O istorie mare intr-un oras mic - Rattenberg, cel mai mic oras din Austria

TIPĂREȘTE

Despre acest micut satuc v-am mentionat eu prima data aici cand pe 1 decembrie am venit cu colegii de serviciu sa ne bucuram de Targul de Craciun dar si de o cina impreuna. Atunci mi-am propus sa vin sa-l vad si pe lumina iar la plecare m-am amuzat cand am vazut cat de mici erau cele 2 orasele alaturate, noi am lasat masina in parcare in Radfeld si am fost la targ in Rattenberg.

Dar sa va spun mai intai cate ceva despre Rattenberg, este asa cum v-am spus deja cel mai mic oras (nu am sa ii spun sat) din Austria si are o suprafata de circa 10 ha si doar vreo 400 de locuitori (cam cat un loc ceva mai mare si cu cateva scari) dar este foarte frumos si de cate ori vorbesc cu cineva din astfel de locuri mici, imi spune parca oarecum rusinat: “Da, dar locul nostru este mic” dar nu realizeaza ca este mult mai important ceea ce reprezinta acel loc.

A fost infiintat in secolul XIV iar ceva ani mai tarziu Maximilian I a extins cetatea existenta transformand-o intr-o adevarata fortareata. In afara de fortareata stiam ca aveam de vazut doua locuri importante: Muzeul Augustinian si Fabrica de sticla.

Sa incepem cu fortareata: acum sa nu va imaginati ca este precum este fortareata din Kufstein, dar este un loc restaurat, care are chiar si o scena de spectacole, si de unde ai o privesliste minunata asupra orasului dar si a raului Inn.

Am coborat apoi din nou in oras si am vizitat biserica, apoi din biserica am urcat intr-o mica capela unde de fapt se aprindeau lumanarile dupa care am coborat in grota Mariei, unde este o statueta a fecioarei Maria si un loc unde se pot aprinde lumanari.

De aici ne-am continuat drumul spre unul dintre cele mai remarcabile muzee ale Tirolului, Muzeul Augustinian, istorie si arta in secole de existenta. Multe informatii despre muzeu le veti gasi in pagina oficiala augustinermuseum.at eu am sa va prezint lucrurile pe scurt. In primul rand trebuie sa stiti ca este un muzeu deschis doar din mai pana in octombrie (de la 10.00 – 17.00) si in perioada de Advent sambata. Pretul unui bilet 5 euro, max 18 ani nu se plateste si sunt si alte variante, pana la gratis cu Alpbachtal Seenland Card.

Povestea manastirii incepe pe la final de secol XIV cand s-a decis ca aici sa se stabileasca o manastire cu sarcina de a se ingriji de existenta spirituala a localnicilor si vizitatorilor dar si ca mormant pentru pentru fondatorii ei, Johann Kummersbrucker si sotia lui Anna von Castelbarco amandoi decedati in 1393.

Manastirea a fost initial dotata pentru 12 calugari, numar deposit mai apoi prin donatiile stranse, perioada de inflorire fiind insa in secolul XV. A urmat o perioada cand de declin, cand de renastere, astfel ca perioada ei de inflorire incepe din secolul XVII cand numarul de preoti incepe din noi sa creasca, astfel incat in 1772 aici traiau 17 preoti si 5 frati.

Urmeaza perioade din nou dificile odata cu interventia imparatului in viata monahala, reguli stricte, numarul de calugari trebuia sa fie unul fix, un novice era admis numai prin decesul unuia vechi astfel incat la final de secol XVIII doar doi preoti aveau sub 60 de ani. Manastirea este in final abandonata in 1971.

Pagina oficiala va prezinta o multime de informatii si care chiar mi-au placut, mi s-au parut foarte interesante, dar cred ca ar fi destul de complicat sa va povestesc despre istoricul cladirii, constructie, adaugiri, imbunatatiri, reparatii dupa diverse distrugeri din cauze naturale sau umane. Dar ceea ce eu nu am facut insa va sfatuiesc pe voi sa o faceti, este chiar sa studiati informatia pe site inainte de a ajunge acolo. Este foarte interesant de studiat mai ales de istorici, cunoscatori in ale artelor deoarece acest muzeu care a fost manastire si biserica, este o adevarata bijuterie de stiluri in fucntie de perioada prin care a trecut si o sa vedeti asta cel mai bine in poze.

Aproape fiecare exponat are o placuta de identificare prin care afli mai multe informatii. Si chiar daca nu intotdeauna mi-am dat seama ce vad, nu am putut sa nu recunosc accesorii de altar, imbracaminte preoteasca, tot felul de obiecte religioase. Dar muzeul este destul de vast, astfel incat la etajul 1 avem o intreaga expozitie de sculpture si picture din secolul XVII – XIX, o reprezentare a unei procesiuni si chiar identificarea fiecarui element din procesiune, apoi pentru cei mai rezistenti (ha, ha, adica si eu), pentru ca exista si avertismente: sa aveti picioare bune si incaltaminte potrivita, sa nu suferiti de vertij, faceti ascensiunea pe riscul vostru, copiii sunt responsabilitatea parintilor si trebuie insotiti de parinti si atentie, unele zone sunt mai joase, asa ca atentie la cap, dar stiti cum e, cand ti se spune ca o faci pe riscul tau, parca atunci e mai interesant, asa ca am urcat scarile turnului pentru a ajunge in final in zona de unde puteam vedea imprejurimile, orasul, raul Inn urat cum este el vara, cetatea de unde venisem, asa ca a meritat. Vara raul Inn este urat, este gri, o culoare pe care eu am numit-o “maloasa”, o sa am grija sa va arat raul si intr-o poza mai recenta sa vedeti ce culoare capata toamna-iarna.

Am luat-o apoi din nou la vale, coborand cu atentie scarile (mie una intotdeauna coborarea mi se pare mai grea), am admirat si clopotul din turn si care dateaza din 1857, si cum turnul fusese obiectivul nostru de final am parasit acest loc minunat si ne-am ocupat de descoperirea e mai departe a micutului orasel. Am trecut si pe langa restaurantul unde v-am zis la inceput ac am venit in prima zi de munca, am admirat pe lumina de data aceasta casele care au ceva aprte, fie o pictura, fie o mica statueta, ceva care sa le asigure unicitatea.

Si uite asa trecand pe langa magazine, florarii sau terase, am ajuns la urmatorul obiectiv: Kristall – Glass Kisslinger, o micuta fabricuta de sticlarie si care dateaza din 1820. Este cunoscuta in lume si multi turisti vin special aici pentru a admira si a cumpara produse de tot felul. In afara faptului ca este un mare magazine cu obiecte, aici poti lua loc pe scaun si admira cum sunt fabricate produsele, iar daca te programezi, poti fabrica chiar tu obiecte.

Va ganditi daca mi-am cumparat ceva, ei bine nu si nu neaparat de preturi, gasiti pentru orice buzunar, dar nu ma prea hotaram pentru ca erau prea multe frumoase, asa ca am admirat doar si am incercat sa ma misc cu gratie ???? printre produse ca sa nu ma fac de o gaura in portofel fara sa vreau.

Si daca vreti sa stiti mai multe, pagina oficiala este aceasta kisslinger-kristall.com/en

Acum dupa atata plimbare, cheile Kundler si Rattenberg, cam ce ora credeti ca s-a facut? Ora mesei binenteles, asa ca am cautat un loc unde sa ne odihnim si sa ne potolim foamea, l-am gasit, a fost ok, dar mai bine am mancat cand am fost sus la Achensee. In final imi pare rau ca nu am ajuns sa beau si eu un cappuccino asa cum imi spunea Doinita intr-un ecou la acest articol si sa imi iau cana, oricum, dar deja oboseala isi spunea cuvantul, chiar daca o sa vedeti la final de poze ca flacaii mei sunt inca la vremea copilariei, asadar ne-am luat la revedere de la acest mic orasel incarcat de istorie dar si cu prezentul chiar la zi (asa cum spun reclamele pe saiturile turistice, tot orasul este free wifi, nu l-am testat, o sa o fac cu alta ocazie) si va invit sa vedeti pozele si acest scurt filmulet de prezentare a orasului: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 801 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI