Bellinzona - orașul celor trei castele

TIPĂREȘTE

Bellinzona, capitala cantonului Ticino, este așezat pe valea râului Ticino, pe traseul dintre Valea Po din nordul Italiei și trecătorile din nord peste Alpii Elveției (Nufenen, St. Gotthard și San Bernardino) care fac legătura cu Austria și sudul Germaniei.

Noi mergeam de la Lugano spre Munchen și, cum Bellinzona era ”strategic” poziționată in drumul nostru, era musai să facem o oprire de două-trei ore in acest oraș.

De la Lugano am ajuns repede in Bellinzona, in aproximativ 30 de minute. Am parcat, aproape de primăria orașului, și am pornit in explorarea fugitivă a orașului.

Bellinzona seamănă cu un oraș italian medieval, cu străzi inguste mărginite de clădiri impunătoare, vechi palate, in mare parte restaurate, devenind, unele dintre ele muzee.

Primul popas l-am făcut la Palazzo Civico, in prezent primăria orașului Bellinzona, care, deși are un aspect renascentist, a fost construit la inceputul secolului 20. Palazzo Civico a fost construit pe locul vechii primării a orașului iar arhitecții care au proiectat și construit, in anul 1926, actuala primărie, au incercat să folosesacă cât mai multe părți din vechea construcție, unele dintre acestea datând chiar din secolul al 14-lea. Totuși, se pare că, din cauza stadiului avansat de degradare al părților din vechea clădire, s-a recurs mai mult la o reconstituire a acestora și, in măsura in care acest lucru a fost posibil, la o recondiționare a componentelor vechi.

Palazzo Civico se află in Piazza Nosetto, cea mai veche piață a orașului, al cărei nume vine de la nucii care făceau parte, in trecut din peisajul pieții. Și in prezent este un nuc, mai tânăr, nu din epoca medievală a pieții, plantat chiar in fața Palazzo Civico.

Din Piazza Nosetto, am mers mai departe pe Via Nosetto, o stradă cu multe magazine de o parte și de alta a ei, cu clădiri vechi, bine restaurate, și am ajuns in Piazza Collegiata.

Aflată in centrul orașului vechi, Piazza Collegiata are o fromă neobișnuită, triunghiulară, mai puțin intâlnită printre piețele orașelor. Principala clădire a pieții, este biserica Collegiata dei Santi Pietro i Stefano, construită pe locul a două biserici – San Pietro și Santo Stefano – biserici de la care a preluat și numele. Biserica a fost construită in prima parte a secolului al 16-lea și a suferit modificări și completări in fiecare din secolele următoare, până in secolul 20 când au avut loc trei lucrări de restaurare - una complexă, la inceputul secolului, cea de a doua doar la partea exterioară a bisericii, intre anii 1981 și 1985 și cea din urmă, efectuată intre anii 1990 și 1999 numai la interior.

Biserica are un singur naos, deși fațada, impărțită in trei benzi sugerează un intreior cu trei naos-uri. Părțile laterale ale fațadei au fost construite in perioada renascentistă, iar partea centrală, mai târziu, la inceputul epocii moderne, in anul 1640. Intreaga fațadă este construită din marmură. Interioul bisericii este in stil baroc, cu opt capele impărțite in mod egal de o parte și de alta a naosului, amvon executat in 1784 și o orgă din anul 1588 recondiționată 400 de ani mai târziu.

Din Piazza Collegiata am mers spre unul din cele trei obiective principale ale orașului – castelele din Bellinzona.

Punctul de atracție al orașului, o adevărată emblemă a lui, o reprezintă cele trei castele, care, impreună cu zidurie de apărare și meterezele orașului, fac parte din patrimoniul UNESCO.

Cele trei castele sunt: Castelgrande, Montebello și Sasso Corbaro.

Din lipsă de timp, am vizitat doar Castelgrande, pe celelalte mulțumindu-ne să le vedem de la depărtare.

Castelgrande este construit pe o stâncă inaltă care domină orașul. Locul in care in prezent se află castelul, a fost locuit incă din perioada neolitică, iar primele fortificații datează din perioada romană, din secolul 4 I. Hr. fiind, până in secolul al 13-lea, singurele fortificații ale orașului.

Construcția castelului a inceput in secolul al 13-lea și a continuat in secolul al 14-lea, când castelul era cunoscut sub numele de Castrum Magnum sau Castel Grande. De-a lungul timpului a purtat și alte nume – Castel d'Uri in secolul 17 sau Castello di San Michelle in anul 1818. Castelul are două turnuri, Turnul Alb, inalt de 27 metri și Turnul Negru, inalt de 28 metri, construite in secolele 13 și 14.

Zidurile crenelate ale fortificațiilor sunt impărțite in trei sectoare, dintre care unul coboară până in centrul orașului. In secolul al 14-lea, zidurile coborau până la râul Ticino, dar au fost distruse de inundațiile puternice care au avut loc in secolul al 15-lea.

Castelul a fost restaurat in forma in care poate fi azi văzut in perioada 1984-1991, și restaurarea a constat in refacerea curții interioare, construirea unui lift care urcă centrul vechi al orașului precum și repararea treptelor care duc in oraș.

Castelul este construit la o inălțime de 50 metri de oraș și, așa cum am spus, la el se poate ajunge pe una din străzile inguste care pleacă din Piazza Nosetto sau Collegiata, urcând apoi treptele care duc la castel sau, o variantă mai ușoară, cu liftul care urcă de la baza stâncii pe vare este construit castelul.

Noi am utilizat ambele variante, la urcare cu liftul, ca să nu obosim prea tare, iar la coborîre treptele care duc in centrul orașului.

O vizită sus in curtea interioară a castelului și pe zidurile crenelate merită orice efort. De sus, se deschide o panoramă asupra orașului și intregii văi a râului Ticino. Spre nord, se văd celelalte două castele Montebello și Sasso Corbaro. Ne-am plimbat și noi prin curtea interioară, unde erau mulți elevi și studenți din Bellinzona veniți să se recreeze, și am mers puțin și pe meterezele castelului. Deși frumusețea locului te indemna să petreci mai mult timp, noi mai aveam multe de făcut și de văzut in acea zi, așa că am pornit pe treptele care coboară in oraș.

In cadrul castelului sunt deschise două muzee: Muzeul Arheologic și Muzeul de Istorie al Artei.

Castelgrande este deschis in tot timpul anului, cu orar diferențiat din noiembrie până in martie/aprilie, in funcție de vreme.

Despre celelate două castele, pe care le-am văzut doar de sus, de la Castelgrande, voi spune numai câteva cuvinte.

Castelul Montebello, este construit pe colina cu același nume, la 90 metri deasura orașului. Castelul datează din secolele 13 ș 14 și a fost restaurat de mai multe ori. De aici au pornit zidurile de apărare ale orașului, ziduri care s-au păstrat parțial până in zilele noastre.

In cadrul castelului este deschis Muzeul de istorie și arheologie.

Castelul se poate vizita din aprilie până in noiembrie, intre orele 10.00-18.00.

Castelul Sasso Corbaro sau Castello di Cima, domină orașul de la o inălțime de 230 metri. A fost proiectat și construit intr-un timp record, de numai șase luni, la ordinul familiei Sforza. Castelul are ziduri groase, de aproximativ 4,70 metri și un turn de observație aproape intact. De-a lungul timpului a purtat mai multe nume – Unterwalden sau Castelul Santa Barbara.

Castelul se poate vizita din aprilie până in noiembrie, intre orele 10.00-18.00.

Bellinzona, nu inseamnă numai cele trei castele și monumentele istorice pe care le găsim aici. Este un oraș animat, cu multe magazine, cafenele și restaurante. Pe străzile orașului, are loc in fiecare sâmbătă, Piața Bellinzona, una dintre cele mai valoroase tradiții din Ticino, locul in care producători locali de carne, brânzeturi, vinuri, etc. iși vând produsele.

In Bellinzona are loc anual, incă din 1862, un carnaval numit ”Rabadan” ceea ce inseamnă ”zgomot”, in dialectul piedmontez.

Din păcate nu am participat nici la piața săptămânală, nici la carnaval. M-am mulțumit cu o cafea la una dintre cafenelele din orașul vechi. Cine știe, poate voi mai avea ocazia să merg prin orașul cu trei castele.

---

VIZUALIZĂRI: 924 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI