Ce cauți tu în Haarlem? porți misterioase, curți interioare și grădini ascunse

TIPĂREȘTE

Ce cauți tu în Haarlem? porți misterioase, grădini secrete

Haarlem, un oraș deschis spre acte de caritate – fenomenul hofje

Fiecare turist are propria lui chimie interioară și fiecare vârstă are, țesătura’’ ei, am legat un raport magic cu o hartă pusă în brațe pentru un euro de oficiul de turism din Haarlem, orașul lui Frans Hals... mă rodea demult curiozitatea pentru niște spatii secrete, izolate, locuite de persoane în vârstă, singure, majoritatea doamne, care împart la comun curtea interioară și grădinile verzi, adevărate oaze de liniște care sfidează gălăgia străzilor … aceste hofjes sunt vechi de secole, ele aparțin peisajului cotidian, aroma trecutului e intensă, parfumul lor s-a lipit de flori, copaci si de fântânile lor vechi, aproape neschimbate… fiecare ansamblu de case locuite are propria lui istorie si poveste, e o atmosferă de, old time’’ … ele desigur nu reprezintă pentru mine, terra incognita’’, le-am găsit si în alte orașe.

Un cod turistic nescris al bunului simț indică faptul că nu ai voie sa vorbesti decât cu tonul jos, trebuie sa fii discret să nu deranjezi intimitatea locatarelor … si ca un făcut câte o pisică neagră îmi taie calea:((

Nu știu ce fel de boală turistică mi-a afectat de la o vreme creierul, dar mi s-a pus pata pe un studiu despre fenomenul unic al acestor, almhouses’’ din Olanda... am început să aprofundez oleacă problema după ultima mea vizite în Amsterdam în cartierul Jordaan.

Haarlem e un oraș fără pereche, el a păstrat 21 din cele 54 de locuințe sociale ridicate în secolele 13-19, el este o mină de aur pentru vânătoarea lor pe harta centrală a urbei... nu întamplător în cochetul oraș a avut loc în 2011 prima conferință internațională despre istoria acestor așezăminte într-o biserică menonită ascunsă.

Eram acum trei ani în tren cu o studentă care venea din Groningen spre Amsterdam, după două ore de taclale mi s-a trezit interesul pentru aceste obiective turistice ascunse de radarul ochiului public... ea locuia cu chirie într-un asemenea stabiliment în Joordan și m-a trimis in liniștitul Haarlem, dându-mi sfatul să merg într-un tur ghidat... în naivitatea mea de turist am crezut că o să mă descurc singură cu traseul de pe hartă, dar la fața locului, mi s-a zăpăcit mintea, am dat de porți ascunse si de nervi în jocul împinge ușa, trage levierul, sună la sonerie... pauză... trebuia să apăs odată pe butonul automat... de unde să știu, am zis în sinea mea că e închisă casa... Sesam deschide-te... Sesam a rămas închis pe ici si colo... din 21 de reședințe conservate, am reusit să descopăr ca un detectiv doar jumătate, pe cel mai important hofje l-am găsit cu ajutorul unui olandez care a descălecat de pe bicicletă și m-a dus pe o alee secretă, împingând poarta... auzind că vin din România, a rămas omul blocat.

El m-a avertizat că tot acolo, la doi pași e cel mai modern hofje din secolul nostru, adică vechiul și noul e separat doar de un culoar.

Fenomenul hofje, unic și captivant pentru fanii locurilor idilice

Aceste complexe de clădiri istorice sunt omniprezente pe teritoriul țării, devenind extrem de populare în Evul mediu, în Epoca de aur și în secolul 18... au citit că au fost ridicate 425 de hofjes pâna în 1900, Haarlemul s-a aflat în top cu 54 de astfel de clădiri pentru săraci și bolnavi, la concurență mare cu Leiden și Amsterdam.

Ce e un hof pe scurt? e un ansamblu de case mici, uniforme, dispuse în jurul unei curti interioare cu o grădină, unde locatarii trăiesc individual, dar simțul comunitătii e puternic, oamenii se ajută la nevoie... ce mă emotionează la ele e intimitatea, atmosfera de pace, faptul că ele sunt bine ascunse în spatele unor porți care se închid la ora 17, pentru protectia locatarilor... aceste asezăminte au apărut în Olanda în secolul 12.

La apariția lor pe harta Haarlemului porțile lor erau modeste și tainice... treptat în sec 17 si. 18 porțile de intrare devin mai spectaculoase si împodobite cu blazonul binefacătorilor bogati care doreau să ajungă în rai, cum e cazul fondatorului muzeului Thylers. Curtile lor interioare, rustice includ multe detalii istorice despre istoria Haarlemului.

Aceste azile si spitale au fost fondate de persoane individuale bogate, biserici și apoi de coorporatii ale ghildelor, fiind conduse de 5 regenti sau regente cu o mână de fier... treptat ele au fost administrate de fundații caritabile sau de asociații de familii.

Majoritatea acordă și azi cazare doamnelor singure, în vârstă... dar și femeilor sărace necăsatorite... altele mai moderne oferă cazare cuplurilor tinere, numărul locurilor este limitat... bărbații care nu prea puteau să se gospodăreasca singuri au avut si ei în Haarlem azilul lor în actualul muzeu Frans Hals... mais attendez.

Haarlem –cel mai vechi hofje olandez, cel mai nou, cel mai mare, cel mai chic, cel mai vizibil

Plimbarea mea pietonală pe cont propriu a fost plină de mici bucurii și neîmpliniri.

Am cam tăiat frunza la câini descifrând anevoie harta... localnicii nu prea mi-au fost de ajutor... unii habar nu aveau de numele însirate pe lista mea, dar erau curioși.

Intr-o rapidă succesiune voi extrage din pachetul turistic doar câteva curți vizitate de mine, fiecare cu istoria și povestea ei, mă voi apleca sfios asupra lor pe firul timpului.

Coborând dinspre Grote Markt spre vest, în direcția râului Spaarne, trec de Oude Groenmarkt, ajung pe Damstraat, mă trezesc pe Neuwe Appelaarsteeg și mă panichez că nu găsesc destinatia cu cel mai vechi hofje din Olanda... antenele proprii nu au funcționat.

Hofje Van Bakenes–cel mai vechi hofje al Olandei are două porți, una era chiar sub nasul meu pe Bakenessergracht 11 în centrul orasului, dar poarta era încuiată, m-a dus biciclistul olandez care ciripea perfect engleza, pe o alee îngustă medievală, pe Wijde Appelaaarsteeg, în fata unei porți cu o fațadă enigmatică... Sesam deschide-te, nimic... împinge olandezul poarta că eu eram cam bleagă:((și îmi atrage atenția asupra unei ghicitori cu niște cifre... hai că avui noroc, era destept și cultivat băiatul... translate nene, că e încurcată rău -, Dirck van Bakenes for women eight and two mael ses‚’’... acest, riddle’’ indică numărul de cucoane 8+ (2x6) =20 care pot locui în hof și vârsta lor minimă (8x2) x6 =60 de ani... mă încadrez, zic bingo:((... râde prietenul de vreo 50 de ani pe care l-am agățat pe stradă, chicotesc în sinea mea și încep tacit să explorez teritoriul.

Mă opresc în timp în 1395, sunt chiar în inima celui mai vechi hof din Olanda, e o atmosferă de secol 17, o fântână susură nostalgic, e acoperită cu un baldachin de lemn, într-un perimetru izolat, ascuns, autentic.

Citesc pe pliant că negustorul Dirck Bakenes, un om prea bogat a fondat acest azil pentru femeile sărace și singure și a scris în testamentul lui că această reședință trebuie să-i poarte pe vecie numele.

Văduva și fiii lui au construit 13 case în curtea interioară pentru 20 de doamne singure, în vârstă, complexul va fi renovat în secolul 17.

In secolul 20 aceste case au fost modernizate, s-a păstrat desigur caracterul istoric al curtii interioare si pompa de apă din sec. 17, curtea e închisă duminica, fiind deschisă zilnic între orele 10-17.

Cel mai tanar hofje din Haarlem -2007... din doi pași acoperim 600 de ani

.

Trec apoi imediat în altă curte vecină pe Korte Beginstraat 18-36, unde descopăr Cel mai nou hofje din Haarlem, construit în 2007, numele acestuia e Johannes Enschede, aluzie la tipograful Haarlemului.

Cel mai nou hof e chiar lângă cel mai vechi și nu întămplător, curtea interioară oferă un nou concept, designul modern are trimiteri la natură și cultură.

In curte sunt 10 case, am săpat pe net si am aflat că 8 sunt pentru doamne peste 65 de ani și 2 pentru cupluri în varstă.

Părăsesc curtea, mă întorc pe Korte Begijnestraat... ajung în Philip Frankplein, depăsesc Filarmonica și mă îndrept din nou spre Grote Markt... scoate harta, scoate ochelarii de babetă. :))

Cel mai elegant Hof cu o grădina bijuterie, închis publicului-Hofje van Oorschot -1796

Dialogul meu tăcut cu natura, casele și chiriașii ascunși după ferestre continuă după un gard imens pe Kruistraat 4, în drum spre piața mare... închis publicului... o curte interioară uriașă apare în spatele portii, este absolut elegantă, ea a apartinut unui negustor bogat din Amserdam, Wouteurs van Oorschot, care a donat 20 000 de guldeni pentru curte și pentru locuintele doamnelor trecute de 50 de ani, membre ale congregației reformate.

Clădirea principală cu două aripi poartă blazonul familiei fondatoare, o statuie a Evei din bronz a lui Johan Limpes se află în mijlocul curtii protejate din 1973, ea a fost vandalizată și mutată în muzeul Frans Hals, cea pe care o văd este o replică.

Proveniershof –Azilul oamenilor bătrâni -1704-cea mai mare curte interioară cu 38 de case

Pe cea mai mare stradă de shopping numită Grote Houtstraat unde mă batea soarele în cap, la nr 144 am descoperit de-a lungul unui pasaj Proveniershof , o curte interioară cu un complex uriaș de clădiri si o grădină de două ori mai mare decat era uzanța –are o istorie extrem de bogată, fiind fondată în 1704.

Dialogul tacit între turist, natură si chiriasi e din nou desavărsit, percep armonia interioară a locului, trag cu ochiul pe la colțuri, admirând ghivecele de flori, bicicletele parcate; imaginatia îsi ia zborul, călătoresc deja în secolul 15, dornică să recompun o lume demult stinsă.

In 1414 aici se afla o mănăstire pentru femei a ordinului Sf Mihai, călăgăritele au fost alungate în 1578 de protestanti datorită reformei religioase.

După trei ani terenul și mânăstirea intră în proprietatea prințului de Orania, după asediul orașului Haarlem de către spanioli.

După reformă cladirea e dată miliției locale, Sint Joris, curtea e folosită ca teren de antrenamente, fiind numită De Dolen. In locul vechii mânastiri celebrul arhitect Lieven Key proiectează o nouă clădire care va deveni în 1681 hanul orasului si apoi un hof pentru bătrâni.

Bătranii plăteau cazarea, locuiau în căsutele din curte si serveau masa în clădirea principală.

In 1810 chiriasii din actualul muzeu Frans Hals, pe care francezii puseseră mâna, sunt cazati în acest nou hofje.

Astazi Proveniershof e condusă de o coorporatie Ymere care închiriază casele, cuplurile căsătorite au voie să locuiscă aici, astfel îmi explic și prezenta prin curte a unor copilași.

Am părăsit curtea uriașă, am revenit pe Grote Houtstraat și iata-mă pe Cea mai verde stradă a Haarlemului , Korte Houtstraat cu direcția spre Nieuwe Kerk.

Oază de liniște și verdeață –cea mai fotogenică straduță, m-a uns pe suflet.

In drum spre urmatorul grup de trei hofjes, aflate mai sus pe harta spre Botenmarkt... poposesc 15 minute pe cea mai fotogenică stradă pietonală, îmbracată într-o mantie vegetală verde, mi se lipește de suflet, e tăcută și are multă poezie olandeză.

Retina se impregneaza de culori, strada e scaldată într-o baie vegetală, nu e deloc limbută, doar câte un un grup mic de turisti sparge linistea, sorb din priviri băncuțele din fața caselor, o pisică stă pe un fotoliu, o colivie de păsări pe un zid a devenit bibliotecă, bicicletele stau în fața caselor fericitilor locatari... observ si un salon discret de coafură și un umeras cu haine la vânzare, direct în stradă.

Brouwershofje -1586

Ajung din Kerksplein pe Laange Annastrrat, apoi pe mica Tuchthuisstrrat și mă lovesc vizual cu palma obloanele rosii de la un hofje vizibil clar pe exterior, la nr 8... e un azil vechi fondat in 1472 de familia unui berar.

Curtea interioară a fost ridicată pentru văduvele și fetele berarilor, care nu mai erau capabile să muncească. Acest azil a fost condus de ghilda berarilor, aici se aflau 22 de case, femeile erau independente aveau scaunele asigurate în biserica apropiată si primeau și un loc de veci la Niewe Kerk. După marele incendiu al orasului din 1576, curtea a fost distrusă și refăcută in 1586, au mai fost reconstruite doar 8 case.

In sec 19 municipalitatea devine proprietara acestui complex și curtea e renovată in 1930... ferestrele pe care le-am pozat pe exterior din stradă au fost instalate atunci... astazi doar 4 case moderne stau în picioare, pentru femei, barbati si cupluri, curtea e deschisa vizitatorilor, eu am prins-o pe fugă, cand se închidea poarta.

Ajung în Botemarkt la capătul strazii și merg cu melancolia în poală spre alt hofje celebru, închis însă publicului, cu o curte vizibilă de la stradă... am 3 poze muncite prin gard... un nenea tocmai deschidea poarta să iasă de acolo cu o camionetă.

Hofje Van Loo –cea mai vizibilă curte din Haarlem –Barrevoestraat 7-acceptă doar vizite în grup cu ghid.

Aproape de Botenmarkt am descoperit ușor Hof-ul Van Loo, cunoscut și sub numele de Gasthuishofje, curtea a fost fondată în 1489 de Simon P. van Loo și sotia lui.

In curte au existat 13 case pentru 13 călugări sau oameni săraci... numărul simbolizează pe Isus și cei 12 apostoli.

In 1885 strada e largită și trei din case sunt înlocuite prin gardul de la stradă. Pe fatada uneia din casele noi se observă blazonul spitalului Elisabeta. In partea opusă intrarii, la dreapta e camera regenților, astăzi complexul are 12 case modernizate, conduse de administratia spitalulului Elisabeta.

Muzeul Frans Hals e un fost hofje -Oude Mannenhuis -1609 o curte interioară cu o gradină plina de carismă, unde simti spiritul italian.

Plecând tot din centru din Grote Markt merg pe strada veche medievală Groot Heiligland la stânga lui Oude Gracht, pe traseu observ o serie de clădiri de spital cu frontoane în trepte, care au făcut parte din vechiul Sint Elisabeth Gasthuis.

Oude Mannenhuis a fost un hofjje în 1609... poarta de intrare e decorată cu un blazon despre care s-a scris odată, casa oamenilor bătrani pare un palat al unui prinț,

Clădirea a fost ridicată după asediul orașului Haarlem 1607-1611, proiectul e posibil să fi apartinut lui Pieter van Campen, tatăl lui Jacob van Campen, care a proiectat Palatul regal din Amsterdam.

Complexul inițial avea 30 de case mici dispuse în jurul unei curți interioare, sufrageria era în clădirea principală, doi bătrăni traiau în fiecare casă, la ora 8 seara ei erau încuiati până a doua zi la 7. Casa era guvernată de 5 regenti ale caror portrete le-am admirat în muzeu, sub semnătura lui Frans Hals.

In 1810, în timpul ocupatiei franceze, cei 60 de locatari s-au mutat în Proveniershuis, descris mai sus, deoarece azilul e dizolvat și unele case sunt dărâmate.

A rămas în picioare poarta cu o inscripție latină și casa principală, 127 de orfani au fost cazati aici pană în sec. 21, când edilii orasului cumpără clădirea și o transformă în muzeul Frans Hals in 1913. Din vechea casă s-a pastrat intact holul, căsutele azil formeaza o parte din galeriile muzeului.

Eu am facut un pelerinaj pios în curtea gradină după care tânjeam de dor, osmoza magică e garantată pentru orice tip de turist.

Poarta spitalului Elisabeta -1767 –Poorte Elisabestgasthuis –monument national

Am ieșit afară în vechea stradă istorică și am studiat peste drum de muzeu, fațada unei alte case a bătrânilor, clădirea e numită Elisabeth Gasthuis, după numele reginei Elisabeta a Ungariei.

In sec. 16 aici era un mare spital și un hofje, o parte a complexului s-a păstrat. Pe poarta de la intrare, e o tabletă cu un desen sugestiv, un pacient cărat pe o targă, după un incendiu al clădirii.

Ușa duce spre o grădina publică și spre fostul spital, ea poartă blazonul orașului și trei coroane ale Elisabetei de Ungaria.

Ultimul obiectiv văzut de mine a fost Teyler Hofje , un grup de azile din secolul 18, construite cu banii lui Pieter Teyler, fondatorul muzeului.

Majoritatea acestor hofjes sunt active și astăzi, am ratat:

*Bruinings Hofje –Botemarkt 9 –din 1610, e cel mai mic si mai ascuns, am căutat degeaba, acul în carul cu fân.

*In den Gronen Tuyn –Warmostrrat 23 –e deschis doar intre 10-12 pm... am oftat, că era ușa închisă.

*Luther’Hofje pe Witte Herenstraat 14, lângă biserica Luterană.

Multumesc colegilor care vor avea răbdare să citească articolul... tema acestor așezaminte va continua pentru mine în aceasta vară, vreau sa ajung din nou la Leiden să văd dacă la bâtrânețe, găsesc acolo un loc la un azil, poate îmi schimb cetățenia.:((

---

VIZUALIZĂRI: 1103 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI