Templul dorinţelor – mister şi energie

TIPĂREȘTE

Am ajuns la Complexul rupestru de la Şinca Veche într-o frumoasă zi de sâmbătă plecând de la pensiunea din Moieciu de Jos unde ne petreceam minivacanţa de Sfânta Maria. Scopul declarat al acestei minivacanţe a fost pentru odihnă, relaxare şi încărcarea bateriilor, dar ispitele s-au ţinut scai de capul meu, neexistând zi fără propuneri de plimbări de tot felul, dar am rezistat destul de bine zic eu, o zi de odihnă, o zi de plimbare, aşa, alternativ. Nu refuz bine invitaţia de a vizita două mănăstiri din Bran, când amicii vin cu o nouă propunere: Şinca Veche. Recunosc că nu ajunsesem acolo până atunci, deşi auzisem şi citisem destul de multe, suficient cât să îmi trezească interesul şi dorinţa de a vedea cu ochii mei ce şi cum.

Un prieten a venit cu argumentul suprem şi convingător pentru mine, amintind de legenda conform căreia orice dorinţă pusă într-un anumit loc din grota respectivă se va îndeplini negreşit, iar pentru mai multă siguranţă scrii dorinţa pe un bileţel pe care îl plasezi apoi într-una din crăpăturile din pereţi :D, totodată reproşându-mi, pe bună dreptate, că am putut merge să-mi pun o dorinţă tocmai la Casa Fecioarei Maria de lângă Efes, aflată la puţin peste o mie de kilometri de Bucureşti, dar refuz o plimbare de câteva zeci de kilometri în ţara mea. În zadar i-am precizat că degeaba am fost eu în 2009 la Maryemana şi că de atunci tot aştept ajutorul divin :D şi un motiv suficient să revin la Efes în semn de mulţumire, pentru că nu s-a lăsat până nu m-a convins că nu mă costă nimic să mai fac o încercare. Mai mult chiar, băiatul gazdelor a confirmat că din cele trei dorinţe pe care şi le-a pus cu ocazia vizitei precedente la Templul Dorinţelor, două se impliniseră deja, iar a treia era în curs de „rezolvare” şi că se oferă să ne ghideze vizita din ziua următoare. Decizia a fost luată, urma o nouă zi de plimbări prin împrejurimi.

Imediat după micul dejun luat la pensiune, la cafea, facem ultimele planuri şi numărăm doritorii. De unde cu o seară înainte abia încăpeam în două maşini, în final, am rămas doar patru care am pornit la drum, pentru ceilalţi tentaţia unei pizza în Bran şi „vizitarea” bazarului de lângă Castel părând mai importante.

Am preferat să merg cu maşina unei amice care ştia drumul, mai aveam şi doi ghizi de nădejde, foarte buni cunoscători ai drumurilor şi ai locurilor, astfel că pentru mine a fost cel mai relaxant drum pentru prima dată după mulţi ani, putând să admir în voie peisajele care mi se derulau prin faţa ochilor, fără obligaţiile unui copilot, gen ochii pe GPS, urmărirea tuturor indicatoarelor posibile etc. Chiar mi-a plăcut mult. Mai fumam o ţigară, mai făceam câteva poze, fără nicio grijă, toate într-o atmosferă veselă bine întreţinută de mai tinerii mei companioni.

Drumul

Traseul ales la dus a fost: Moieciu de Jos – Bran – Predeluţ – Zărneşti – Poiana Mărului – Şinca Nouă – Şinca Veche, aproximativ 50 kilometri, iar la întoarcere am variat puţin din Zărneşti spre Plaiul Foii şi apoi prin Tohanul Nou – Bran şi apoi Moieciu de Sus pentru a lua masa.

Din Şinca Veche un indicator spre stânga ne-a îndrumat spre Mănăstirea Rupestră, pe un drum surprinzător de bun, cu sens unic în cea mai mare parte a sa.

Ajunşi la Templu, am găsit o parcare foarte plină, cu multe maşini parcate în afara acesteia pe marginea drumului, dar noi ne-am continuat drumul spre Schitul Şinca Veche, parcarea de aici de sus fiind chiar foarte liberă, deşi am văzut şi vreo două autocare cu turişti aflaţi în pelerinaj, din fericire, aflați la finalul vizitei.

Vizita noastră a început astfel de sus. Am intrat în curtea Schitului. Programul de vizitare este 08.00-20.00, cel puțin vara. Ne-am continuat drumul pe o alee îngrijită până la mica mănăstire construită pe niște piloni. Aceasta are hramul Sfântului Nectarie Taumaturgul din Egina, vindecătorul şi de minuni făcătorul, o construcție nouă din 2005-2006, inițial locuită de o obște de călugări, iar din anul 2009 de măicuțe. Fragmente din moaştele Sfântului Nectarie şi ale altor sfinţi sunt păstrate într-o raclă în interiorul bisericii.

Am aprins lumânări, am dat acatiste pentru cei adormiţi şi ne-am pregătit bileţelele cu dorinţe :D.

La intrarea în biserică am găsit de vânzare diverse obiecte religioase frumos realizate. Eu am cumpărat doar lumânări, magneţi de frigider şi o brăţară. Am admirat şi sistemul de clopote aflat în faţa intrării.

O dată terminată vizitarea mănăstirii, am început drumul la vale spre grotă, pe aleile cu pietriş alb, bine îngrijite, urmărind indicatoarele. La coborâre, drumul este foarte uşor de parcurs şi plăcut, deoarece străbate o pădure, este umbră şi răcoare. Ne-am mai oprit şi la un magazin de obiecte şi cărţi religioase, „construit” în interiorul unei movile de pământ acoperit cu iarbă, pe care aproape nu-l observasem.

M-au surprins megaliţii acoperiţi de muşchi, cu inscripţii ciudate, de neînţeles pentru mine, aceştia amintindu-mi de cei văzuţi recent în zona Primorsko din Bulgaria cu ocazia vizitării sanctuarului tracic de la Beglik Taş – vezi impresii – în mai anul acesta. Plăcuţa de atenţionare cu „Loc sfânt. Vă rugăm, nu profanaţi! ” nu a făcut decât să-mi confirme bănuielile.

Ne-am continuat coborârea până la Izvorul Buna Vestire, a cărui apă foarte rece ne-a ostoit setea. Se spune că apa acestui izvor ar avea proprietăţi miraculoase, vindecătoare pentru orice boală. Posibil. Am văzut numeroase persoane care umpleau mai multe sticle şi chiar bidoane mari cu apă din acest izvor.

Cel din urmă obiectiv vizitat l-a constituit tocmai Mănăstirea Rupestră Şinca Veche, cunoscută şi sub denumirile de „Templul Ursitelor” sau „Templul Dorinţelor”, existând credinţa că dorinţele curate puse în interiorul acesteia se vor împlini negreşit. Originea acesteia este destul de controversată, atribuindu-i-se o vechime de 7000 ani, însă mult mai probabilă ar fi varianta a două biserici săpate în piatră datând din secolul al XVIII-lea, din perioada interzicerii bisericilor ortodoxe, a prigonirii ortodocşilor în scopul convertirii populaţiei din zonă la catolicism.

Grota era acoperită de o prelată cu scopul protejării construcţiei de intemperii, bârnele de lemn încercând susţinerea acesteia evitând surparea. Cu toate aceste măsuri, intrarea în grotă se face pe proprie răspundere, vizitatorii fiind avertizaţi asupra riscului căderii de pietre. Aprinderea lumânărilor în interiorul grotei este strict interzisă.

La capătul coridorului principal se află altarul primei biserici şi tot aici se află şi „turla” bisericii, la capătul căreia se poate vedea cerul. Se pare că aceasta este zona în care unii vizitatori se pot încărca cu energie :D. Eu am propriile idei şi reţineri vis a vis de fenomene şi practici de acest gen. Companionii mei erau însă de altă părere, astfel că, după vizitarea grotei, i-am aşteptat afară, nedorind să le tulbur concentrarea şi transferul energetic =)).

În partea dreaptă era un alt altar, de parcă peretele care despărţea două biserici săpate în piatră s-ar fi surpat, rezultând o singură biserică, dar cu două altare. Pe perete am distins clar un chip uman, steaua lui David cu şase colţuri şi simbolurile yin şi yang.

Contrar spuselor celor care au fost acolo înaintea mea, mie toate fotografiile mi-au ieşit clare, neblurate şi fără alte elemente în plus faţă de cele observate de mine cu ochiul liber. Plină de speranţă, am ascuns şi eu un bileţel într-una din fisurile din pereţii grotei, poate poate măcar de această dată mi se va împlini dorinţa.

M-am răcorit din nou cu apa rece de la izvor şi m-am aşezat cuminte afară pe o băncuţă la umbră în aşteptarea celor cu care venisem şi care mai aveau ceva energie de captat. Totuşi, se pare că o parte din energia din „grota dorinţelor” a ajuns şi la mine şi m-a ajutat să urc cu mare uşurinţă, având în vedere lipsa mea de antrenament, tot drumul înapoi spre Schit.

Recomand vizitarea complexului de la Şinca Veche atât celor pasionaţi de fenomene paranormale, energii misterioase şi altele asemenea, cât şi celor care îşi doresc doar o plimbare plăcută şi liniştită într-un loc frumos şi bine îngrijit.

---

VIZUALIZĂRI: 4919 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI