Argyroupoli un sat de la inceputul lumii

TIPĂREȘTE

Luni, 10 septembrie... Mai aveam masina inchiriata pentru o zi... Cele doua pe care le petrecusem in plimbarile pe insula, la diferite obiective, cu 'retur' cat mai urgent, sa mai prindem o ora, doua de plaja, ne cam obosisera, ca de, nu mai suntem de 25 de ani si afara de asta si in concediu sa stai cu ceasul... Afara de asta imi atrageam 'oprobiul familial ', pentru ca nici cumnatul meu cu sotia nu sunt de plimbat prea mult si prea des, din loc in loc, asa ca am propus un traseu 'light': Kournas Lake si satul Argyroupoli, unde le-am promis ceva ce isi doreau toti trei si anume un pranz la o terasa cretana autentica. Asa ca toti au fost de acord cu propunerea mea de traseu, mai ales ca planuisem sa fim la ora 14 -15 pe plaja din Rethymno.

La ora 8 le ' speriasem ' pe fetele de la restaurant care se obisnuisera sa ne intampine pe la ora 9,9 si ceva, asa ca dupa un mic dejun mai rapid decat de obicei am plecat spre Kournas Lake. Pentru ca si aceasta mica statiune merita un articol separat, am sa trec 'pe repede inainte' de ea, si am sa spun doar ca de acolo am setat waze-ul pe Argyroupoli si l-am lasat pe cumnatul meu sa conduca. Am ajuns repede acolo, distantele nu sunt deloc mari iar drumurile in Creta au fost, la momentul vizitei noastre destul de libere. Atentie insa, eu unde nu cunosc, nu comentez, asa ca am urmat intrutotul traseul indicat. Spuneam atentie, pentru ca din drumul E90, la un moment dat am facut dreapta (daca veniti dinspre Rethymno si mergeti direct acolo veti vira stanga), apoi inca o data dreapta si din drumul bun si destul de lat, la un moment dat am urmat indicatiile si am virat stanga pe un drum de maxim 2,5 m latime, apoi pe o strada pietruita am urcat o panta de 45 % si am ajuns intr-o intersectie la fel de ingusta unde sa facem stanga 'in loc ' era imposibil, asa ca am mai mers un pic in dreapta si am intors in loc dupa care am trecut printr-un mic satuc, Koufi si am intrat din nou pe un drum bun pe care l-am urmat pana la destinatie. Nu stiu daca urmand drumul initial si nu am fi facut dreapta pe straduta aceea ingusta am fi ajuns tot la Argyroupoli, cert e ca si la intoarcere waze -ul tot pe acolo ne-a intors. Acum sa nu intelegeti ca e un traseu greu sau complicat doar sa nu va speriati ca ati gresit. Acum alta mica incurcatura a navigatiei: urmand indicatiile cu numele satului si netrecand o strada anume, normal esti dus in centrul locatiei. Asa cred ca am fost dusi si noi, doar ca locul in care ni s-a spus ca am ajuns era undeva intr-o mica piateta, cu case de jur imprejur si o strada care urca in panta, dar urca, nu se juca! Asa ca eu, un pic mai comod defel, am cautat o solutie salvatoare si vazand un muncitor cocotat pe o casa l-am strigat si l-am intrebat unde sunt cascadele, punctul meu de reper al acestui sat. A inceput sa-mi explice dar am revenit si l-am rugat sa repete mai rar pentru ca desi am intrebat pe limba lui, nu sunt nativ si nu inteleg la cat de repede vorbesc grecii. Dupa ce a repetat, ne-am intors la masina si am reluat drumul, pe cel pe care am venit, urmand sa facem stanga cand ajungeam in intersectia cu drumul principal. Am gasit intr-un final un indicator cu indicatia 'springs of Argyroupoli' si dupa ce am parcurs inca vreo cateva sute de metri am ajuns intr-o zona unde se aflau cateva taverne si unde faimoasele cascade se revarsau vesele si zgomotoase. Nu va inchipuiti un zgomot infernal si niste cascade imense, erau mici si frumos amenajate, conferind o atmosfera placuta si relaxanta. La una dintre ele intr-un mic bazin amenajat dupa una din micutele cascade se agitau niste pastravi, destinati gatirii daca cineva ar fi poftit la ei... Doar ca era multa lume... Tavernele, construite undeva mai sus de drumul principal, cu multa verdeata si foarte multe flori, cu muzica in surdina si mese frumos aranjate te imbiau parca sa le treci pragul. Dar nu era traditionalul pe care ni-l doream...

Aceste aceste mici cascade, asa cum am spus, considerate atractia micii asezari, provin din raul Mouselas ale carui ape au sapat o pestera in munte. Acolo este si o mica capela, Agia Dynami iar apa de acolo se spune ca este miraculoasa. De acolo, apa se revarsa si ajunge la poale unde bucura privirile trecatorilor. Pentru a ajunge in acel punct unde se afla mica capela, am inteles ca este destul de dificil, relieful facand traseul foarte anevoios, insa si daca s-ar ajunge tot nu se poate patrunde, intrarea fiind inchisa.

Toate acestea le-am aflat de la un barman foarte vorbaret si volubil pe care l-am intrebat apoi unde este totusi satul propriu zis. Din nou am fost intorsi pana in drumul principal de unde am facut dreapta si am mai mers inca doi kilometri pana am ajuns in sfarsit acolo unde ne-am dorit. Am vazut in drumul nostru doua sau trei taverne insa nu am mai oprit nicaieri.

Satul Argyroupoli l-am gasit foarte linistit si gol in soarele inca putin arzator care se apropia de punctul care indica amiaza. Din cand in cand mai trecea cate o masina, mai aparea cate un localnic mergand agale, aparent fara nicio grija. Am vazut si drumul care urca din punctul in care fusesem 'abandonati' de waze. Ne-am continuat drumul, pe strada principala, cu case vechi dar ingrijite, cu mici magazine rasfirate la parterul acestora, unele cu o usa deschisa, altele nu. Cautand si afland amanunte despre istoria acestui sat, renumit in Creta, am sa-i fac un scurt istoric.

Situat la 27 de kilometri de Rethymno, este un mic sat cu o populatie de 406 locuitori. - Ce sa aiba acest sat in plus fata de altele? veti intreba... Are o istorie de secole, vechiul oras, cu primul sau nume, Lappa existand din secolul II! Atunci Lappa cuprindea o mare zona de autoritate asupra asezarilor de la Marea Cretei pana la Marea Libiei si o lunga perioada, aliati cu un alt mare oras, Lyttos au luptat impotriva celor din Knossos. Mai tarziu, odata ce Creta a fost cucerita de romani, a fost pur si simplu ras de pe fata pamantului de cuceritorii romani si a ramas un simplu asezamant al celor care, statornici din fire au ramas pe pamanturile natale. A urmat apoi un razboi civil pe care Octavianus Augustus l-a castigat impotriva lui Marcus Antonius, parte si datorita ajutorului primit din partea acestor localnici carora, in semn de recunostinta le-a redat libertatea si pamanturile. Acele vremuri au fost dealtfel perioada cea mai infloritoare pe care a cunoscut-o Lappa. Toata aceasta inflorire si dezvoltare au luat sfarsit cand Creta a fost cucerita de sarazini, care au distrus aproape totul, inclusiv acest oras. A fost reconstruit ulterior peste ruinele vechii asezari, si mai tarziu a devenit feuda unei mari familii, Horthasis. Dupa ce insula a fost cucerita de venetieni, aceasta familie a incercat sa lupte pentru independenta, aceasta asezare devenind baza operatiunilor si loc de refugiu.

Creta a devenit mai apoi pamant otoman, iar Lappa s-a numit ba Gaiduropoli, ba Samaropoli pana cand, in anul 1822, comitetul revolutionar de la acea vreme l-a numit Argyroupolis, 'orasul de argint '.

Pozitia sa geografica l-a facut ca in secolul al XIX lea sa devina Cartierul General al Armatei Cretane in timpul Revolutiei sfarsita in anul 1878 cand s-a decis unirea Cretei cu Grecia. Sunt foarte multe vestigii din acele vremuri, pe care noi din pacate nu le-am putut localiza.

Am oprit insa in centrul satului langa o biserica frumosa despre care am aflat ca se numeste Agios Ioanis, pentru ca ne-a atras o bolta deosebita in interiorul careia se vedeau niste scaune asezate in trepte, pe o alee care urca in interior, unde se vedeau multe flori si ceva vanzoleala … Am traversat, nu inainte de a poza un bananier cu fructe in el, primul pe care l-am vazut in peregrinarile mele prin Grecia si am patruns in interiorul acelei constructii. Am realizat ca acela era un fel de bazar de dimensiuni reduse, cu multe magazine mici care vindeau cam orice, de la aricole artizanale si de imbracaminte pana la tot felul de produse locale 'hand made' rezultate din avutia cea mai importanta aici, maslinele. Micutul bazar era amenajat pe doua stradute inguste dar fermecatoare, frumos pietruite si amenajate impodobite cu flori si obiecte vechi traditionale, magazinasele fiind in camarutele de la parter ale caselor din interiorul acelei zone ascunsa de privirile celor care tranziteaza satul. Ne-a placut foarte mult acolo, iar preturile vinului, ale rakiului cretan, ale diverselor produse derivate din masline au fost atat de bune, incat nu am plecat fara sa cumparam cate ceva. Era si o mica taverna acolo, cu o terasa strajuita de o uriasa tufa de Bougainvillea, raspandita si in Creta ca de altfel in toata Elada, insa consultand meniul am constatat ca acesta cuprindea multe salate si cateva gustari, neconcludente cu cerintele noastre. In biserica Agios Ioanis nu am putut intra, fiind inchisa la acel moment, asa ca m-am multumit sa o fotografiez, impreuna cu bustul lui Ilias Ioan un luptator pentru libertate care provenea de aici, si cu niste ruine ale vechii asezari antice Lappa.

Desi nu am putut aprofunda explorarea acestui satuc de munte, pentru viitorii vizitatori ai Cretei si ai acestei asezari, as recomanda o 'iesire' alaturi de un ghid, cunoscator al locurilor unde se gasesc vestigiile civilizatiilor trecute, pentru ca Argyroupoli este, asa cum spuneam in debutul acestui articol, unul dintre cele mai vechi locuri din Creta iar cascadele nu reprezinta tot ce are de dezvaluit.

Inainte de a incheia, vreau sa va spun ca tot localnicii de acolo din micul bazar ne-au recomandat o terasa cretana autentica si buna dupa cum s-au exprimat la care ne-am oprit dupa aceasta vizita si despre care urmeaza sa va povestesc. In speranta ca nu v-am plictisit ci dimpotriva, v-am trezit interesul pentru o vizita aici, va urez drumuri bune si vacante fabuloase!

---

VIZUALIZĂRI: 2006 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI