Revelion la Cabana Vânătorul

TIPĂREȘTE

REVELION LA CABANA VÂNĂTORUL – OBÂRȘIA LOTRULUI

Cu intenția de a căuta cazare în apropierea Domeniului schiabil Transalpina (că acesta, Domeniul adică, nu avea curent electric, este o altă poveste, pe care tre’ s-o dăm uitării...), am rezervat trei nopți 2 camere duble la Cabana Vânătorul, Obârșia Lotrului.

Drumul de la București a fost rezonabil (da, așa este, am fost învățați să avem standarde reduse față de infrastrucura rutieră mioritică; “mioritică” în sensul că vezi mioare/vaci etc. pe carosabil...), pe direcția Pitești-Curtea de Argeș (GPS-ul a ocolit Bascov/Dealul Negru, fiind probabil aglomerat în ajun de Anul Nou) - Rm. Vâlcea - Căciulata - Voineasa - Obârșia Lotrului. La Căciulata, tot Waze-ul ne-a mutat de-o parte și de alta a Oltului, probabil tot în căutarea unor rute mai puțin aglomerate.

Dar, să vă spun despre cabană.

Ajunși pe la 13, camerele nu erau încă pregătite. Mai dura o jumătate de oră. Nicio problemă, fiind înfometați după drum am mers direct la restaurant. Unde am mâncat câte o ciorbiță de perișoare, foarte corectă. Adică, foarte bună! 4 porții cu smântână, ardei usturat, o cinzeacă de țuică chiar bună și aia, o apă plată, cea mai plată și două porții de clătite cu ciocolată/gem au costat 85 de lei. Restaurantul este situat la parterul sau demisolul cabanei (depinde de unde te uiți), este amenajat corespunzător, mobilier sculptat în lemn și, partea relevantă, grupul sanitar impecabil (foarte curat, nici urmă de miros, toate dotările reclamate de civilizație prezente, apă caldă-fierbinte instantanee). A, și să nu uit, dacă aveți copii (deși scuza asta nu o mai crede nimeni), Wi Fi free. Nu d-ăla puternic, de poți descărca un pahar de Fetească neagră direct de pe net, dar îți poți trata adicția! Și am mai uitat ceva, servirea foarte bună. Chelnerul foarte prietenos, comunicativ... cum trebuie să fie!

În perimetrul pensiunii se găsesc două cabane. Prima, la intrarea pe proprietate, este destinată administrației, personalului. În fine, nu este în circuitul turistic. Lângă această primă cabană, anul acesta a mai fost dat în folosință un apartament, format din două camere și grup sanitar comun, destinat familiilor.

Noi am stat la Cabana Vânătorul 2 (să îi spun așa), situată mai în fundul curții, chiar pe malul Lotrului. Camera noastră dădea spre rău. La cazare, chiar am fost întrebați dacă ne deranjează cumva sunetul apei. Eventual, probabil, ne-ar fi schimbat camerele. Dar, 1) nu ne deranja zgomotul apei și 2) nu se auzea deloc acest zgomot al apei. Construcție de lemn, de dată recentă față de prima cabană, aflată la “șosea”. În această Cabană 2, sunt amenajate pe două niveluri 12 camere. Majoritatea cu paturi matrimoniale. Sub aceste două niveluri, vă spuneam mai devreme, restaurantul.

Camerele noastre? În primul rând, foarte curate! Lenjerie, prosoape. Baia, de asemenea! Pat matrimonial, cu saltea medium spre hard, foarte bună, în prima cameră. Două paturi twin în cea de-a doua. O mică terasă deschisă, din lemn, spre Lotru. Căldura în camere, plăcută. La baie, cabine de duș, de asemenea curate. Una peste alta, condiții foarte mulțumitoare.

În ceea ce privește mâncarea, aici este de scris ceva mai mult. Deoarece, și pentru că au fost produse de calitate, și pentru că a lipsit mișcarea (Domeniul schiabil Transalpina ba n-avea curent, ba venea Anul Nou, ba era a doua zi după Anul Nou...), s-a instalat curând o senzație de sațietate greu suportabilă. În fine, hai să vedem, exemplificativ.

În prima seară, țuică fiartă bună, app. 200 ml, din partea casei. Plus, 500 ml vin alb. Bunicel. Ca Aperitiv, platou cu cârnați, brânză telemea, roșii cherry, jumări-jumere, slăninuță, măsline negre, ceapă rosie (evident). Totul, fff bun. Și țuiculița... Iar nevastă-mea nu bea... Ca fel principal, clasique (nu prea poți să ratezi), piure cartofi cu șnițel de porc și salata asortată de murături. Nevastă-mea (3 cuțite master șef), a zis ca îs f bune. Plus, plăcintă cu mere. Normal de bună!

După masă, unii au plecat în camere, alții au rămas la un pahar în restaurant. Noi ne-am dus pe malul apei unde gazdele încropiseră un foc sănătos, cu scaune de jur-împrejur, pesemne pentru fumători. Deși nu fumăm, ne-am aciuat lângă foc app o oră. Cald pe-o parte, frig pe alta...

Micul dejun debutează la ora 8. Același chelner foarte prietenos (Lucian, o bilă albă mare cât pârtia de la Domeniul schiabil...) ne asigurase de cu seară că dacă vrem să servim “cafiaua” mai devreme, nu-i problemă, ne așteaptă în bar. 2 ouă ochiuri de țară (și știu ce scriu), două felii brânză, 2 felii șuncă presată, unt la pachet 82% grăsime, zacuscă cu ciuperci, dulceață de zmeură (eu am zis că ar fi mure...). Ideea este că totul a fost îndeajuns și micile detalii (ouă de țară, zacuscă clar făcute în casă, unt de calitate superioară, ceai Lipton bun, un espresso foarte bun, din cafea de calitate – și iarăși știu ce scriu) mă determină să concluzionez că a fost un mic dejun de calitate.

De Revelion, pentru că nu mai mâncasem de mult, ni s-a oferit un meniu pe săturate. Adică (plus ce am uitat), ca aperitiv, chifteluțe speciale (nu am înțeles de ce ar fi fost „speciale”, poate să fie textul pe meniu mai echilibrat), pui Shanghai, salată de icre, rulou șuncă presată cu salată de boeuf, roșii umplute cu brânză, salată de vinete, mușchiuleț țigănesc (fără miștouri, fără discriminări), telemea, batoane cașcaval îmbrăcate în prosciutto, măsline, salam crud uscat. Pe post de gustare caldă, păstrăv cu mămăliguță și mujdei. Păstrăvul procurat dintr-un bazin aflat în curtea pensiunii (repet, Lotrul curge la 5 metri). Pe post de friptură, piept de curcan cu sos gorgonzola, rondele din rulouri de porc, cartofi gratinați, salată si roșii cherry (tradiționalele roșii cherry!). Dar, recunosc, friptura nu am mai mâncat-o. Unde să o mai îndes?

La categoria băuturi, am constatat: sucuri diverse, din genul carbogazoase (nu consumăm), spirtoase (whiskey, pentru cine bea, pălincă, pentru mine, afinată, pentru toată lumea), Campari, martini, vin alb și roșu (vinul casei), un pahar de șampanie, când se sare pârleazul spre Noul An. Tort, artificii și DJ Nick (cu oarecare exagerare pentru melodia remixată din „Lanțul amintirilor”; și mie îmi place, și eu am plâns la filmul ăsta, dar ce este excesiv strică).

În prima zi a anului tot mâncare. Și table. Și o jumătate de partidă de whist. Și un drum până la pârtie. Doar să vedem cum stau instalațiile încremenite. Și să ne imaginăm cum ar fi fost să meargă...

Dacă ne-a plăcut la Cabana Vânătorul? Păi răspunsul îl veți obține singuri, aflând că în august am rezervat deja toată cabana pentru o revedere cu colegii de liceu. Și dacă nu am fost explicit, DA, ne-a plăcut. Condiții bune, servicii bune, mâncare de calitate, cadru natural feeric. Iar Lucian, de la al doilea contact cu noi, știa deja că eu servesc un espresso scurt și soția o cafea lungă...

Aveți grijă de voi! Drumuri bune! Experiențe frumoase! Și, La Mulți Ani Fericiți!!

---

VIZUALIZĂRI: 1337 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI