbe, fara de care astazi, Egiptul n-ar fi aratat mult prea diferit de cel de-acum cateva milenii, din vremea lui Ramses al II-lea sau Tutankhamon.

Noi? Ne-am bucurat din plin de cele 2 saptamani de soare, mare, nisip si gradini superbe, (sun + sand + sea), de o tara unde uneori ziua temperatura urca pana la 48 grade Celsius si noaptea nu scade sub 20, in timp ce pe la noi, prin tara, am aflat ca vremea era in aceasta perioada, tare capricioasa.

Dar, surprizele nu se vor lasa mult asteptate, caci... vara nu-i ca iarna si nici Africa nu-i ca Europa.

@Web, te rog videoclipul, mersi! https://www.youtube.com/watch?v=9W99ofm0n6M

---

VIZUALIZĂRI: 2763 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI