Spirit maramureșean la el acasă

TIPĂREȘTE

După multe city break-uri în străinatate, ni s-a făcut foarte dor de ceva autentic și ce poate fi mai autentic decât Maramureșul? Evident, ne-a ajutat și guvernarea (draga de ea... de parcă ne-au dat de la ei) care ne-a îmbogățit cu ceva tichete de vacanță pentru splaiurile românești. Am ales să facem un circuit, iar două nopți să fie dedicate Maramureșului. Am ales localitatea Breb, Pensiunea Mărioara.

Pensiunea Mărioara se află în localitatea Breb, între Ocna Șugatac și Cavnic, stațiuni mai cunoscute decât micuțul sat.

Drumul este fără probleme până în sat, când parcă se termină asfaltul. Evident, nu pensiunea este de vină, ci administrația locală, tare delăsătoare într-un asemenea colț de rai. Totuși, avem de parcurs doar vreo 200 300 metri pe drum de pământ, clar practicabil pentru orice tip de mașină, chiar și pentru cele cu garda mai jos. Mai exact, pensiunea aproape se poate zări din locul în care se termină asfaltul.

Porțile pensiunii erau larg deschise, așa că am intrat direct în curte, parcând mașina lângă cea a proprietarilor (credem, pentru că nu mai era nimeni altcineva în pensiune la acel moment). Curtea din față este dedicată parcării, fiind pietruită și suficient de extinsă pentru câte mașini ar putea veni la o asemenea pensiune.

Doamna Mărioara a ieșit în întâmpinarea noastră și cu dulcele grai maramureșean ne-a rugat să ne instalăm cât de repede sau încet vrem, dar să nu uităm să coborâm la o afinată ori la o horincă făcute de ei, în gospodărie. Stabilisem anterior telefonic faptul că vom avea demipensiune și ora la care am vrea să mâncăm în prima seară, după un drum lung.

Ne-a fost acordată o cameră matrimonială la primul etaj, care ne-a atins sufletele de la deschiderea ușii. Astfel, imediat cum pășești în încăpere se observă o carpetă impresionantă pe peretele din spatele patului, ștergare tradiționale în stânga și dreapta patului, covoare țesute, ce mai? Totul autentic, cu povești ce ulterior ne-au fost spuse de către gazde, cu multă mândrie în suflet.

Patul a fost confortabil, cu saltele noi și lenjerii impecabile. În fiecare parte exista câte o noptieră, iar deasupra acestora câte o priză mascată frumos în atmosfera tradițională.

Nu există șifonier, ci un cuier fain de lemn, precum și o comodă îmbracată într-un fel de ștergar, evident, cusut manual. Tot în dormitor găsim o măsuță, un scaun și două pahare.

Din cameră se poate ieși pe balcon, cu vedere către curtea din spate, mândria pensiunii, despre care voi vorbi mai târziu.

Baia este utilată cu toate cele necesare, decorată frumos, simplu, în nuanțe maronii, ca să integreze o baie modernă într-un peisaj tradițional, de lemn. Am avut cabină de duș închisă, cu apă caldă constant (există centrală proprie), prosoape curate și pufoase, precum și consumabile.

Abia așteptam să ajung la acest capitol, pentru a vă spune cât mi-a plăcut Maramureșul. Eu sunt o gurmandă, care mai și gătește cu pretenții, deci nu mă impresionează ușor un restaurant ori vreo mâncare. Însă la Pensiunea Mărioara nu prea îmi venea să mă ridic de la masă, fie ea dimineața ori seara.

Am avut regim demipensiune, ceea ce a presupus mic dejun bufet suedez (ceea ce maramureșean vorbind, înseamnă că doamna Mărioara ne-a umplut masa de platouri pe care le tot reumplea la nevoie), precum și cină, a la carte, adică doamna Mărioara ne gătea ce dorea inima dânsei, iar noi nu comentam, pentru că nu aveam ce! Să vă exemplific.

Dimineața am mâncat papară, mezeluri făcute de gazde, din porcii proprii, legume, telemea, gemuri făcute în casă, lapte muls proaspăt de la vacă și apoi fiert (Doamne, de când nu am mai găsit un gust atât de autentic și plin de veșnicie!), unt făcut în casă, ceai, cafea, pâine coaptă.

Seara am prins două mese, în prima și a doua zi. În ambele seri, masa a presupus o ciorbă/supă, un fel principal și desert. Toate la discreție. Ciorba era adusă într-un bol imens, cu polonic, din care să ne servim cât vrem. Imens de mult pentru două persoane. Și mai eram și întrebați dacă nu cumva mai vrem pe lângă... Felul principal era servit pe platou, tot suficient, tot întrebați în continuu dacă nu ne place de nu mai vrem ÎNCĂ un platou. Am avut ciorbă de cartofi cu cârnați (fel de mâncare cu care noi, muntenii, nu suntem obișnuiți, astfel că, deși reticienți la început, am sfârșit prin a ne place mult), supă de găină cu tăiței, un tip de cordon bleu, friptură la cuptor, toate garnisite foarte bine. Desertul era atât de proaspăt, că uneori simțeam mirosul când era scoasă prăjitura din cuptor, iar peste o oră o aveam la masă. La discreție ca toate celelalte.

Fiecare masă este gătită și servită de doamna Mărioara, o gospodină excepțională. Am înțeles că în perioade mai aglomerate, gen sărbători, dânsa este ajutată de ceva fete din sat, pentru că e foarte greu să faci atâtea lucruri singură. De asemenea, fiecare masă era acompaniată de afinată și horincă la început și de vin la final. Toate home made, foarte bune după spusele soțului (bebelușul din dotare nu m-a lăsat să gust).

Am lăsat la final ceva special. Pensiunea Mărioara este formată, în fapt, din două case diferite. Una mare, modernă, decorată însă tradițional, unde am stat și noi și... casa veche, o casă de lemn, foarte veche, recondiționată și utilată, dar care funcționează mai mult pe vremuri călduțe (de exemplu, de la Paște încolo).

Noi am vizitat-o cu gazda și ne-a plăcut foarte mult. Aceasta are 4 camere, două sus, două jos, fiecare cu baie, însă apreciez că ar fi plăcută închirierea integrală de către o familie extinsă, pentru a se bucura de tot ce oferă aceasta. De exemplu pridvorul minunat, decorat cu băncuță și vechiul balansoar de bebeluș (ori copaia cum i se mai spune).

Tot în curte poate fi admirat foișorul unde soțul doamnei Mărioara prepară băuturile magice servite la masă. Noi am fost într-o perioadă în care vremea nu era tocmai prietenoasă și tot ne-a plăcut foarte mult grădina din spate. Mă întreb cât de frumos poate fi vara, cu iarba înverzită și cu susurul apei pe fundal. Veșnicia s-a născut la sat, cu siguranță. Iar satul era un fel de Breb, cu unt bătut în putinei de femei pricepute și cu horincă de casă.

În concluzie nu pot decât să vă recomand cu tot sufletul această pensiune deosebită, cu oameni speciali și cu experiențe total autentice. Apropo, la cerere, puteți să vă îmbrăcați în straie tradiționale sau să vă plimbați cu căruța...

---

VIZUALIZĂRI: 1683 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI