Pe lângă Vatican... la Lepanto

TIPĂREȘTE

În 16 noiembrie 2016 ne întorceam cu nerăbdare la Roma pentru o nouă porție de hoinăreală prin catedralele, muzeele și parcurile Orașului Etern dar și pentru o nouă vizită la Vatican.

Pentru că doream o cazare aproape de Vatican dar și de Castel Sant'Angelo și de Piazza del Popolo am ales un hotel în care mă cazasem și în decembrie 2015, aflat la 100 m de stația de metrou Lepanto.

După ce cobori in statia de metrou Lepanto, venind din direcția Roma Termini, pe partea stângă a Vialle Giulio Cesare, după cel mult 50 m, trebuie să o luați la stânga pe Via Ezio iar după 70 de pași ai ajuns în fața clădirii cu 3 etaje în care se află Hotel San Valentino 3*.

La recepție am avut surpriza ca doamna din oficiu să ne recunoască (ne-a zis că știe că nu suntem prima dată la ei) și să ne facă o primire călduroasă. Cred că am primit drept urmare aceeși cameră ca in anul anteriior, la etajul 1, cu privire la strada Ezio. In momentul în care am urcat scările spre etaj deja ne simțeam ca acasă, parcă ieri plecasem de acolo.

Curățenia în cameră a fost fără reproș, așternurile fiind bine călcate iar cuvertura patului aproape impecabilă. Televizorul si minibarul au funcționat ireproșabil, nicio surpriză. Caloriferul din cameră funcționează excelent, nu am simțit vreo clipă senzația de răcoare înainte de culcare după ce aeriseam seara. Ferestrele se închid etanș și izolația termică este eficientă, spre deosebire multe alte locuri din Italia unde e cam varză acest aspect important pe timpul iernii.

Baia este prevăzută cu cabină de duș dar și cu bideu, spațiul este suficient dar nu poate fi numit generos. Consumabilele sunt suficiente și de o bună calitate, prosoapele sunt destule și în stare foarte bună. Ele se schimbă zilnic, în cazul în care sunt lăsate pe pardoseală. Izolația fonică a camerelor este ușor deficitară, fără ca situația să devină deranjantă totuși. Intr-o noapte, pe la ora 2, ne-a trezit însă galăgia făcută de niște nemțoaice cazate în camera vecină, bine etilate bănuiesc, care la venirea din oraș, prin râsetele lor puternice, ne-au dat impresia că e posibil să se urce peste noi în pat, cu tot cu pereți.

Sala de mic dejun este la demisol, puțin mai jos ca restaurantul și barul hotelui. Aici am observat că personalul de sală era în continuare majoritar asiatic, probabil din Bangladesh, cred că era și o italiancă care le strica unanimitatea etnica, în 2015 cred că ea nu făcea parte din echipa de servire.

Nu sunt rasist dar parcă era mai bine să știu că mâncarea este făcută/servită de români și nu de un musulman bengalez cu tendințe șmecherești, în condițiile în care pregătirea lor pentru industria hotelieră este cam cu lipsuri iar ideile despre distanța ce trebuie să existe între tomberonul de gunoi și masa de pregătire a alimentelor extrem de relativă.

Referitor la diversitatea produselor servite pot spune că există produse sărate (prosciutto crudo/cotto, mortadella, cascaval), aperitive (rosii, măsline și castraveti) dar și produse dulci (cornuri cu ciocolată, plăcintă cu mere sau caise, unt, dulceata, cereale si lapte. Se pot comanda cafea (inclusiv cappuccino) și ceai, fosartte bune, care sunt aduse la masă destul de rapid. Există ceva sucuri la carafă, de o calitate medie, dar și apă plată. Atmosfera creată de muzica ambientală în sala de mic dejun era discretă și de bun simț.

Am observat că seara, după ora 22, intrarea la recepție se făcea cu o mică ocolire de 3 m, pe ușa restaurantului, probabil ca să evite curentul de aer rece ce venea de afară pe ușa recepției.

Față de anul 2015, am observat un progres consistent în ce privește conexiunea wifi din hotel, acum pot să spun ca este la un nivel OK de viteză chiar dacă e departe de nivelul cu care suntem obișnuiți la un hotel similar în Romania. Pe ansamblu pot spune că San Valentino merită cele 3* de pe firmă, fără a excela însă prin ceva, în afara poziției strategice.

Vremea în cele 7 zile ale acestei escapade italiene a fost destul de răcoroasă dar foarte însorită fapt care ne-a permis să facem excursii lungi prin oraș dar și mult în afara lui, cu trenul spre Ostia și Napoli. Iar la final, la plecarea spre aeroport, ne-am spus că e obligatorie o nouă vizită la Roma, cât mai curând.

---

VIZUALIZĂRI: 368 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI