Geneva - Rochers de Naye, o minunata calatorie cu trenurile

TIPĂREȘTE

Dimineata dau, timid, draperia intr-o parte si admir... blocul de peste strada, de la nivelul etajului 1, unde suntem cazati. Totusi lumina este puternica iar cerul... YES! Este senin! Prognoza era “80%” ploaie... Nicio suparare!

Observ si motivul pentru care, la 7:10AM ne-am trezit – masina gunoierilor producea un zgomot care, reverberat de cladirile stradutei, a devenit suficient de puternic pentru a ne da desteptarea. Asa-s, nene, astia! Nu beau cafea dimineata, nu trag si ei un fum, o bere... Nu tu stiri, ce mai este pe FB..., nu nene, direct la treaba! Mi s-a mai intamplat acum cativa ani, undeva langa Strasbourg, ca fix la ora 7:00, cel care ingrijea piscina din spatele blocului si gardul viu aferent, sa porneasca drujba ca sa tunda respectivul gard... Hm, au ei vreo “boala”, ar zice unii.

Urmeaza tabieturile si micul dejun. Sala de mese plina de turisti din toate colturile planetei. Remarc totusi ca norvegienii (sau suedezii? - ii cam incurc...) si pakistanezii sunt grupurile majoritare. Limba vorbita cu precadere – engleza!

Azi, in program, o excursie cu trenul pana la Montreux, apoi cu trenuletul cu cremaliera sa urcam la 2000m la Rochers de Naye, cu intoarcere prin Montreux, apoi Lausanne...

Am purces in gara Cornavin – “gara” ii zice pentru ca-s si trenuri p-acolo dar, practic esti la Mall - cu binecunoscutul de acum, tramvai 15.

Am luat bilete (piper curat si astea!) cu 122 CHF (2 pers foarte adulte) la IR90 – un accelerat, dupa cum am vazut ulterior – dus-intors, valabile toata ziua, astfel ca poti cobori unde vrei si sa te urci, mai tarziu in urmatorul tren de acelasi tip, fara a mai plati ceva! Pana la urma este OK asa! Timpii de asteptare la orice se misca prin Elvetia sunt foarte mici – intre “imediat” si maxim 20minute!

Drumul pana la Montreux l-am facut cu telefonul in mana, facand un miliard de poze! Calea ferata serpuieste aproape paralel cu tarmul lacului, peisajele fiind absolut incredibile datorita Alpilor cu ale lor celebre piscuri inzapezite, care se profileaza peste apele lacului Leman. Soarele sporeste esential farmecul.

Trecem in viteza pe langa sate impecabile, terenuri cultivate, imense loturi de vita-de-vie, totul intr-o suita de culori puternice, crude, specifice primaverii. Nu s-a orientat rau familia regala cand s-a stabilit in zona! Prima oprire Nyon – aici se tot trag la sorti meciurile din UEFA. Nu ne incurcam, continuam. Urmeaza Lausanne, Vevey si-apoi Montreux.

In Montreux, in gara, ne incurcam un pic negasind casele de bilete pentru “mocanita”. Stiam ca funicularul pleaca din aceeasi gara dar nu ma asteptam ca biletele sa se vanda in magazinul din tunelul ce face legatura cu peroanele! Pret 120CHF doua persoane. Scump, nene dar merita!

Am avut timp de-o cafea si sa observam cine se mai urca impreuna cu noi. Initial eram doar noi doi pe peronul 8, in rest nimeni! Chiar mi se pornisera niste palpitatii: o fi vreo teapa? Dar in cca 5 min, de nicaieri parca, au aparut cateva grupuri destul de numeroase de canadieni (foarte multi in Montreux!) si ceva nordici. Intrat in vorba cu cativa simpatici canadieni am aflat ca au primit 20% discount pentru excursia asta, de la hotelul la care au fost cazati in oras! La trenulet au mai sosit si cateva cupluri si grupulete de tineri, echipati ceva mai serios, vazandu-i mai tarziu coborand din tren, pornind in drumetii.

Soseste si funicularul la peron. Practic sunt doar doua vagoane tip tramvai, avand comenzi in ambele capete. Masutele de langa geam sunt acoperite de harti, plasticate, ale zonei muntoase locale – ce simplu si eficient mod de reclama dar si de informare! Sunt trecute pe harta traseele si instalatiile pentru sporturile de iarna cat si potecile. Nenumarate!

Zdrang-zdrang! Funicularul se pune in miscare, cuplarea cremalierei producand cateva smucituri zdravene. Urcam de la cca 400m la 2000m in ceva mai putin de o ora. Funicularul urca in zig-zag, trecand prin numeroase tuneluri. Peisajul... Wow! Pozele se-aduna cu repeziciune. Telefonul geme, imbuibat. Pe masura ce urcam panorama se deschide maiestuoasa. In stanga, Valea Ron-ului, plata, formeaza o adevarata “delta”, iesind din stramtoarea muntilor cu crestele inzapezite, pentru a alimenta lacul. In vale, sub noi, orasul isi dezvaluie cu zgarcenie dimensiunile. Observam cateva complexuri hoteliere de lux, datand din alte secole, constructii majestuoase, opulente, amplasate pe culmile unor dealuri din vecinatatea lacului. Cum o fi?

Hop apare si "Nasul"! De fapt "nasa". O tanara pensionara trecuta bine de 70 de ani (am apreciat noi) dar care dovedea o vivacitate remarcabila, a trecut printre noi scanandu-ne biletele.

Cu toate ca vedetele incontestabile sunt muntii si lacul Leman, nu poti sa nu observi casele tipic elvetiene pe langa care trecem (multe avand arborate drapelul tarii), plaiurile minunate, verdele crud al ierbii proaspete, padurile naturale, lasate neatinse de “imbunatatirile” omului. Singurele toaletari se fac de-a lungul caii ferate. Remarcam ca toate drumurile ce duc spre orice casa, oricat de izolata ar fi, sunt asfaltate cu grija! Totul este facut pentru ca absolut toti locuitorii sa beneficieze de serviciile pentru care platesc taxe... Deasemenea o parte dintre garile in care opreste funicularul sunt puncte de plecare spre partiile de schi.

Linia ferata este unica – doar in cele cateva gari prin care am trecut fiind montata si o a doua linie de by-pass, pentru a putea da voie trenului-pereche sa coboare. Oprim in fiecare statie. Cativa localnici coboara, altii, 2-3 urca... Mai sus au coborat si o buna parte dintre amatorii de drumetii.

Funicularul opreste la un moment dat intr-o mica gara Glion. O pancarta din tabla vopsita in albastru, ne anunta ca in 2017 se implinesc 125 de ani de cand s-a inaugurat aceasta cale ferata! No comment... Cateva vagoane avand pictate pe exterior cateva marmote personificate, foarte haioase, se odihnesc.

Iesim dintr-un tunel si, brusc, intram intr-o alta lume; cea a zapezii (inca) prezente la peste 1800m. Padurea a disparut dar in fata ochilor avem o alta “padure”: de piscuri albe, semete - Alpii! Minunat! Iarasi am avut mare noroc cu vremea in ciuda prognozelor!

Statia finala – Rochers de Naye este o locatie destul de modesta, sapata in stanca, fara mari pretentii, dar unde gasesti, deasupra, un restaurant si un magazinel cu diverse obiecte promotionale. Afara, cateva bancute si mese de lemn contureaza o terasa. In jur, un platou generos, cu multa zapada, inca, este marginit de un hau de unde poti cuprinde zarea.

Albul zapezii ne loveste, dureros, retina. Nu ne-am gandit nicio clipa sa luam ochelarii de soare! Tantalai... Un vant puternic si rece ne aduce aminte ca iarna inca n-a plecat de p-aci!

Ne apropiem de buza platoului respectivului loc unde, evident, are loc o noua sedinta de taiat respiratia. Nicio poza sau comentariu nu poate exprima cu adevarat splendoarea naturii din acest minunat loc! De jur-imprejur, Alpii. In vale Lacul Leman si undeva hat, pierdut in zare, in partea de nord a lacului, se vede podisul Cantonului Vaud...

Deasupra statiei la cateva sute de metri de urcus sustinut se afla un releu, chiar pe varful Rochers de Naye. Urcusul s-a dovedit mai greu decat parea din cauza zapezii mari, ude, in care te afundai cateodata. Eu, in pantofi! Dracu' se astepta ca o sa ma manance-n fund (scuzati!) sa ma calicesc, urcand si mai sus? Dar, deh, toata lumea a facut-o! Eu ca eu, aveam o canadiana (sic) teapana, dar canadienii erau in tricouri. Ei si copii lor... Si vantul batea zdravan. Si rece... No problem!

Un panou asezat inclinat, aflat langa releu, prezinta desenat, varfurile pe care le poti vedea de aici. Printre ele – Eiger (3970m), Jungfrau (4158m), Finsteraarhorn (4274m)...

Doua poze si, hai, gata, da-i la vale ca ne-a-nghetat nasu'!

Daca aveti ocazia nu ezitati sa urcati aici. Este foarte misto!

Pana la sosirea urmatorului tren ne-am prajit un pic... Montreux-ul ne astepta!

---

VIZUALIZĂRI: 1478 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI