Mânăstirea Dumbrava

TIPĂREȘTE

Un preot este pasager în avionul care zboară la peste 10000 de m.

-Cred că sînt prea aproape de șefu..., mai bine servesc un ceai.

Am servit și eu ceai vizitând Mânăstirea Dumbrava, dar nu că eram prea aproape de șefu ci din motivul că eram la volan.

În drumurile făcute spre nordul țării încă de pe la sfârșitul anilor 90 zăream întotdeauna biserica mânăstirii aproape de drumul european totuși la distanță față de gălăgia șoselei. De și la drum cumva întotdeauna s-a amânat vizita, ori mă grăbeam ori aveam alt program. Iată că în acest an a venit rândul vizitei într-o după masă la întoarcerea dinspre Cluj-Napoca.

O vizită programată nu se poate rata, în zonă nefiind vegetație mânăstirea se observă de departe.

De pe DN1/E81 se poate accesa direct virând la stânga dinspre Alba-Iulia sau la dreapta dinspre Cluj-Napoca. De pe A10 accesul nu se poate face direct ori se va folosi nodul rutier de la Decea ori de la Turda, pe urmă urmează un scurt drum pe DN1 până la intersecția care ne indică obiectivul dar și satul cu același nume care se află la 3 km.

Distanța rutieră de la Alba-Iulia până la mânăstire este de 55 km, iar din Cluj Napoca 44 km.

Construcția complexului monahal a început în anul 1997 și s-a finalizat în 2001. Nu de tot că se tot construiește câte ceva, mai o casă de bătrâni, mai o catedrală (aici mă refer la biserica cea mare sfințită recent), etc. Locul construcției nu este întâmplătoare, aici a devenit în 1703 martir (de fapt a fost ars de viu într-o căpiță cu fân) un preot pe nume [bIoan apărând credința în Dumnezeu.

Piatra de temelie a fost depusă de către Arhiepiscopul Alba-Iuliei Andrei. Mânăstirea poartă hramul Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir iar sfințirea a avut loc în 2002.

Nu am știut până acum că complexul se mai numește și Mânăstirea Fotbaliștilor. Jucătorii din echipa națională de fotbal au contribuit financiar la construcție care cu ajutorul lor a fost gata în doar 1,5-2 ani (doar construcția). Pictura și restul amenajărilor au mai durat un pic. Ctitorul bisericii este părintele Teodor Crișan.

În următoarele doresc să citez câteva rânduri dintr-un articol găsit despre donația tricolorilor:

Ctitoria de la Dumbrava este numită de localnici şi ”Mănăstirea fotbaliştilor”, datorită contribuţiei acestora la ridicarea sfântului locaş. Fostul selecţioner Anghel Iordănescu, numit de duhovnicul său ”Tata Puiu”, datorită numeroaselor donaţii făcute pentru vieţuitorii din Dumbrava de-a lungul anilor, a contribuit cu o sumă destul de importantă de bani la edificarea mănăstirii. Alături de antrenorul-senator, mulţi foşti sau actuali fotbalişti au donat bani pentru sfântul aşezământ, cei mai apropiaţi de părintele Vasile fiind Adrian Ilie, Dorinel Munteanu, Ionel Ganea, Iulian Filipescu, Bogdan Stelea, Marius Niculae, Bogdan Lobonţ, Florentin Petre şi mulţi alţii. Se spune că numai ”tricolorii” au donat în total pentru ridicarea Mănăstirii Dumbrava suma de aproximativ 200.000 de lei.

Părintele Todiraş, cum îi spun enoriaşii, a efectuat slujba religioasă, care a devenit celebră, de dinaintea plecării tricolorilor la campionatul mondial de fotbal din SUA – 1994, campionat în timpul căruia România a obţinut cele mai importante rezultate din istoria acestui sport. De atunci, majoritatea fotbaliştilor tricolori au menţinut legătura cu duhovnicul din Dumbrava, chiar dacă între timp, au ieşit din circuitul naţionalei. Susţinerea din partea fenomenului fotbalistic continuă şi în prezent. În luna august 2016, Federaţia Română de Fotbal a organizat la Alba Iulia un meci caritabil şi un spectacol pentru copiii instituţionalizaţi de la Dumbrava.

Istoricul complexului nu se oprește aici. În afară de faptul că mânăstirea din punct de vedere estetic este ieșit din comun și faptele de după 2001 sînt pe măsură. Astfel s-a înființat Centrul Maternal Sfânta Veronica foarte util iar în 2008 Centrul de Îngrijire pentru Vârstnici. Așa se explică faptul că până să ajung sus la mânăstire am trecut printr-un sat în toată regula cu multe case de fapt aceste case formează centrele descrise mai sus. Doresc în următoarele să citez din nou din ziarul online Alba Iulia:

Sub coordonarea părintelui Crişan, care între timp s-a călugărit, şi a devenit arhimandritul Vasile, şi cu ajutorul multor oameni sufletişti şi generoşi, s-au ridicat mai multe clădiri în imediata apropiere a mănăstirii, care a devenit în timp un centru social important. Dacă la începutul anilor 2000, părintele coordona un centru de plasament în satul natal Dumbrava, acum la mai puţin de 50 de metri de poarta mănăstirii s-a ridicat şi funcţionează Centrul Maternal „Sfânta Veronica”. De aseemenea, într-o altă clădire sunt adăpostite temporar mamele care, însărcinate fiind, sau aflate cu copii mici, se confruntă cu situaţii de criză, neavând casă, său fiind alungate de la casele lor. În cadrul Complexului social „Sf. Veronica” de la Mănăstirea Dumbrava a luat naştere astfel un centru care funcţionează cu sprijinul Consiliului Judeţean Alba şi al DGASPC Alba şi care are capacitate de adăpostire pentru până la 6 cupluri de mame cu copii. Centrul maternal oferă găzduire, hrană, asistenţă medicală şi consiliere cuplurilor mamă – copil, în cazurile acelor mame (în special al mamelor tinere) cu risc crescut de abandon.

Tot la Dumbrava se află un căminul pentru persoane vârstnice înfiinţat în anul 2001 şi având capacitatea de găzduire pentru 10 femei. Din anul 2006 părintele Teodor a mobilizat patronatul local, autorităţile judeţene şi mulţi creştini de suflet ai mănăstirii iar în 2008 a inaugurat o nouă clădire frumoasă, aşezată într-un spaţiu pitoresc în apropierea mănăstirii Dumbrava, cu o capacitate pentru 50 de vârstnici, cel mai mare Centru de îngrijire pentru vârstnici. O parte dintre beneficiarii căminului se pot autogospodări însă alţii sunt imobilizaţi la pat şi au nevoie de ajutor. Atmosfera din mânăstire reprezintă pentru beneficiarii Centrului un mediu potrivit în care îşi găsesc liniştea şi pacea sufletească, alături de părintele Teodor, de maici şi de ceilalţi preoţi slujitori. În total, centrele sociale de la Dumbrava oferă servicii pentru circa 200 de persoane, copii, mame singure şi vârstnici. Pe lângă susţinerea pe care o oferă statul prin programele sociale este nevoie de alte resurse financiare pentru a acoperi nevoile acestui veritabil sat. De exemplu, la Dumbrava este nevoie de 300 de pâini în fiecare zi pentru a acoperi nevoile locuitorilor de aici.

Ca și stil arhitectural bisericile- deoarece sînt două păstrează stilul arhitectural românesc folosit la lăcașuri de cult având pridvor, pronaos, naos și altar. Dar prima impresie cu grădina și curtea complexului a fost că am ajuns în departamentul grădină la una din magazinele Dedeman/Hornbach/LeroyMerlin&Co. doar la o scară mult mai largă. Nu se poate descrie volumul florilor și plantelor ornamentale, decorațiunilor de grădină acest lucru depășește orice imaginație doar aici la Mânăstirea Dumbrava este posibil. Este foarte frumos dar și copleșitor, fotografiile atașate de mine în mare parte sînt făcute în exteriorul bisericilor.

Nici la sectorul iazul și apele curgătoare din grădină nu duce lipsă. De fapt nu există porțiune din grădină unde nu vedem un iaz sau un părăiaș cu jocurile de apă aferente acestea find cascade, fântâni arteziene și altele asemănătoare.

Ca să ajungem în parcarea mânăstirii așa cum am descris mai sus vom trece prin complexul care formează centrul social. Parcarea se află pe partea stângă și este încăpătoare. În cazul în care sînt prea mulți vizitatori cu mașina se mai poate parca dealungul străzii care urcă. Paralel cu parcarea se află un loc de recreere amenajată cu mese, bănci și foișoare destinată luarea mesei de către pelerinul vizitator. Pentru delectare se va găsi un iaz mai mare și un joc de apă format din cascadă și fântână arteziană unde niște lebede își trăiesc traiul zilnic. Tot de aici se pot observa și împrejurimile în această direcție dar fără prea multe păduri.

Mânăstirea este înconjurată de un zid de piatră tot complexul se află pe un deal și dă impresia că ne aflăm într-o cetate. Pentru a intra în complex vom trece pe sub turnul clopotniță. După ce am intrat am avut senzația că ori am intrat la o grădină botanică ori la departamentul grădină la unul din magazinele susnumite. La stânga de turnul clopotniță am observat câteva anexe, drept în față aleea principală care ne duce la prima biserică mai mică dar mai veche. La stânga înconjurat de flori am observat primul iaz cu fântânile arteziene plus o cascadă destul de reușită. În jur o grămadă de elemente decorative cumpărate sau realizate, sculptate din piatră, lemn, alte materiale. Fiind și luna iulie mușcatele/pelargoniile predomină peste tot și nu zic că este o floare urâtă sînt și preferatele mele.

A urmat intrarea în prima biserică cu hramul Sfântul Dimitrie, deasupra intrării se observă inscripția despre istoria și construcția lăcașului de cult ceea ce am povestit mai sus. Interiorul ca de obicei la bisericile de rit ortodox am găsit-o foarte decorativă și frumos realizată. Ieșind din nou afară lângă clădirea anexă care stă față în față cu biserica am observat un mini cimitir de fapt un șir de morminte lângă alee. Înhumați sînt aici foști duhovnici.

Îndreptându-mă spre biserica mai mare am trecut peste un alt iaz/heleșteu mult mai mare de această dată peste un pod de lemn destul de interesant realizat. Peste pod s-a construit un foișor cu acoperiș de lemn iar în foișor care este de trecere s-au amenajat bănci de odihnă și o masă. Ajungând la intrare am observat programul slujbelor de pe aici. Așa am aflat că evenimente au loc Lu-Vi la orele 7.00,17.00 și 19.00 Du 9.00,17,00,19,00. (sfânta liturghie, vecernia, utrenia, etc) În plus vineri la ora 0.00 mai are loc o sfântă liturghie iar sâmbătă ora 18.00 priveghere.

Biserica nouă care poartă hramul Adormirea Maicii Domnului a fost sfințită recent în 2018. Este mult mai mare decât cea veche iar piatra de temelie s-a depus în 2009.

Intrând în biserică am fost oarecum impresionat de altar dar și pictura destul de nouă este reușită, Cred că au pictat toată biblia pe pereții bisericii cel puțin asta mi-a fost impresia (glumesc desigur dar pereții sînt plini cu personaje biblice). Ieșind și îndreptându-mă spre curtea cea mai îndepărtată de intrare am observat clădirile anexă chiliile moderne cu destinație, bănuesc locuință. Curtea este cea mai largă aici între biserică și chilii se află un loc amenajat cu gazon (de fapt am observat doar rulouri de gazon acestea s-au folosit acolo) 3 iazuri mari cu fântânile arteziene aferente, niște pârâiașe care curg de pe deal dinspre chilii (deoarece acestea se află mai sus de nivelul curții) și niște bănci de odihnă din lespezi subțiri de piatră (ceva de genul cu care își acoperă grecii casele acolo am văzut prima dată așa ceva) foarte artistic realizate.

Înconjurând biserica am mai observat un foișor mare și alte anexe. Din această direcție se vede deja A10 (sau cel puțin se aude de când s-a dat drumul la circulație)

Vizitând tot ce se vede dincolo de ziduri am ieșit din complex și ne-am îndreptat spre iazurile de afară pentru a observa lebedele. Deasupra iazului se află o biserică de lemn se numește Biserica Cimitirului. Această biserică se vede în prim plan atunci când ne îndreptăm spre mânăstire.

Satul Dumbrava se află la 3 km de intersecția cu DN1/E81. Drumul se numește DC85 și este cu asfalt. Prima atestare documentară este din 1219 și din secolul 15 este locuit în mare parte de români. Altitudinea la care se află satul este de 320 m deasupra mării ca și număr de locuitori 400 conform ultim recensământ.

Ieșind de la mânăstire am făcut un mic ocol și ne-am deplasat până în sat. Ca și lăcaș de cult se va găsi biserica ortodoxă din 1876. Cu ocazia renovării s-a găsit o icoană zidită în biserică. Această icoană are o poveste iar în prezent se află în prima biserică din mânăstire. Povestea icoanei aici:

În biserica mănăstirii se află o icoana făcătoare de minuni. Povestea ei este prin ea însăşi o minune. „Icoană a fost găsită în tencuiala de pe bolta bisericii din Dumbravă, satul aflat peste deal de mănăstirea noastră. Fusese ascunsă acolo probabil de către credincioşi din cauza prigoanei religioase din trecut. Aflându-se într-o avansată stare de degradare, biserica a fost supusă unei refaceri în proporţie de 80 la sută. La reparaţii lucra o echipă în care se aflau şi câţiva sectanţi. Ei au găsit icoana într-o zi în care şeful lor, creştin ortodox, nu se afla pe şantier. Când au descoperit-o, au băgat-o în moloz, cu gând să o arunce. Dar nu au putut să scape de gunoi cu nici un chip. Li se tot spunea de către cărăuşi că va fi dus azi, că va fi dus mâine şi tot aşa. Era o zi frumoasă de mai când, aflându-mă şi eu acolo, am văzut ceva strălucind orbitor din moloz. Când m-am dus şi am îndepărtat cu mâna gunoiul, am văzut că era vorba despre colţul unei icoane a Maicii Domnului. Am ridicat-o, am curăţat-o şi am adus-o în biserica mănăstirii spre dreaptă cinstire. Iar cei care au găsit-o a doua zi au putut scăpa de dărâmătură. Se vede că Maica Domnului nu a vrut că chipul ei să fie aruncat, pierdut. Icoana datează dinainte de anul 1700, şi de când am adus-o aici au început să curgă şi minunile. De aceea la ea vine să se închine foarte multă lume”, spune părintele.

Cam atât despre mânăstire și sat, recomand o scurtă oprire drumeților de pe DN1/E81, merită mai ales în sezonul cald.

---

VIZUALIZĂRI: 4091 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI