Cu dor de Maria, din nou la Crystal Paraiso Verde

TIPĂREȘTE

Cum poți să-ți mai alini un dor de cineva?

Ai putea să-i vorbești în gând… Sau să-i privești fotografiile. Sau să-i urmărești review-urile, sorbindu-i cuvintele. Sau, ai putea să-i calci pe urme…

Maria noastră – maria55.

O parte dintre voi n-ați cunoscut-o, dar noi, ceilalți, cu toții o îndrăgeam…

Ea a fost cea care, în urma unor nesfârșite discuții telefonice, mi l-a ales pe Crystal Paraiso Verde dintr-o lungă listă de hoteluri.

Țin minte, parcă a fost ieri, când cu o nemărginită răbdare mă întreba mai întâi care este prețul sejurului la fiecare hotel în perioada care mă interesa, apoi cu argumente hotărâte îmi spunea să-l tai de pe listă și treceam la următorul. Și le cunoștea pe toate!

Asta se întâmpla în primăvara anului 2017…

După o pauză sensibilă de doar un an și jumătate, iată-ne iarăși pășind pe litoralul turcesc, la același hotel unde cu exact doi ani în urmă, Maria s-a simțit atât de bine! Îmi doream nespus și ne spus să-i calc pe urme, să mi-o închipui stând lângă mine la patiseria pe care-o lăuda în review-ul ei, sorbind cu nesaț o cafea aromitoare.

Și zău că am simțit-o aproape!

Cred că ea a șoptit o vorbă bună la urechea tinerei de la recepție, fiindcă în locul camerei standard land view înscrisă în voucher-ul nostru, neașteptat, am primit family room – două camere în care ne-am lăfăit timp de o săptămână.

Dintre cele șapte familii de români care am descins la hotel, numai noi am fost privilegiați în această privință…

Și acest lucru s-a întâmplat simplu, fără să strecor nimic între filele pașaportului. De altfel, niciodată n-am făcut-o – am mers pe ”vorba dulce, mult aduce”. ;)

Mai degrabă, câteva cuvinte de binețe în limba turcă și un zâmbet au garantat de fiecare dată dorința-mi îndeplinită…

Ultimele două review-uri referitoare la Crystal Paraiso Verde au notat grad de satisfacție 4,35 – 4,50 – note absolut nemeritate acordate de turiști pentru niște motive neesențiale, zic eu: că personalul hotelului li se adresa în limba rusă, că la barurile de la piscină și de la plajă au fost nevoiți să bea bere din pahare de carton, că mașinuțele și trenulețul pentru copii erau contra cost, că înghețată puteai mânca doar de la ora 13, că plaja este departe de hotel, iar shuttle bus este un simplu tractoraș cu remorcă, că erau multe familii cu copii mici, că în august erau 45 grade C sau că marea avea valuri…

În schimb, majoritatea review-urilor recomandă hotelul în proporție de 90-98%.

La jumătatea lui septembrie, Antalya ne-a primit ca de obicei, caldă și însorită.

Complexul hotelier m-a încântat la fel de mult precum întâia oară, în mai 2017. De data aceasta, am profitat din plin și de apa mării, caldă și catifelată, din a cărei îmbrățișare n-aș fi vrut să mai scap…

Nu are rost să mai repet prezentarea resortului, doar voi aminti unele noutăți de care m-am bucurat.

Așa cum sugerează și denumirea – Paraiso Verde – resortul este o miniatură de grădină botanică cu plante și flori înmiresmate, cu specii deosebite de copaci și palmieri viguroși cu ciorchini de curmale. Era o plăcere în aerul încă răcoros al dimineții sau pe înserat să te plimbi pe micuțele alei. Dimineața în compania ciripitului vesel al păsărelelor, seara, în clipocitul vesel al havuzurilor colorat luminate.

Family room 8117

Bellboy ne deschide ușa. Surpriză! Abia acum descoperim cu încântare că avem parte de două camere. Recepționera a vrut să ne facă surpriză, înmânându-ne cardurile de acces și zâmbind, doar ne-a spus: ”O să vă placă! ”

Cum să nu! În clădirea cea mai apropiată de lobby și de restaurante (căci mai urmează încă trei de o parte și de alta a aleii principale), la etajul întâi.

Cadoul de bun venit primit a doua zi (un platou cu fructe și o sticlă cu vin) au reînnoit mulțumirile noastre adresate tinerei recepționere și conducerii hotelului.

Înclinând capul și ducându-și mâna în dreptul inimii, mi-a dovedit că laudele mele au ajuns acolo unde le este locul…

Același gest l-am văzut repetându-se de multe ori la cei din personal, în urma mulțumirilor noastre, ba chiar și managerul, Mehmet Eslek, aflând că suntem pentru a doua oară la hotelul pe care-l conduce, s-a bucurat în acest fel…

Ei, și având la dispoziție două camere, puteam eu să nu profit și să scap pentru câteva nopți de niște mici sforăieli sporadice? ;) I-am repartizat soțului camera cu balcon și pat matrimonial, deh, să se lăfăie și el puțin, iar eu, în cealaltă cameră, în patul de lângă fereastră.

Ambele camere, mari, confortabile și luminoase, se deschideau într-un hol, generos și el.

Patul matrimonial încadrat de două noptiere, fiecare cu câte o veioză, un dulap încăpător, cu rafturi și spațiu cu umerașe (10 la număr), birou cu sertare și un scaun, o comodă care îngloba un minibar și un lampadar – alcătuiau mobilierul primei camere. Băuturile din răcitor erau reînlocuite zilnic, dacă se consumau – o sticlă de doi litri apă plată, o sticlă Fanta, o sticlă Coca Cola 500 ml, două sticle apă plată 500 ml și una de 250 ml apă gazoasă.

Peretele de deasupra patului, o oglindă ce se oglindea la rândul ei în alte două oglinzi pe peretele opus, dând impresia de spațiu mărit. Ambele camere erau dotate cu câte un televizor LCD și de asemenea cu câte un aparat de aer condiționat, fiecare îndeplinindu-și cu brio misiunea.

Camera mea - simplă, nițel mai mică, cu trei paturi, dintre care două reunite, două noptiere cu veioze, iar dulapul pentru cei ce dorm aici se găsește pe hol, împreună cu două suporturi pentru bagaje și o măsuță. Seiful se află în acest dulap împreună cu niște pilote, halate de baie și 5 perechi de papuci de unică folosință.

Toaleta este separată de sala de baie, cabina de duș cât toată lățimea băii, două chiuvete, apoi, uscător de păr, săpun lichid de calitate, la dozator, consumabile, cinci prosoape de baie, prosoape de față… Cele folosite erau schimbate zilnic. Ușa cabinei se închidea etanș, scurgerea apei – perfectă, apă caldă cu presiune pe tot parcursul zilei.

Balconul micuț, dar înmiresmat cu iz îmbătător de iasomie, era dotat cu măsuță și două fotolii, precum și un suport de uscat rufe.

Suprafața totală a apartamentului nostru – 42 mp.

Curățenia a fost făcută zilnic, conștiincios, n-am nimic de reproșat.

670 de camere, complexul era ocupat în întregime în perioada când am fost noi – nu-i lucru ușor de asigurat curățenia în atât de multe spații… Și de admirat, peste tot era curat.

Alt lucru pe care-l admir – chiar dacă nu toți angajații cunosc limba engleză, sunt foarte tineri și entuziaști, au tot timpul să învețe – dar li se asigură un loc stabil de muncă… Și pentru că i-am văzut zâmbitori și amabili, probabil că sunt și mulțumiți

Mâncarea… numai când îmi reamintesc și înghit în sec… Ce vrei, sau la ce nici nu te aștepți, de toate pentru toți… Feluri de mâncare frumos prezentate, apetisante, produse proaspăt scoase din cuptor, numai bune să-ți asigure la plecare o înfățișare semi – rubicondă… :D Nu, nu le mai înșir, trageți cu ochiul alături, la poze. ;) Bineînțeles, sunt mult mai multe… dar nu vreau să vă trimit la frigider…

Cele nouă baruri împrăștiate în resort asigură hidratarea cu băuturi răcoritoare sau alcoolice pe tot timpul zilei.

În incinta resortului, în afară de snack restaurante, patiserie, bistro, berărie, există patru restaurante cu meniuri a la carte cu posibilă rezervare gratuită în timpul unui sejur (la restaurantul turcesc și cel italian) și cu cost suplimentar la cel mexican și pescăresc.

Oaspeții au la dispoziție o gamă de facilități gratuite: piscină interioară, baie turcească, saună, jacuzzi, sală fitness, aerobic, aqua aerobic, volei pe plajă, terenuri de tenis, tenis de masă, biliard, sală bowling, darts, sală de cinematograf, sală de evenimente, program de animație, spectacole pentru copii și adulți, muzică live, disco, internet WiFi…

Iar dacă n-am fost fidelă festivității Oktoberfest de la Munchen, ;) n-am ratat-o în schimb pe cea organizată de hotelul nostru. Și chiar a fost o petrecere pe cinste!!! Anunțat din timp pentru oaspeții hotelului, evenimentul s-a bucurat de o mare afluență. Muzică, antren, concursuri, fanfară, mese și bănci dispersate pe pajiștea întinsă de lângă plajă, ba chiar și grămezi de fân răsfirate ici-acolo, numai bune de tolănit pe ele… Grătarele sfârâiau de mama focului, miresmele te-nvăluiau de pretutindeni, covrigii bavarezi la mare cinste, wurstel, plăcinte de tot felul dar și ștrudele, fructe… nu știai cu ce să-ncepi… și dacă poți să pui punct…

În uralele participanților, managerul a dat cep butoiului și berea a început să se reverse nestăvilit în halbele de un litru…

Și pentru că fiecare sejur al nostru implică de fiecare dată ceva inedit, iată, s-a întâmplat și de această dată…

Soțul meu s-a întâlnit în hotel cu un fost coleg, gălățean și el, dar pe care nu-l mai văzuse de ani de zile…

Și ne-am împrietenit cu o familie cu care – am descoperit după câteva zile de povestiri diverse – vom petrece Revelionul împreună! Unde? Acolo, iată, unde ne simțim bine de fiecare dată… În Turcia!

Ar mai fi poate multe de povestit, dacă aveți întrebări, vă răspund cu plăcere.

Și de data aceasta la Crystal Paraiso Verde am petrecut momente simple de bucurie, relaxare și bunăstare asigurate de ospitalitatea binecunoscută a turcilor, iar ție, Maria, îți mulțumesc!

---

VIZUALIZĂRI: 4511 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI