Un alt hotel din Canare, aproape de nota 10 – Barceló Fuerteventura

TIPĂREȘTE

Se pare că a devenit un obicei. A rulat pe vremuri pe ecrane un film intitulat „Dacă e marți, e Belgia! ”. Nu subiectul acestuia, o comedie americană a anilor ’60, este interesant aici, ci titlul. Preluându-l, conform cu ceea ce pare a fi devenit un obicei, spun și eu „dacă este ianuarie, sunt Insulele Canare”. După Lanzarote în 2014 și Gran Canaria anul trecut, anul acesta a fost rândul Insulei Fuerteventura. Ca de obicei, biletele au fost cumpărate de la aceeași agenție de renume din Marea Britanie, la un preț chiar mai mic decât cel de anul trecut. În consecință, totul a debutat cu un drum la Londra, al cărui preț nu l-am precizat în caseta tehnică.

Zborul de la Londra în Fuerteventura a durat a durat circa 4 ore și a decurs în condiții foarte bune. Ajunși la destinație în jurul orei prânzului, suntem îndrumați de agenții firmei de turism la autocarul ce ne asigură transportul la hotelul unde am rezervat sejurul. Acesta face parte din Grupul Barceló ce dispune de 240 de hoteluri din 22 de țări. Numele întreg al hotelului nostru este „ Barceló Fuerteventura Thalasso Spa” și este amplasat în stațiunea Caleta de Fuste, ce ține de Municipalitatea Antigua. Google Earth prezintă coordonatele la intrarea în hotel ca fiind: 28°23'52.61"N, 13°51'29.56"V. Adresa oficială este Avenida de El Castillo, s/n 35610 Caleta de Fuste. Prima observație pe care am făcut-o după alegerea hotelului a fost că acesta este amplasat la circa 4.0 km de capătul sudic al pistei de aterizare a aeroportului local. În afara faptului că am avut ocazia de a admira numeroasele avioane venite la aterizare, acest fapt nu ne-a deranjat de loc.

Ajunși la hotel, pentru prima dată în acest gen de excursii, remarc faptul că toți turiștii din autocar coboară aici. În plus, după noi mai vin încă 3 autocare. Încercați să vă imaginați aglomerația de la recepție.

Însă recepția dispune de un birou foarte lung, în spatele căruia 6 sau 7 funcționari asigură repartiția camerelor. Între timp, fiecare turist completează un formular cu datele personale, și savurează un pahar de suc, sau de șampanie, primit gratuit. Noi nu avem de așteptat decât circa 20 de minute, iar formalitățile nu depășesc 5 minute. Suntem unii dintre puținii fericiți care primesc imediat cardurile de acces în cameră, deși ora este numai circa 13.30. Ceilalți sunt rugați să revină după ora 15.00. La un birou separat primim brățările pentru „all inclusive”. Înainte de a porni spre cameră, studiez câteva clipe un panou informativ cu planul hotelului. Trebuie să recunosc faptul că la început nu îmi este foarte clar. Voi avea nevoie de câteva ore de plimbare prin incintă pentru a mă familiariza cu aceasta.

Hotelul ocupă o suprafață imensă. O primă zonă, relativ dreptunghiulară, de circa 300 x 150 m, adăpostește spațiile de cazare și facilitățile aferente. Separat de aceasta, despărțite de o alee, într-o altă zonă, de circa 100 x 50 m, se află terenurile de sport și complexul SPA. Acesta se identifică de departe prin inscripția „Thalasso” scrisă cu majuscule pe peretele lui. Hotelul dispune de 462 de camere, împărțite pe mai multe categorii de confort, inclusiv apartamente. Acestea sunt grupate pe 3 corpuri de clădire, numerotate de la 1 la 3, relativ egale. Fiecare din acestea, deși are numai parter și trei etaje, dispune de mai multe lifturi. Corpurile sunt paralele cu latura mică a incintei și unite între ele la capătul din spre Avenida de El Castillo. Este de menționat că etajul 1 este la nivelul recepției, respectiv nivelul străzii, parterul fiind la nivelul curților dinspre ocean. Între Corpurile 1 și 2 se află un, i-am zis eu, „corp administrativ”. Acesta are la etaj recepția și un lobby imens, precum și un bar și o sală de spectacole integrată acestuia. La parter se află restaurantul, alte două saloane care au fost în permanență închise, o sală de conferințe și mai multe încăperi destinate personalului.

Noi am primit camera nr. 3004. Aceasta se află în Corpul nr. 3 – prima cifră, la parter, nivelul 0 – a doua cifră, fiind camera nr. 04. Pe fiecare nivel, din toate cele 3 corpuri sunt, între 38 și 41 de camere. Camera noastră, o dublă standard este destul de mare. Ulterior am aflat că suprafața totală este de 35 mp. La intrarea în cameră este un hol, care îmi oferă prima surpriză: acesta este în stil „open space” cu zona lavoarului. Suprafața acesteia este considerabilă. Ar avea loc comod trei persoane simultan, că tot sunt trei oglinzi. Din păcate este numai o singură chiuvetă. Lângă aceasta găsim consumabilele: două săpunele, două sticluțe mici de gel de duș și, surpriză, două periuțe de dinți. Cam puțin, după părerea mea, la un hotel de 4 stele. Avem, totuși, aici un uscător de păr și o oglindă cosmetică. Pentru zona de aici am cea mai mare bilă neagră pe care o ofer acestui hotel. Dispunea în plafon de numai patru spoturi mici de lumină, mult prea slabă, după părerea mea și-a Doinei. Chiar și aprinzând toate celelalte becuri din zonă, cel puțin pentru mine, bărbieritul nu a fost foarte comod. Din acest spațiu se intră într-o încăpere, ceva mai mică, ce adăpostește vasul de WC și cada. Aceasta, destul de mare, este echipată cu o baterie cu două dușuri. Se pare că aceasta este ultima modă, cel puțin la hoteluri. Hârtia igienică este cât pentru trei sejururi. Nu mă gândesc la apropouri. Apa de la chiuveta din cameră nu este potabilă.

Holul se deschide direct în cameră. Estimez că pentru aceasta a rămas cam 2/3 din suprafața totală. Dar ce fură ochiul imediat este patul imens, de cel puțin 2.40 m lățime. Ulterior aveam să mă lămuresc că sunt de fapt două paturi alipite. Camera este despărțită de spațiul lavoarului de un perete pe care sa află un dulap, și el destul de mare. Echipat cu două uși glisante, fiecare cu oglindă. Era împărțit într-o zonă de haine și o zonă cu rafturi. Nu am putut să ocupăm din el nici 50%, deși în zona de haine am depozitat și valizele și trolerele din dotare. Tot aici se afla o casă de valori, și ea impresionantă ca mărime. Dar pentru folosirea acesteia este necesară plata a 3 euro pe zi, plus o taxă de depozit. Nu am folosit-o. Personal, am fost impresionat de numărul mare de umerașe pus la dispoziție. Pe ambele laturi ale patului sunt câte două veioze, fiecare cu întrerupătorul ei. Una este clasică. A doua constă într-un bec tip spot în capătul unui braț reglabil, astfel încât îl poți orienta direct pa pagina pe care o citești.

Pe peretele opus patului era clasicul suport de bagaje, un birou ceva mai extins cu un loc de preparare ceai sau cafea și un suport de televizor ce adăpostea și minibarul. Referitor la televizor, nu m-am lămurit câte programe „prindea”. După ce am butonat câteva zeci de programe, toate în spaniolă, am renunțat și nu l-am mai folosit. Minibarul conținea numai două sticle de apă minerală de ½ litri, iar un bilețel anexat ne informa că sunt cele la care aveam dreptul. Am rămas cu o nelămurire: dacă tot aveam dreptul la „all inclusive”, și nimeni nu ținea socoteala câte sticle de apă am băut pe zi, de ce trebuia să nu uităm ca în fiecare seară să cerem apă pentru băut în cameră, de la bar? Pe extensia biroului era un fierbător de apă și o tăviță cu mai multe sortimente de pliculețe de ceai, cafea sau zahăr. Am folosit-o din plin, și am avut grijă să o reîmprospătăm mereu cu alte pliculețe de la restaurant. Interesant este faptul că noi am folosit, pentru fierbere, apa de la chiuvetă, și încă suntem sănătoși. Pentru această zonă, am o a doua bilă neagră. De câte ori pregăteam un ceai, probabil datorită faptului că eram la parter, biroul se umplea de o mulțime de furnicuțe mici, mult mai mici decât cele pe care le cunoaștem noi. În restul timpului stăteau ascunse.

Camera mai dispunea de un spațiu de relaxare echipat cu o canapea și o măsuță. De menționat că în cameră și în tot hotelul am beneficiat de o conexiune la internet de bună calitate.

Cea mai mare parte a peretelui spre exterior era vitrată, jumătate din aceasta fiind o ușă glisantă, prevăzută cu două sisteme de închidere antiefracție. Dincolo de aceasta, fiind la parter, nu aveam balcon, ci un fel de terasă. Deși cu o podea de lemn, fiind separată cu un gard viu de curte și camerele vecine, eu am considerat-o „grădiniță”. Aceasta era echipată cu două șezlonguri și o măsuță, mai curând taburet. Pe unul din pereți era montat un uscător de rufe extensibil. Orientarea camerei a permis însorirea „grădiniței” după amiază, fapt pentru care am folosit-o pentru câteva ore de plajă. Aici, între corpurile de cazare 2 și 3, era mai adăpost și nu se simțea vântul ce bătea pe marginea piscinelor. Din nefericire, în orele cele mai plăcute, asupra „grădiniței” noastre își arunca umbra unul din palmierii din curte.

Restaurantul avea un program bine definit:

•micul dejun = 7.30 – 10.00;

•prânzul = 13.00 – 15.00;

•cina = 18.30 – 22.00.

La toate mesele servirea era în sistem „bufet suedez”, cu excepția băuturilor (cafea, bere, vinuri, apă, sucuri), care erau aduse la comandă. Inițial am avut impresia că, față de anii anteriori, este vorba de o restricționare. Apoi am văzut imediat avantajul: primeam berea la sticlă, chiar dacă de numai 330 ml, și scăpam de spuma care îmi scotea peri albi la dozator. Ulterior m-am lămurit că puteam să comand de mai multe ori. Este drept că de fiecare dată am comandat băuturi diferite, și nu am idee dacă poți comanda același lucru.

Pentru a ajunge la restaurant, noi aveam două drumuri. Unul este pe la recepție, parcurgând înapoi drumul de la venire, și coborând din lobby în fața intrării în restaurant. Al doilea, măsurând circa 200 m, prin curțile interioare, pe lângă piscine, practic ocolind Corpul nr. 2. Deși mai lung cu 15 – 20 m, noi am folosit frecvent acest drum, care elimina urcarea și coborârea unui nivel.

Restaurantul este amplasat într-o sală ce pare a fi pătrată, cu latura de circa 30 – 35 m. Intrarea este pe la mijlocul laturii dinspre scara de acces în lobby. De la intrare, o alee destul de largă împarte sala în două. De o parte și de alta a aleii sunt două șiruri de bufete pe care se află felurile de mâncare. La toate mesele, pe primele erau produse de „bufet rece”: legume, salate, sosuri, mezeluri, brânzeturi, etc. Următoarele bufete erau cu mâncare caldă. Eu am preferat, pentru micul dejun, bacon la grătar cu iahnie de fasole, iar la celelalte mese, diferitele soiuri de pește oferite cu cartofi prăjiți. Mai puteau fi servite mai multe variante de orez, între care paella cu fructe de mare, omlete spaniole (cu cartofi), pui, porc sau vită în diverse forme, ficat, și multe altele pe care nu le-am recunoscut. În capătul aleii, un „banc de lucru” oferea bucătarilor posibilitatea de a pregăti o parte din preparatele calde în fața noastră.

De o parte și de alta a aleii centrale sunt mesele. Acestea sunt rectangulare de 2,3 și 4 persoane sau circulare, de 6 și 8 persoane. După vreo două zile aveam să găsim și noi o asemenea masă, unde va avea loc tot grupul, inclusiv copiii. Am folosit-o până la sfârșitul sejurului. Partea stângă a aleii, ocupată de mese, era mai mică în suprafață, bună parte din zonă fiind ocupată de alte bufete specializate: pâine, brânzeturi, dulciuri, fructe. M-a intrigat faptul că, de multe ori, denumirea bufetului nu corespundea cu produsele expuse. În mijlocul acestora, un alt „banc de lucru” era destinat preparării sucurilor de fructe proaspete.

Pe ansamblu, mâncarea a fost variată și îndestulătoare, poate s-a făcut și ceva risipă, iar dulciurile și înghețata au făcut-o pe Doina să declare la sfârșitul sejurului că ea nu va mai merge în excursiile cu „all inclusive”.

Dintre toate excursiile din ianuarie în Insulele Canare, aceasta a fost cea mai răcoroasă. Într-o singură zi am avut 21 grade Celsius, în restul timpului am avut maxime de 17 – 18 grade. În plus, în toată perioada a suflat un vânt puternic. Într-o asemenea situație nici nu ne-am gândit să mergem la plajă, sau să facem o baie în ocean. Aceasta, deși cea mai mare plajă a stațiunii este exact în dreptul hotelului. Trebuie remarcat faptul că hotelul nu are o plajă proprie. Cine dorește șezlonguri și umbrelă, trebuie să le închirieze de la două firme din zonă. Există, însă, și porțiuni întinse de plajă „la liber”. Pentru aceasta se pot folosi prosoape de plajă, închiriate de la recepție contra unui depozit de 10 euro. Trebuie însă spus că nisipul este extrem de îndesat, de dur. Mai trebuie menționat că, dacă la recepție pare că accesul în hotel este necontrolat (mă îndoiesc), cele două ieșiri de pe latura sudică a incintei, către plajă și către SPA, nu pot fi folosite decât cu cartela de la cameră.

O alternativă la plajă sunt piscinele hotelului. Acestea sunt trei la număr. Piscina cu apă rece, „neclimatizată” conform denumirii oficiale, este cea mai întinsă. Începe în curtea interioară dintre Corpurile 2 și 3, ocolește Corpul nr. 2 și se termină în capătul celeilalte curți interioare. Din înscrisurile de pe margine, rezultă că are 1,20 m adâncime, Nu m-am lămurit dacă numai la margine, sau pe toată suprafața. Nu am văzut niciodată pe cineva în ea, deși multe șezlonguri de pe margine erau ocupate. Temperatura a oscilat între 17 și 18 grade. „Piscina climatizată”, amplasată în curtea interioară dintre Corpul nr. 2, Corpul administrativ și Corpul nr. 1 avea între 22 și 23 grade. Aici, din când în când, mai era câte un amator de scăldat. O zonă bine delimitată a piscinei era amenajată drept jacuzzi. Trebuie menționat că piscina era supravegheată de un individ ce avea propriul birou pe marginea acesteia. Făcând oarecum corp comun cu „piscina climatizată”, dar separată de aceasta cu o punte, este „piscina copiilor” Adâncimea semnalată aici era de 40 cm. Nici aici nu am văzut amatori. Încă din prima zi, am fost plăcut surprins de un panou amplasat în loc vizibil, care indica parametrii calitativi ai apei din cele trei piscine, măsurați de două ori pe zi. Programul de funcționare a acestora este între orele 10.00 și 18.00.

Datorită vântului puternic, într-o singură după amiază m-am aventurat pe unul din șezlongurile de lângă „piscina climatizată”. Cu această ocazie am putut urmări și programul animatorilor. Îl apreciez ca fiind foarte slab. Cinci tineri, îmbrăcați în un gen de uniformă, s-au mișcat ritmat cale de două melodii, și gata! Apoi ne-au invitat la mini-golf și la o demonstrație de cum se prepară „sangria”.

Mult mai des am frecventat Barul Aloe aflat pe malul „piscinei climatizate”. De regulă, mergând înainte de masa de prânz, și după masa de seară, ajunsesem să fim cunoscuți, și nu mai era necesar să precizăm comanda. Interesant este faptul că, dacă la prânz cu greu găseai o masă liberă, seara era pustiu, deși la 2 – 3 zile veneau diverși tineri ce cântau muzică din anii 60’ – 70’. Probabil îi făcea concurență barul de la recepție, pe care noi nu l-am vizitat decât la prânz.

Paralel cu cea mai mare parte a laturii sudice a hotelului se întinde terenul de mini-golf. Amplasat în afara incintei hotelului, probabil că nu aparține de acesta. Accesul costă 6.50 euro de persoană dar mingiile nu rămân captive la ultima gaură, deci poți juca mai mult. Programul, în mod normal, se termină la 21.30, dar, în caz de necesitate, personalul are răbdare până se termină jocul. Terenul are două trasee, dar unul era nefuncțional, fiind în reabilitare. Traseul deschis jocului mi s-a părut mai interesant decât ce am întâlnit în alte părți, dar are și el nevoie urgentă de reabilitare, pistele fiind uzate și în unele locuri, puternic deteriorate.

Pe latura din spate a restaurantului, lipită de acesta, este o încăpere destul de mare, cu pereții exteriori din sticlă. Din încăpere, pe latura spre restaurant se intră în două grupuri sanitare și două camere ce poartă denumirea de „Vestiar”, separate pe sexe. Nu am identificat rolul exact al încăperii. Pe pardoseală, lângă unul din pereții de sticlă, este realizat, din pișcoturi de material plastic un desen ce se apropie vag de „șotronul” de la noi. Dar, în mijlocul încăperii sunt două mese de tenis de masă. Nu am identificat materialul din care sunt realizate, dar fileurile sunt făcute dintr-o tablă cu perforații foarte dese. Le-am folosit și noi într-una din zile. Nu mi-a plăcut aici intensitatea iluminatului artificial, după lăsarea întunericului. Paletele și mingea se închiriază de la accesul în terenul de mini-golf, contra unui depozit de 10 euro.

În exteriorul acestei încăperi, în curtea interioară dintre Corpul nr. 1 și Corpul administrativ, este locul de joacă pentru copii. Tematica acestuia pare a fi „Corabia Piraților”. Nici acesta nu avea căutare, deși, în cursul zilei, periodic, o găleată ce se umplea cu apă, se descărca peste două tobogane.

Așa cum spuneam mai sus, pavilionul SPA , ce completează numele hotelului, se află în afara incintei acestuia. Nu pare o idee prea bună, în special pe perioada de iarnă, când trebuie să pleci de la piscină sau saună prin vânt și temperatură mai scăzută. Noi, de la ieșirea din pavilion, la intrarea în hotel, a trebuit să parcurgem circa 400 m. Accesul la SPA costă 20 euro de persoană, pentru o zi întreagă, sau 12 euro pentru intervalul orar 16.00 – 18.00. Tratamentele și masajele se plătesc separat, funcție de ceea ce alegi. Pavilionul se închide la ora 18.00. Părerea mea este că o vizită aici, numai în ultimele două ore, este suficientă. În pavilion se găsește si o sală de fitness, foarte bine echipată, și cu ceva căutare. Noi nu am apelat la ea, după cum nu am apelat nici la masaje și tratamente. Zona de SPA se află la nivelul inferior accesului și recepției, respectiv la cota plajei. Aceasta este împărțită în două părți, una în interior, alta în exterior. Cea exterioară are o piscină și câteva șezlonguri pe contur. Este separată față de plajă de un zid înalt. Piscina pare a fi alimentată direct din ocean, deoarece, la întrebarea mea, mi s-a răspuns că apa este rece deoarece are temperatura apei mării. În piscină se poate intra și din interiorul clădirii.

Partea din interior este echipată cu o piscină cu apă încălzită de circa 1,40 m adâncime. Aceasta are câteva zone unde poți face hidromasaj și o platformă cu jacuzzi, de mică adâncime, pe care poți sta culcat. Nu lipsesc nici acele „cascade” (nu le cunosc numele), care fac și ele un masaj eficace. Tot în interior sunt alte patru bazine mici, amplasate în niște separeuri, cu apă din ce în ce mai caldă. Într-unul din acestea, dacă îți scufundai capul în apă, se auzea muzică. Pentru mine, punctul forte al zonei sunt saunele. Există o saună umedă, și una uscată. Din nefericire, am părăsit repede sauna umedă datorită faptului că, oriunde mă așezam, cădeau pe mine picături fierbinți de condens de pe tavan. Nu am mai pățit așa ceva în nici una din saunele în care am fost până în prezent. În schimb, în timp de două ori, am folosit de două ori sauna uscată. A fost unul din cele mai plăcute momente ale sejurului aici.

Lângă pavilionul SPA, spre hotel, există mai multe terenuri de sport, împrejmuite cu un gard de sârmă înalt. Cred că am identificat un teren de baschet/handbal și mai multe terenuri de tenis. Nu m-am interesat în ce condiții ai acces la ele, și nici nu păreau să prezinte prea mult interes. O singură dată am remarcat un grup de tineri ce „încingeau o miuță”.

Ca o concluzie, a fost un hotel agreabil pentru un sejur în Fuerteventura, pe care îl recomand tuturor celor ce își doresc să ajungă aici. Minusurile pe care le-am semnalat pot fi datorate spiritului meu de cârcotaș, și pot fi neglijate de alții. Ca urmare, nota mea pentru acest hotel ar fi putut să fie maximă, dar nu este foarte departe.

---

VIZUALIZĂRI: 1848 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI