Muzeul Natura Văii Teleajenului – un muzeu instructiv

TIPĂREȘTE

Valea Teleajenului, al cării centru e Vălenii de Munte, adecă „Rîurenii” de către munte, arată prin înfățișarea satelor ei bogate, cu clădiri de o artă reală și variată, că a fost din vechi, din foarte vechi vremuri un drum de cultură, scria istoricul Nicolae Iorga într-o culegere de documente adunate din zonă în 1925. Pe lângă istoria seculară a așezărilor umane, Natura a înzestrat valea râului Teleajen cu felurite tipuri de vegetație și specii de animale. Orașul Vălenii de Munte este gazda unui mic muzeu de științe naturale, dedicat Văii Teleajenului. Este locul unde ne-am oprit în drum spre „Casa cu blazoane” din Chiojdu-Buzău (vezi impresii).

Poziționare și acces. Venind dinspre Ploiești pe DN 1A străbatem Vălenii de Munte pe bulevardul Nicolae Iorga până în dreptul parcului central unde virăm ușor la dreapta spre Primăria orașului. Mergem pe strada Berevoiești unde la nr. 14 descoperim clădirea muzeului, semnalizată printr-o firmă mare. În fața clădirii există câteva locuri de parcare special amenajate.

Program de funcționare și tarife. Instituția muzeală din Vălenii de Munte aparține administrativ de Muzeul Județean de Științele Naturii Prahova cu sediul în Ploiești. Orarul de funcționare este de marți până duminică între orele 09.00-17.00. Prețul unui bilet este de 5 lei/persoană, cu reducere pentru grupuri organizate (minim 10 persoane). Există și o taxă foto/video de 10 lei per aparat.

Fragmente de istorie. Atunci când auzi Vălenii de Munte gândul îți zboară rapid la numele savantului Nicolae Iorga; este omul care a făcut cunoscut acest târg în toată țara. Drept urmare și clădirea muzeului de azi are legătură tot cu marele istoric. Ridicată la sfârșitul secolului al XIX-lea cu rol de școală, edificiul va găzdui începând cu anul 1908 cursurile Universității Populare „Nicolae Iorga” (o instituție cu caracter național și cultural). Cursurile se vor desfășura aici doar 3 ani, după care clădirea va adăposti un Orfelinatul „Nicolae Iorga” pentru o perioadă, dar și redacția și tipografia revistei „Neamul românesc”.

După al Doilea Război Mondial în clădirea de pe strada Berevoiești a fost înființat cinematograful „Muntenia”, care a funcționat între anii 1948-2003. După acest an orașul Vălenii de Munte nu mai beneficiază de o sală specială unde arta filmului să fie distribuită publicului; din când în când caravane cinematografice poposesc în oraș, ca în vremurile de demult (mai ales pentru copii).

În 2004 în clădire ființează un bar și o discotecă, fapt ce determină un protest scris al unui grup de istorici cunoscuți (Dan Berindei, Alexandru Zub, Dinu C. Giurescu, Ștefan Ștefănescu ș. a.) către Ministerul Culturii. Drept urmare, în 2005 autoritățile locale și Muzeul de științe Naturale Prahova hotărăsc înființarea în acest spațiu a unui Muzeu de Științe Naturale „Cultura Prunului”, adevărat brand al zonei. Era vorba de un muzeu unicat dedicat culturii acetui pom fructifer, originii și răspândirii lui, soiurilor de prune, creșterii și combaterii dăunătorilor, obținerii produselor din prune.

În 2007 au loc lucrări de reamenajare a expoziției permanente și se deschide Muzeul Natura Văii Teleajenului. Diorama a fost realizată de specialiști care au lucrat și la Muzeul „Antipa” din București și la Muzeul de Științele Naturii din Tulcea. Bănuiesc că o parte din exponate sunt aduse de la secția care a existat la Cheia (înființată în 1972 sub numele „Muzeul Natura Văii Superioare a Teleajenului”).

În 2018 Primăria promitea că va demara expertizarea și procesul de proiectare în vederea reabilitării clădirii muzeului. Să vedem când se va concretiza...

Vizita în muzeu

Urcăm câteva trepte și intrăm în prima încăpere a instituției muzeale, este locul unde se află standul de bilete și suveniruri (vederi, cărți, broșuri, obiecte decorative din onix etc.). De asemenea, sala de la intrare găzduiește câteva vitrine utilizate pentru mici expoziții temporare – în acest moment putem admira expoziția „Cristalele – Florile tainice ale Pământului”. Am admirat din nou exemplare de cuarț alb și verde, calcit sau luciosul malachit. Mi-a adus aminte de altă secție a Muzeului de Științele Naturii Prahova vizitată acum doi ani – „Florile de mină” de la Cheia (vezi impresii).

Sala principală a muzeului conține o dioramă complexă de mari dimensiuni, întinsă pe trei laturi ale încăperii. Traseul este unul circular, peisajele reproduse în dioramă urmând succesiunea normală a formelor de relief, adică pornim din zona dealurilor subcarpatice până în zona montană. Scenele reprezintă habitate naturale surprinse în diverse anotimpuri ale anului și sunt compuse din materiale naturale (lemn, piatră), artificiale și imagini foto imprimate. Elemente interesante sunt râul din mijlocul expoziției și podețul de lemn, cascada și stâncile din scena centrală. „Spectacolul” începe când ne apropiem de prima scenă a dioramei, apoi pe întreg parcursul vizitei – suntem surprinși de jocurile de lumini și sunetele naturale care se declanșează în preajma grupelor principale de animale. Ciripit de păsări, cântecul sacadat al bufniței și cucului, sunetele puilor de pasăre flămânzi te întâmpină în fața scenelor naturale; cel mai înfricoșător este însă urletul haitei de lupi, iarna, în mijlocul pădurii.

Circa 30 de minute urmărim fiecare animal ori pasăre, ascultăm explicațiile doamnei care ne ghidează și admirăm concepția fiecărui colțișor de expoziție. Pornim din zona de deal, unde pe o pajiște în preajma unei mănăstiri paște o turmă de oi, iar mierlele, graurii și cucul își fac de cap prin copaci, în timp ce la sol mișună iepurii și fazanii. Pe măsură ce „urcăm” în înălțime, zona submontană ne întâmpină cu căpriori și regina păsărilor răpitoarelor: acvila. În pădurea înveșmântată în haine de toamnă descoperim ochii mari ai buhei și a bufnițelor, corpul uliului păsărar care curăță pădurea, dar și silueta mlădioasă a jderului de copac; bursucul mișună pe lângă trunchiurile arborilor.

Scena centrală cuprinde un trup de pădure printre care zărim lupii cenușii, deasupra cascadei pe un vârf de stâncă stau caprele negre, iar în preajma apei doi mistreți caută hrană. În alt pâlc de copaci zărim doi urși bruni, mândria pădurilor românești. Revenim în zona autumnală a pădurii și descoperim râsul, dar și o mulțime de păsări (sturzul de vâsc, codroșul de munte, sfrânciocul roșiatic). Pe cursul râului care străbate centrul sălii vedem și pe „cumătra” vulpe și drăgălașele veverițe. Diorama se încheie cu un exemplar maiestuos de cerb carpatin.

Pe pereții încăperii sunt expuse trofee de cerb și porc mistreț, un cap împăiat de mistreț, precum și o blană de lup. Panouri informative ne prezintă imagini cu natura din zonă, iar o hartă a județului ne ajută să ne orientăm în privința situării geografice a Văii Teleajenului.

Concluzii. Chiar dacă muzeul este mic, capacitatea sa instructivă și distractivă este mare, mai ales în rândul copiilor. Timpul alocat vizitării este destul de scurt, dar sistemul de iluminat cu senzori și sunetele Naturii vă vor încânta. Recomand o vizită la Muzeul „Natura Văii Teleajenului” celor aflați în trecere spre Cheia, Muntele Roșu ori Brașov.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 1040 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI