Manastirea Varatec – casa sfintelor calugarite

TIPĂREȘTE

Adresa: sat Varatec, comuna Agapia, jud. Neamt - Romania

Situata la circa 40 lm. distanta de Piatra Neamt, Manastirea Varatec este una din mandriile ortodoxiei romane, acolo traind, muncind, rugandu-se si vietuind in puritate spirituala circa patru sute de femei ce au ales viata monahala si au devenit calugarite.

Am ajuns acolo intr-o frumoasa zi de toamna si asta a dat un farmec aparte locului. In spatele zidurilor inalte de piatra ce imprejmuiesc manastirea, orice vizitator sau enorias se regaseste in mijlocul unei splendori de case curate, albe, oarecum elegante prin arhitectura lor dar mai ales in mijlocul unei curtii pline cu flori. Totul in jur emana pace, liniste, puritate si calm, senzatii care te fac sa poti reflecta la frumusetea vietii simple. Caci atat timp cat am stat acolo, am simtit ca viata poate fi frumoasa fara multe bunuri materiale extravagante, fara multa tehnologie care ne incarca viata si ne tine intr-o legatura permanenta cu intreaga lume si fara galagia marilor orase care de multe ori este obositoare. Departe de mine gandul de a ma retrage la o manastire, dar din cand in cand putina liniste face bine trupului si spiritului.

Anasamblul manastiresc cuprinde patru constructii. Cele mai vechi sunt Biserica Sf. Ion Botezatorul, Biserica Schimbarea la fata la care au fost adugata Biserica Adormirea Maicii Domnului, turnul clopotnita si chiliile maicutelor.

In a doua jumatete a sec XVIII o calugarita afland ca unele manastiri din jurul orasului Piatra Neamt urmeaza sa fie desfiintate si gandindu-se la soarta maicilor ce vietuiau acolo, a ridicat o biserica din lemn pe un teren ce ii apartinea in actualul sat Varatec. Ajutata de duhovnicul ei si de calugaritele evacuate din alte lacasuri sfinte din regiune, maica Olimpiada a pus astfel bazele Manastirii Varatec.

In anii ce au umat tot mai multe calugarite au fost mutate sau au decis singure sa se alature noii comunitati crestine din Varatec. Cand biserica din lemn a devenit neancapatoare, s-a decis construirea unei mai mare si mult mai frumoasa. Dar viata lor tihnita a fost tulburata in 1821 cand otomanii au pradat manastirea. Unele calugarite au fost ucise, unele au reusit sa se salveze prin fuga iar odoarele bisericii au fost furate sau distruse.

Dupa ce urgia a trecut, calugaritele s-au intors si au inceput reconstructia. Atunci s-au ridicat zidurile de piatra si totul a fost construit mai trainic. De mare ajutor in aceasta reconstructie a fost doamna Safta Brancoveanu si mama sa Doamna Zoe Rosetti, care si-au donat mare parte din avere acestei manastiri. Multe terenuri, bani si obiecte de argint au ajuns in proprietatea bisericii. Din argintul sau, doamna Safta Brancoveanu a facut ferecaturii de carti, sfesnice si alte odoare. O statuie a ei realizata de sculptorul Ion Jalea in 1935 este acum in curtea manastirii. Toata acesta avere a fost folosita si pentru infiintarea unei scoli de muzica bisericieasca si o scola la care erau adusi copii din regiune. Au urmat apoi ani buni si ani agitati. Dar de fiecare data, dupa fiecare incendiu sau distrugere adusa de anii razboiului, manastirea a fost refacuta si a devenit si mai trainica si mai frumoasa.

Ne-am plimbat incet prin curtea plina de flori si la fiecare colt gaseam ceva de admirat. De la casele cu chilii, albe frumoase cu verande din lemn imbrcate in zeci de ghivece cu flori si pana la biserica, totul este perfect. O perfectiune simpla, in alb, maro si verde. Totul este impecabil de curat, totul este atat de bine ingrijit incat stateam si ma gandeam cata munca necesita aceasta frumusete.

Un mic bazin cu apa in mijlocul caruia este statuia uni inger, a fost amenajat pe locul primei manastiri din lemn ridicata de maica Olimpiada in 1785. Ingerul este simbolul vietii monahale si veghiaza la linistea si puritatea duhovniceasca a calugaritelor. In curte, la umbra catorva copaci sunt banci pentru a da prilej pelerinilor sa stea cateva minute sa isi odihneasca trupul si sa isi elibereze sufletul de problemele zilnice.

De-a lungul celor peste doua sute de ani de la infiintare, in Manastirea Varatec au trait si au creat, multi oameni de cultura. Cea mai cunoscuta este Veronica Micle care s-a retras la manastire la doua saptamani dupa moartea „ dragostei vietii ei „ poetul Mihai Eminescu. Cand si ea s-a stins din viata a fost inmormantata acolo si primul epitaf scris pe crucea ei suna asa:

„"În singurătatea mănăstirii

Sub bolta cerului albastru,

Suflet stingher al nemuririi

Lucești ca cel mai mândru astru. "

Apoi acest epitaf a fost inlocuit cu altul pe care l-am citit cand i-am vazut mormantul.

Zoe Dumitrescu Busulenga s-a retras si ea la Manastirea Varatec si a trait acolo cu numele de Maica Benedicta. Si vaduva lui Mihail Sadoveanu, cea a lui Ionel Teodoreanu si cea a lui Dinu Pilat, au ales sa isi traiasca ultima parte a vietii in calmul acestei manastiri. Vazand si simtind cata pace sufleteasca inspira aceasta manastire le-am inteles deciziile.

In zona de vest a curtii manastirii, ca capatul randului de chilii este turnul – clopotnita. Cladirea care adaposteste chiliile are doua nivele si pe toata lungimea are un balcon din lemn ce da o pata de culoare albului cu care sunt varuite chiliile.

Am intrat pentru cateva minute si in biserica. Ca mai toate bisericile manastiresti ea este in mijlocul curtii. Biserica este simpla; construita din caramida si piatra de rau, dreptunghiulara ca plan si varuita in alb la exterior. Are doua turle mari, deasupra naosului si prenaosului si inca doua micute din lemn, deasupra altarului si a pridvorului. In spatele ei, sunt cateva morminte ale calugaritelor ce au condus manastirea sau care au avut un rol important in istoria ei.

Dar pe cat este de simpla la exterior, pe atat este de bogat decorata in interior; fresca langa fresca si icoana langa icoana. In pronaos este racla cu moastele preotului Iosif, primul duhovnic al acestei manastiri, cel care a indrumat-o si ajutat-o pe maica Olimpiada sa puna bazele Manastirii Varatec.

Manastirea Varatec este cea mai mare manastire de calugarite din Romania. Acolo maicutele, au ateliere de pictura, de tesut covoare si alte materiale specifice vietii monahale.

Dupa ce am parasit manastirea, am trecut si pe la mormantul poetei Veronica Micle. Este pe o straduta langa manastire si sunt indicatoare care calauzesc vizitatorii. Mormantul este in apropierea Bisericii Sf. Ioan Botezatorul. Acolo isi doarme somnul de veci cea caruia Mihail Eminescu ii spunea “ dulce minune”, cea care a fost muza sa si care l-a inspirat sa scrie cea mai frumoasa poezie de dragoste din literature romana. Pe crucea de marmura sta scris cu durere si suspin;

‘’Si pulbere tarana de tine se alege,

Caci asta e a lumii nestramutata lege.

Nimicul te aduce

Nimicul te reia,

Nimic din tine-n urma

Nu va mai ramanea! ’’

Dar poate …. cine stie…? Poate iubirea lor nemuritoare se prelungeste in ceruri.

---

VIZUALIZĂRI: 961 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI