Mausoleul Eroilor Români de la Grivița

TIPĂREȘTE

Români, care vizitați Plevna! Poposiți pentru câteva momente la Grivița și plecați-vă fruntea în fața Mausoleului Eroilor Români de acolo! Istoria ne-a spus între altele că ostașii români au luptat vitejește și au dat mari jertfe de sânge la Grivița, în războiul pentru Independență din 1877-1878. Dacă înainte de a ajunge la Plevna veți face un ocol de numai câțiva kilometri pe un drum - e adevărat - cam prost, veți simți că istoria din cărți sau de la televizor pălește. Ca român, nu poți avea decât o trăire cu totul aparte pășind pe locuri în care s-a hotărât destinul țării tale. Și s-a vărsat mult sânge omenesc.

Planificând o vizită la Plevna, schițând traseul, sacadat și repetitiv, îmi răsunau în minte cuvintele Plevna, Grivița, Smârdan… indisolubil legate de istoria anilor 1877-1878. Harta mi-a arătat că Grivița se află mai aproape de Plevna decât mă așteptam - doar 9 km, spre nord-est. Despre sat se știe că este situat aproape de cel mai înalt punct al Câmpiei Dunării de pe teritoriul Bulgariei și că amplasamentul său din vechime a fost schimbat din cauza unei epidemii de ciumă. Grivița rămâne însă în istorie ca fiind scena unor mari bătălii din Războiul Ruso-Turc din 1877-1878, acolo existând două redute otomane de apărare a cetății Plevna. Grivița este astăzi un sat liniștit, cu străzi aproape pustii. Amintind de Bătălia de la Griviţa din 30 august/11 septembrie 1877, câteva străzi din sat poartă numele unor militari români răpuși acolo - ul. Maior Șonțu, ul. Rednik Grigore Ion.

Oprind în piața centrală, abia am găsit o persoană care să ne îndrume spre Mausoleul Eroilor. Nu există nici un indicator care să-l călăuzească pe vizitatorul străin, dezorientat. Pentru că ni se spusese că nu este departe, am urmat calea indicată la pas. Trebuie să spun însă că la Mausoleul Eroilor Români de la Grivița se poate ajunge și cu mașina. Aproape de stradă, în dreapta, printre copacii înalți, se profilează dintr-odată acoperișul verde al turlei monumentului.

Despre Mausoleul Eroilor Români de la Grivița

Potrivit informațiilor furnizate de Oficiul Național pentru Cultul Eroilor, numărul militarilor români înhumaţi în Bulgaria este de 8842, dintre care 3276 morți în Războiul de Independenţă din 1877-1878. 1300 dintre aceștia își dorm somnul de veci la Grivița.

Mausoleul Eroilor Români de la Grivița a fost construit în perioada 1892-1897, din inițiativa Regelui Carol I "pentru vitejii soldaţi români căzuţi la Griviţa", cu fonduri colectate în țară, prin donații ale poporului român. Inaugurarea a avut loc în 1902, la 25 de ani de la dobândirea independenței României. Cu acest prilej, pe iconostas a fost plasat un medalion dedicat jertfei ostașilor români, cu text în limba română.

De la început trebuie să spun că nu am vizitat mausoleul în interior. Când am ajuns noi acolo totul era cufundat într-o adâncă tăcere și nu se vedea în jur nici o mișcare. Doar un câine dormita la umbră, în spatele mausoleului și nu mi-a dat voie să mă apropii prea mult pentru a fotografia. Ulterior - din internet - am aflat că vizita este gratuită, atâta doar că pentru a se deschide este necesar un apel preliminar în urma căruia este trimis cineva din Plevna. Cred însă că asta se poate face doar atunci când vin grupuri organizate. Deci, noi ne-am mulțumit cu vizita la exterior și cu o plimbare prin Parcul memorial. Fratele meu care vizitase întreg complexul cu ocazia unei acțiuni comemorative îmi povestise că în capelă se află o catapeteasmă cu patru icoane mari - Iisus Hristos, Maica Domnului cu Pruncul, Sf. Nicolae și Sf. Arhanghel Mihail. Tot interiorul este decorat, printre picturile murale aflându-se și chipul Reginei Elisabeta. La subsol se află osuarul reamenajat în perioada 1966-1967. Trei nișe în pardoseală, acoperite cu marmură, adăpostesc osemintele eroilor români, iar pe pereți sunt înscrise numele celor jertfiți. Două scene de luptă, sculpturi în relief, împodobesc interiorul auster.

Construcția din piatră, în formă de cruce, are o cupolă înaltă terminată cu o cruce metalică ornamentată la bază. Deasupra ușii de la intrare se observă o arcadă din piatră sculptată, susținută de două coloane. O cruce metalică și o alta, sculptată în piatră, decorează fațada. În dreapta intrării se află o placă de marmură pe care este înscris un text în bulgară: "Mавзолеят е издигнат от румънския народ в чест на храбрите му синове паднали през освободителната воина 1877-1878. Oткрит е през 1902 г." ceea ce s-ar traduce prin "Mausoleul a fost ridicat de poporul român în cinstea curajoșilor săi fii căzuți în timpul războiului de eliberare 1877-1878. A fost deschis în anul 1902." Nu credeți că ar fi fost mai potrivită o placă cu inscripție bilingvă?

Despre Parcul memorial de la Grivița

Dincolo de Mausoleul Eroilor Români de la Grivița se întinde Parcul memorial. Imediat după război, în zona Grivița, pe gropile comune au fost înălțate 17 monumente rusești și românești. Parcul memorial - Parcul Prieteniei - are 10 hectare și a fost amenajat în 1958 prin efortul a 198 de voluntari români care au lucrat la renovarea mausoleului reparând și șoseaua de acces. Cei 5 km de șosea necesită acum o nouă reparație. Pe toate drumurile bulgărești pe care le-am străbătut cu ocazia incursiunii din această toamnă la sud de Dunăre, nu am întâlnit o porțiune mai proastă ca cea care leagă șoseaua națională de satul Grivița.

Parcul cu arbori falnici, cu arbuști ornamentali și cu trandafiri încă în floare atunci când am fost noi acolo este un bun prilej de plimbare și de meditație. Două alei duc spre zona centrală a parcului. Pe aleea principală, în iarbă, sunt trei tunuri. În fața Monumentului Eroilor Români pe care scrie - în românește - "Cine luptă vitejește nepieritor îi rămâne numele" trăiești un moment de adâncă emoție. În fața acestuia, de cealaltă parte a aleii, se înalță două obeliscuri albe, fără nici o inscripție. Acestea încadrează un loc ce pare a fi o groapă comună. Pe zidul de piatră, cu arcade, de asemenea nu am văzut nici o inscripție.

Din documentările ulterioare, am aflat că în 1967, la Grivița, pentru comemorarea evenimentelor din 1877-1978, a fost inaugurat un mic muzeu. Am văzut clădirea, dar ușile erau ferecate și nu era afișată nici o informație pentru călătorii solitari, ca noi. Tot fratele meu mi-a spus că acolo sunt expuse uniforme militare românești originale, steaguri de război și câteva obiecte găsite pe câmpul de luptă. Ilustrând participarea României la Războiul Ruso-Turc din 1877-1878, război care ne-a adus independența, micul muzeu de la Grivița este foarte important pentru noi. Dacă cineva va avea norocul să-l viziteze, sper că ne va da mai multe amănunte.

Despre Bătălia de la Grivița

În cadrul Războiului Ruso-Turc din 1877-1878, asediul Plevnei a fost una dintre cele mai mari încercări. Armata rusă traversase Dunărea pe la Sviștov și avansa spre centrul Bulgariei în scopul de a trece Balcanii spre Constantinopol. Armata otomană condusă de Osman Pașa se afla la Plevna, oraș fortificat, întărit cu mai multe redute.

După două asalturi nereușite, în care pierduse efective însemnate, comandantul trupelor rusești de pe frontul balcanic, marele duce Nicolai, a cerut ajutorul aliatului său român, Regele Carol I. Carol a trecut Dunărea în fruntea unei armate și a preluat comanda trupelor ruso-române. El a decis să nu asalteze direct Plevna, ci să asedieze orașul tăindu-i posibilitățile de aprovizionare cu hrană și cu muniții. Armata ruso-română a reușit să cucerească mai multe redute din jurul Plevnei, Grivița fiind una dintre acestea.

La 30 august 1877, maiorul Gheorghe Șonțu, în fruntea unui batalion deschidea atacul. Lipsa hărților și a informațiilor privitoare la apărarea otomană, au îngreunat misiunea trupelor române care au efectuat trei atacuri nereușite asupra redutei de la Grivița, soldate cu importante pierderi de vieți omenești. În timpul asaltului împotriva redutei Griviţa, au căzut la datorie maiorul Gheorghe Şonţu comandantul Batalionului I din Regimentul 10 Dorobanţi, căpitanul Nicolae Valter Mărăcineanu lovit în timp ce ridica drapelul românesc deasupra redutei otomane, precum și aproape 800 de soldaţi.

Abia al patrulea asalt, realizat din două părți, cu sprijin rusesc, i-a alungat pe turci care au lăsat în urma lor echipamente militare, tunuri, hrană și răniți. "Sub focul cel mai viu al inamicului ați înfruntat moartea cu bărbăție, ați luat o redută, un drapel și trei tunuri. Țara vă va fi recunoscătoare de devotamentul și abnegația voastră... ; deși am avut simțitoare pierderi, deși deplâng cu voi bravii camarazi căzuți pe câmpul de onoare, sângele vărsat nu va fi în zadar; dintr-însul va rodi mărirea și independența patriei. " - erau cuvintele Regelui Carol I rostite la 5/17 septembrie 1877.

La Grivița a fost o primă victorie în lupta pentru obținerea independenței de stat a României. Asediul început în iulie 1877 s-a încheiat în decembrie același an când Osman Pașa a încercat fără succes să scape din încercuire. Rănit, refugiat într-o moară, Osman Pașa a primit delegația militară română condusă de colonelul Mihail Cerchez și a acceptat condițiile de capitulare impuse.

Ce s-a mai întâmplat după Bătălia de la Grivița, cum s-a sfârșit Războiului Ruso-Turc din 1877-1878, care au fost prevederile tratatului de pace și ce consecințe a avut pentru România sunt lucruri cunoscute. Ele nu fac obiectul acestui articol. Mă opresc aici adresându-vă din nou invitația de a nu ocoli Mausoleul Eroilor Români de la Grivița dacă sunteți prin apropiere.

---

VIZUALIZĂRI: 1929 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI