„Ne comptez pas les hȏtels. Faites que chaque hȏtel compte”

TIPĂREȘTE

De când mă știu, pe meleagurile noastre mioritice am dormit prin multe hoteluri, pensiuni, moteluri, tabere, case ale localnicilor, căsuțe de vacanță, cabane – niciodată însă în cort (dar asta e o altă poveste). „Don’t count the days. Make the days count” este o replică de-a lui Mohammad Ali, boxeurul campion, pentru cine și-l mai amintește, deviată în ceea ce mă doare pe mine. Adică într-o evocare a unui hotel din Lugoj care cred că merită să conteze între alte hoteluri.

Un hotel mic, mititel, dintr-un oraș în care turiștii nu sunt altceva decât călători într-o gară, acesta este Hotel Tivoli, situat în centrul Lugojului, pe strada Aurel Popovici, asta pentru a nu fi confundat cu alt Hotel Tivoli pe care ți-l dă la căutare Booking.com: Hotel Tivoli din Sovata.

Deci, în drumul nostru spre Băile Herculane am ajuns și în Lugoj, unde plănuiserăm să dormim pentru a nu ne epuiza juniorii. Rezervarea am făcut-o cu trei săptămâni înainte, pentru că aveam nevoie de un apartament, ceva mai greu de găsit. Domnul de la recepție nici măcar nu ne-a luat numele, ne-a dat doar numărul camerei pe care urma s-o primim și atât (bun, adevărul este că l-am resunat când am plecat din Oradea și –culmea! —camera era chiar rezervată din data respectivă, pentru „o familie”).

Așa că, iată-ne ajunși în oraș, seara pe la 18:30. Lugojul e mititel, cochet, cu o singură piață centrală care este și sens giratoriu și de unde pornesc nenumărate străduțe inducând șoferul obosit în eroare. Hotelul, cum ziceam, este mic și puțin înghesuit, fără loc de parcare, dar acest fapt nu pune probleme, deoarece strada este destul de liniștită, cu un singur sens și cu parcare gratuită pe ambele trotuare (sic!).

Am primit o cameră situată la etaj, cu un pat extensibil, măsuță de toaletă și televizor, iar la mansardă, un pat dublu, noptiere și dulapuri de haine. Tot jos, ne-am bucurat un balcon mic spre terasa interioară și de o baie imensă, cu prosoape mari și mici, cu o vană destinată a fi jacuzzi dar care nu mai oferea respectivul serviciu și în care intrau lejer trei persoane fără să se lovească una de cealaltă (:)).

După plimbarea obligatorie prin oraș, ne-am întors să cinăm. Suntem dependenți de supe, poate de aceea am simțit imediat că erau de la plic, bine, cu ceva adaosuri, dar ne era foame și am păpat tot.

Dacă cina a fost cu scăpări, nu același lucru îl voi spune despre a doua zi dimineața. Micul dejun, inclus în preț, a fost extrem de generos. Prezentat pe un singur platou, foarte mare, el includea, printre altele, șuncă, chifteluțe, șnițele, ardei și roșii, ciuperci pane, brânzeturi, ceai și cafea din care îți alegeai ce-ți dorea corazonul.

Am eliberat camera fără niciun băgător de seamă în urma noastră care să numere umerașii din dulapuri, am predat cheia și… duși am fost! (camera o plătiserăm înainte). Pe scurt, hotelul își merită cu prisosință stelele din proprietatea personală.

Așa am numărat noi (în franceză „compter”) încă un hotel între multe altele care au contat (în franceză același „compter”), mai mult sau mai puțin, în periplurile noastre prin țară.

---

VIZUALIZĂRI: 349 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI