3 in 1 la Home Sweet Home

TIPĂREȘTE

În drum spre Corfu, unde aveam să petrecem 8 zile, o primă escală am făcut la Veria, un orășel de provincie tipic și autentic grecesc care ne-a plăcut foarte mult vezi impresii.

Găsirea unei cazări convenabile aici s-a dovedit însă relativ dificilă, căci prețurile la cele câteva hoteluri din oraș se învârteau în jurul a 70-80 de euro pe noapte iar studiourile (atât cele de pe booking, cât și de pe Airbnb) costau 45 de euro, sumă care l-a scos din sărite pe Adrian. Nu știu de ce își închipuie el și acum că Grecia este o destinație ieftină; cred că trăiește în trecut... :(

După ce, descurajată, am făcut inițial rezervare la aceeași pensiune ca anul trecut, în Vergina vezi impresii, la începutul lunii august, cu trei săptămâni înaintea plecării, butonând pe booking, mi-au căzut ochii pe o unitate nou apărută pe site, Home Sweet Home Studio. Numele promițător, dar recenzii zero, înscrierea pe booking fusese făcută la sfârșitul lui iulie. Între timp s-au adunat deja 9 recenzii și un scor mediu din comentarii de 8,6 propria mea evaluare fiind ceva mai generoasă - 8,9.

Și tot între timp pe site-ul booking au răsărit alte noi studiouri și apartamente cu 30-40 euro/noapte, așa încât, dacă vă doriți să vizitați Veria, ceea ce vă încurajez să faceți, aveți acum mai multe variante rezonabile de cazare.

Dar să revin la Home Sweet Home.

Am lecturat cu atenție descrierea, am studiat fotografiile, totul părea OK, m-am scărpinat în cap :-?? și până la urmă am decis să mă arunc cu capul înainte, să fiu adică prima care ”încearcă marea cu degetul”. La urma urmei era doar o noapte, ce se putea întâmpla? Recunosc că la luarea deciziei a contribuit decisiv prețul de numai 35 de euro pe noapte, surprinzător de mic pentru dotările acestui studio. Suma mi-a fost retrasă, conform politicilor unității, de pe card în ziua de după rezervare.

Bun, totul era în regulă, minus adresa: strada Zevgou nr. 3. Oricât de mult am dat zoom pe google maps, denumirea străzii nu apărea pe hartă, cu toate că poziția blocului în care se află garsoniera am constatat la fața locului că e corectă, și anume în partea de vest a orașului, în cartierul rezidențial Prometheus, în imediata apropiere a râului Tripotamos și la numai 500 m de centrul pietonal.

Cum nu voiam să risc, la intrarea în Veria am sunat-o pe Stella, gazda noastră, și expunându-i temerile mele, m-a liniștit propunându-mi să vină cu mașina și să ne conducă. Am acceptat bucuroasă, Adrian a tras Loganul pe dreapta și după 5 minute am fost claxonați de Stella.

Drumul ales de ea a fost prin centru, pe tot felul de străduțe cu sens unic cunoscute probabil numai de localnici. A doua zi, la plecare, am mers ”pe mâna mea”: am ieșit pe Akropoleos, o arteră largă și mai puțin circulată ce se continuă, în același spirit, cu Dimitras, dând în Piața Raktivan, la Bema Sfântului Petru. După ce am vizitat Veria, ne-am recuperat mașina și am continuat să rulăm tot înainte pe Mark. Mpotsari, care ne-a scos din oraș. Acesta e traseul pe care îl recomand.

Stella s-a dovedit a fi o tânără de treizeci și ceva de ani, foarte înaltă, finuță și drăguță și o excelentă vorbitoare de limbă engleză. Am sesizat la ea un comportament profi; e posibil să lucreze în domeniul imobiliar. În orice caz, după ce ne-a arătat garsoniera și ne-a oferit câteva explicații, mi-a cerut buletinul, pe care l-a pozat, spunându-mi că trebuie să facă dovada prezenței noastre efective în locație față de cei de la booking. Mi s-a părut destul de ciudat, dar n-am avut încotro și m-am executat. A doua zi dimineața am sunat-o după ce ne-am băut cafeaua și a venit ca să ia cheile - după spusele ei, ”the cleaning lady” urma să sosească, și să-mi dea chitanța. Mare minune! ;) Și cu asta interacțiunea noastră a luat sfârșit.

Să vă povestesc însă despre spațiul de cazare.

Este situat într-un cartier rezidențial foarte liniștit, la etajul 1 al unui bloculeț curat și îngrijit cu 4 nivele și lift, zugrăvit, ca mai toate clădirile de acest gen din Grecia, în alb. La parter sunt câteva garaje, însă noi am fost îndrumați să parcăm mașina în spatele blocului, unde se aflau, în ciuda orei relativ târzii, destule locuri libere.

Garsoniera are în total cca. 40 mp și e amenajată după principiul ”3 în 1”: dormitor, living și bucătărie împreună în același spațiu.

Patul matrimonial de dimensiuni convenabile, cu saltea și perne de bună calitate, și șifonierul (pe care nu l-am deschis) formează ”dormitorul”.

”Livingul” este compus dintr-o canapea de colț cu o măsuță în față, un mic corp de mobilier pe care poți eventual așeza câte ceva și un soi de scrin cu un singur sertar deasupra căruia, pe perete, erau montate o oglindă și televizorul.

Zona de ”bucătărie” ocupa o nișă mare. În ea fuseseră amplasate o insulă, două scaune înalte de tip bar, frigiderul, plita electrică cu trei ochiuri și dulapurile, în care am găsit un minim de ustensile de gătit și luat masa: o tigaie și o oală, un castron, farfurii, căni și veselă. Plus un fierbător electric pentru cafea sau ceai și un toaster, pe care chiar le-am folosit a doua zi dimineața. De mai mult de atât nici nu aveam nevoie.

Un ceas de perete și un tablou erau singurele elemente decorative ale acestui studio amenajat cu mult bun gust în stil minimalist, lăsând mult spațiu de trecere pe podeaua din gresie, material mai ușor de întreținut decât covorul. Am apreciat soluțiile ingenioase de amplasare și confortul garsonierei, deși atmosfera, relativ austeră, nu corespundea ideii de ”acasă”, anunțată în însăși denumirea sa. Singurele lucruri care lipseau, în opinia mea, erau noptierele și veiozele de lângă pat, cu care eu una sunt obișnuită, și aerul condiționat. Pe șifonier exista însă un ventilator mare, dar noi, stând atât de puțin înăuntru, nu am avut nevoie, noaptea a fost destul de răcoroasă. A, și ca să nu uit: garsoniera are Wi-Fi, pe care nu am avut însă timp să îl testez.

Să trecem acum în baie. Ei, aici lucrurile nu prea m-au încântat: în spațiul îngust fusese înghesuită o cadă care bloca aproape accesul la vasul de toaletă, spre care se ajungea pe o ”cărăruie” sufocată de perdeaua de duș al cărei rost, în afară de cel de a se produce disconfort lipindu-se de corpul persoanei așezate pe ”tron” =)) , sinceră să nu fiu, nu l-am descoperit.

În rest, toate bune și frumoase: prosoape atâtea câte trebuiau, pufoase și imaculate, deși de o culoare (khaki) cam neobișnuită; foehn; chiuvetă mărișoară, atât cât să nu faci lăcăraie pe jos; dulap cu polițe tocmai potrivite pentru așezarea obiectelor de toaletă; oglindă; gel de duș și șamponele; un sul de hârtie igienică.

În fine, ultima oprire în acest ”tur” al garsonierei îl vom face pe balcon. Lung cât camera și lat de aproape 2 m, acesta ne-a întâmpinat cu o măsuță și două fotolii supercomode din lemn de bambus cu perne moi pe care mi-ar fi plăcut să lenevesc mai mult. Într-un colț am văzut și mașina de spălat, pe care, evident, nu am utilizat-o.

Noi am fost supermulțumiți de acest studio cu atuuri incotestabile: spațiu suficient, chiar și pentru 3 adulți sau 2 adulți și 2 copii (ce pot dormi pe canapea); curățenie, dotări moderne și confort; cartier liniștit (deși fără posibilități de aprovizionare apropiate), situat la numai 500 m de centrul Veriei; preț accesibil.

Recomand.

Și pentru a vă îndemna să vizitați Veria, îl rog pe Webmaster să atașeze încă un videoclip cu acest orășel fermecător: youtube. Mulțumesc.

---

VIZUALIZĂRI: 786 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI