... sa mancam romaneste [„Carciuma Veche” & rest. ”Carbon”]

TIPĂREȘTE

Dupa cafea, ne-am intors in targul de Craciun in asteptarea aprinderii luminilor de sarbatoare, apoi urma retragerea cu torte ce se facea de la Muzeul Unirii, pe pietonalul Stefan cel Mare pana la Palatul Culturii.

Am petrecut si militarii cu torte si apoi ne-am retras si noi, fara torte, dar cu pofta de a manca ceva. Era trecut de ora 18 si nu mancasem decat dimineata.

In apropierea cafenelei „Art Georgies”, se afla un restaurant sau mai exact o carciuma si pentru ca ne doream sa mancam romaneste, ni se pare ca numele este potrivit si vom gasi ce cautam.

Ce este „Carciuma Veche”? Este”o desfatare a aromelor culinare si bahice”, o „incursiune prin vechea lume a artei culinare garnisita cu amintiri, imagini, povestiri, antichitati, flori la ferestre, dar mai ales inobilata de vinurile podgoriilor romanesti”Aceasta e prezentare carciumii, iar sfatul dat celui ce-i trece pagul: zambeste!

Noi, asa am facut, am zambit si chiar am ras!

Intrarea in carciuma nu este foarte promitatoare, un spatiu mic cu 2-3 mese aflate in fata barului, iar in dreapta barului o scara din lemn. Urcam si la etaj sunt doua incaperi cu intrare din una in alta. Mobilier din lemn, o dusumea din lemn, un tavan destul de coborat, ca in casele de altadata, dar nu cele de boieri. Peretii varuiti in alb si multe obiecte menite de a decora incaperea, alaturi de fotografii din Iasiul de altadata si un tablou cu stema Moldovei.

Gasim o masa intr-un colt in prima incapere si luam loc. Cand am ajuns noi, multe mese inca isi asteptau clientii, dar dupa vreo ora trebuia sa fii tare norocos sa mai prinzi o masa. Apare imediat ospatarul, un tip simpatic si cu vorbele la el, care ne lasa meniurile si spune ca revine imediat.

Pentru inceput meniurile au fost un motiv de distractie (stia proprietarul de ce ne sfatuia sa zambim), citiam si incercam sa ne amintim din copilarie, cand inca se mai auzeau aceste cuvinte, cam despre ce ar fi vorba... Eram in Romania, in Moldova, noi suntem moldoveni, dar meniul de la „Carciuma Veche” avea sa ne creze ceva probleme... Sa nu mai spun, ca atunci cand am cerut lamuriri de la ospatarul nostru, s-a dovedit si el incapabil sa „traduca „ si a plecat sa ceara amanunte la bucatarie.

Intregul meniu este o frumoasa carte cu bucate bune, numite ca altadata, adica gaina devine gobaie, varza este curechi, bauturile devin dughiala, mancarea este crapelnita si restul am sa va las sa le cititi in poze.

Cu multe apelari la „cunostintili” de limba neaosa moldoveneasca, reusim sa ne incropim un meniu pentru seara de sarbatoare.

Acum sa vedeti ce am mancat noi! Eu, am luat „Gobaie tochiti” iar sotul, ”Butucel di godacel” cu fasole si muraturi. Pentru „Bunureli dulcisoari’ am luat o portie de „Pirosti opariti”. Di dughit, o fost cati un palici di vin di butuc din dealurili di la Cotnari si olecuta di apa...=))

Sa stiti ca tare buna a fost mancare si atmosfera tare placuta. Mai intai a fost o muzica de fundal, iar mai tarziu au aparut lautarii care au intretinut atmosfera de sarbatoare. In carciuma, ”jupani si jupanite”, gatiti de sarbatoare au „benchetuit „pana tarziu in noapte, cand au aparut mii „di steli pi cier”.

Pentru asemenea seara, cu bucate traditionale, cu vin din zona noastra si cu muzica ce ne-a „gadilit urichiusali”, am platit 144lei. O fi mult, o fi putin? Odata in viata sarbatoresti un veac de la Unirea Tarii!

Sa traiti cu totii si daca „agiungeti in dulcili targ al Iesului”, nu uitati sa „dughiti si sa crapati” ceva bun la Carciuma Veche!

Ziua de sarbatoare a trecut si noi inca eram in Iasi. In cea de a doua zi am mancat in alta parte si am sa va spun cate ceva si despre acest loc.

Restaurantul ”Carbon”, situat in complexul „Palas Mall”, ne-a fost recomandat ca fiind locul unde se mananca o friptura de vita, bine facuta. Eu nu sunt o consumatoare de carne de vita, dar sotul meu, da.

Cand se facuse de masa, inainte de a porni spre casa, ne indreptam spre restaurant cu speranta ca am sa gasesc si eu ceva de mancare chiar daca nu imi doresc carne de vita... :)

Desi am trecut de multe ori prin fata acestui restaurant, nu ne-am gandit niciodata sa-i trecem pragul si nici nu stiam ca exista si o intrare secundara, deschisa acum, iarna.

Imediat dupa intrare, in stanga se afla grupul sanitar, apoi barul, iar in fata bucataria, deschisa, cu posibilitatea de a vedea cum se pregateste comanda data. Sala de restaurant este spatioasa foarte vitrata, cu numeroase mese de 2 -4 persoane. Atmosfera este plcuta, dar total diferita de ce avusesem cu o seara inainte.

Ce nu mi-a fost chiar pe plac este faptul ca nu prea iti ofera intimitate, mesele sunt foarte apropiate si vrand nevarand iti auzi vecinii.

Am fost condusi la o masa cu 2 locuri si am primit foarte repede meniul. Mai mult a durat pana m-am hotarat eu ce sa iau. Multe feluri aveau ca baza carnea de vita si am ales mai greu.

Decizia a fost luata, sotul meu a comandat un antricot de vita cu legume la gratar, iar eu, file de biban cu orez si legume la gratar. Portia de peste avea garnitura de orez inclusa, legumele le-am comandat eu.

La desert era clar, citisem despre desertul casei si mi s-a parut interesant, dar am decis ca un desert pentru amandoi e suficient si asa a si fost.

La toate astea am adaugat o sticla de apa caci unul dintre noi era la volan, iar celalalt solidar. Mancarea a fost gustoasa, friptura de vita gatita cum trebuie, dar desertul a fost "curcubeu in ceru'gurii", cum spune un prieten. Un amestec de foietaj cu crema de vanilie, cu toping de caramel turnat peste foietaj si peste rondele de banana. Si acum cand scriu inghit in sec... :P

Si la „Carbon” am mancat bine, antricotul era din vita romaneasca! Merita retinut acest restaurant, mai ales daca sunteti amatori de friptura de vita si daca cumva v-am facut pofta cu desertul.

De ziua Romaniei si a doua zi am mancat romaneste sau macar mancare pregatita din produse romanesti!

---

VIZUALIZĂRI: 2268 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI