Descoperă Medgidia

TIPĂREȘTE

Vin' la noi la Medgidia
Vara când se coace via…

Noi nu am așteptat să se coacă via. De fapt noi am ajuns la Medgidia din pură întâmplare, dimineața, când am plecat de acasă, neavând nici un gând de a vizita și acele meleaguri. Dar - cum "socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg" - pentru că drumurile noastre treceau prin apropiere, iar timp aveam berechet, ne-am zis: "De ce nu?". Știu că zona nu are prea multe de oferit din punct de vedere turistic și sunt conștientă și de faptul că este aproape hazardant a încerca să prezinți un modest oraș românesc într-o perioadă în care turiștii își încheie vacanțele și se întorc acasă cu tolba plină de impresii frumoase culese de pe țărmuri de mare albastră, cu mii de fotografii cu peisaje superbe... Dar mai știu și că - modestă cum este - prezentarea mea își va găsi locul pe AFA. Despre orașul Medgidia nu s-a mai scris nimic până acum.

Dacă vizitarea orașului Medgidia a fost întâmplătoare, scrierea și publicarea acestui articol astăzi - 2 septembrie 2018 - nu este deloc întâmplătoare. Astăzi se împlinesc 162 de ani de la întemeierea oficială a orașului Medgidia. Descoperirea firmanului dat la 2 septembrie 1856 de sultanul Abdul Medjid, document pe care se află și semnătura primului ministru otoman Mehmed Emin Ali Pașa, este meritul exclusiv al prof. Kemal Hașim Karpat care a studiat îndelung arhivele otomane de la Istanbul. Pentru mai multe detalii citiți articolul 162 de ani de atestare documentară a orașului modern Medgidia.

Dar, să revin la vizita noastră!

În Valea Dacilor - localitate componentă a orașului Medgidia - am fost întâmpinați de impozantul minaret al moscheii. Am oprit pentru a-l imortaliza în fotografie, dar nu am intrat pentru că lăcașul musulman era închis la ora trecerii noastre pe acolo. În schimb, intrarea în orașul Medgidia ne-a fost marcată de glasul specific al muezinului chemându-i pe musulmani la rugăciune.

Sultan Abdul Medjid Camisi - Geamia Sultan Abdul Medjid, numită și Moscheea Mare, a fost construită în perioada 1859-1865 de Guvernul Otoman.

În timpul războiului ruso-turc (1828-1829) localitatea Karasu - pe atunci doar un târg de cereale - a fost distrusă complet, populația refugiindu-se în satele vecine. Mai târziu, după aproape 30 de ani, Sayd Mârza Pașa, guvernatorul otoman al Dobrogei, a populat zona cu aprox. 6000 de tătari emigrați din Crimeea. Se pare că noua localitate s-a bucurat de atenția sultanului Abdul Medjid (1839-1861) căruia i se datorează înălțarea aici a câtorva edificii importante între care o moschee și o baie turcească. La 2 septembrie 1856 sultanul Abdul Medjid a emis un firman pentru construirea geamiei căreia i s-a dat numele sultanului, nume pe care îl păstrează și acum. De altfel și orașul a moștenit numele sultanului căruia îi datorează renașterea sa după distrugerile războiaielor.

Sultan Abdul Medjid Camisi, edificiul musulman situat pe Str. Decebal, nr. 20, înscris pe lista monumentelor istorice de interes local, este cea mai veche clădire care încă se păstrază în oraș, totodată unul dintre cele două lăcașuri de cult islamic din Medgidia. Se spune că este a treia cea mai veche moschee din țară, după Moscheea Esmahan Sultan din Mangalia și Marea Moschee din Constanța (Moscheea Carol).

Dacă întâmplarea a făcut să ne nimerim acolo, am parcat mașina pe una dintre străduțele laterale, apoi am încercat să intrăm în curtea umbrită de arbori care înconjoară edificiul. N-am nimerit poarta de la bun început, așa încât, dându-i ocol, am studiat clădirea în amănunt. Edificiul în stil musulman, are formă pătratică și este executat din piatră fasonată manual. Minaretul - și el executat tot din piatră - are 25 m înălțime și este dotat cu scară interioară spiralată care conduce la terasa din partea superioară. Bineînțeles, programul de rugăciune fiind în plină desfășurare, am încercat să nu deranjăm prea mult. Am remarcat la intrare inscripții otomane, de neînțeles pentru noi, și - din ușă - ornamentele tipic orientale, policandrele și covorul de mari dimensiuni executat în Turcia.

Am aflat că detaliile interiorului sunt cele originale, în cei peste 160 de ani de existență schimbându-se doar geamurile și sistemul de încălzire. Geamia Sultan Abdul Medjid - Moscheea Mare din Medgidia - este deschisă zilnic, între orele 09.30 și 21.30.

Ieșind din curtea geamiei, am admirat și am fotografiat Primăria - vechea, dar frumoasa clădire a fostului Palat Comunal construit în 1913, alături de care se află o altă veche și frumoasă construcție pe care am identificat-o a fi Administrația Financiară Medgidia. Între cele două edificii, pe Str. Avram Iancu, cea pe care ne lăsaserăm mașina, se află Casa Jianu, un restaurant ademenitor la exterior, dar pe care nu l-am testat. Dincolo de Primărie, începând de la Casa de Cultură a Sindicatelor "Lucian Grigorescu", spre stânga, se deschide Piațeta Decebal în mijlocul căreia tronează bustul unuia dintre cei mai îndrăgiți fii ai orașului - Dan Spătaru.

De o parte și de alta a piețetei pavoazată cu flori multicolore, cu o fântână arteziană care-și trimite jeturile de apă peste o lucrare de artă, precum și cu un vechi ceas obosit, care nu mai funcționa, sunt câteva blocuri cu diferite magazine la parter. La celălalt capăt al piațetei ne-a atras atenția Hotelul Blanca - o clădire albă la parterul căreia se află Restaurantul "Tanța și Costel". Vă mai amintiți, desigur, de Tanța și Costel, simpaticele personaje create de Ion Băieșu și interpretate de cunoscuții actori români Coca Andronescu și Octavian Cotescu. Pentru generația mai nouă, cei care nu au cum să-și amintească episodul televizat, realizat în 1966, iată link-ul pentru "În gară la Medgidia." În amintirea faptului că peronul gării din Medgidia a fost locul în care simpaticele personaje s-au cunoscut, restaurantul poartă numele celor doi.

Am fost și noi la Restaurant "Tanța și Costel" atât din amuzament, cât mai ales din nevoia unei băuturi răcoroase într-o zi fierbinte, de vară. Terasa restaurantului este un loc foarte frumos. Arbuști bine îngrijiți, plante în ghivece, iederă învăluind stâlpii de piatră, împrejmuirea de sticlă pe care scrie din loc în loc "Tanța și Costel" (asta pentru ca să nu uiți unde te afli), vederea către Piațeta Decebal încărcată cu flori, amabilitatea celor care te servesc… toate fac din această terasă un loc de care să-ți amintești cu drag oricând. Am întrebat unde este Muzeul de Artă, iar ospătarul - după ce ne-a dat cuvenitele explicații - a adăugat: "Dar, n-o să vedeți nimic acolo pentru că este închis de mult!". Mai ales pentru că nu era departe, am găsit ușor Muzeul de Artă "Lucian Grigorescu". Este o clădire veche, frumoasă cândva dar cam părăginită acum, lângă care - parcă în amintirea a ceea ce a fost - se poate vedea o sculptură în piatră.

Pentru a găzdui o colecție alcătuită din lucrările mai multor artiști dobrogeni, muzeul a fost deschis în anul 1964. Până în 1975 când s-a mutat în clădirea unui fost liceu, muzeul a funcționat într-o clădire improprie. Secție a Muzeului de Artă Constanța, Muzeul de Artă "Lucian Grigorescu" din Medgidia are ca tematică pictura românească inspirată din peisajul dobrogean și lucrări realizate de artiști dobrogeni, lucrări de sculptură, precum și peste 100 de lucrări de ceramică realizate în taberele de artă "Hamangia". Din păcate, nu am putut vizita acest muzeu. 29 iunie 2009 a fost ultima zi în care Muzeul de Artă "Lucian Grigorescu" din Medgidia a mai fost deschis publicului.

Numărul mic de vizitatori (în anul 2008 a avut 49 de vizitatori individuali și 244 în grupuri de elevi, iar în anul 2009, până la închidere, 5 vizitatori individuali și 116 în grupuri de elevi) a adus un venit prea mic comparativ cu cheltuielile de întreținere și de funcționare, așa încât muzeul a fost închis. Se intenționează accesarea de fonduri europene necesare reabilitării clădirii și repunerii ei în funcţiune. Când se va întâmpla asta sau dacă se va întâmpla, rămâne de văzut!

Pe Aleea Trandafirilor, în spatele muzeului, se află Școala Gimnazială "Lucian Grigorescu", apoi, intrând în Str. Radu Negru, pe partea stângă zărim Colegiul Național Kemal Atatürk, iar pe partea dreaptă, Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Biserica Ortodoxă Sfinții Apostoli Petru și Pavel a început a se construi - cu contribuția localnicilor creștini - în anul 1890, pe ruinele unui castru roman. Din cauza posibilităților financiare reduse, lucrarea s-a finalizat după aproape 9 ani când a fost și sfințită. În orașul Medgidia mai există și o altă biserică ortodoxă considerată monument - Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena - lăcaș pe care noi nu am ajuns să-l vedem.

De asemenea, nu am ajuns să vedem Mausoleul eroilor sârbi, croați și sloveni despre care am aflat abia după ce am fost noi la Medgidia. Îl menționez aici în speranța că cineva va ajunge acolo și ne va povesti despre mausoleul în formă de piramidă ridicat în anul 1926 de statul iugoslav, pentru a adăposti osemintele a 224 de militari sârbi, croați și sloveni, morți în Primul Război Mondial pe teritoriul Dobrogei. Pe partea din față a piramidei-osuar este fixată stema fostului stat iugoslav, sub care este plasată o inscripție în limba sârbă. Mai jos se găsește o plachetă de marmură pe care este fixată o cunună de lauri din bronz. La monument se ajunge pe o scară din beton, iar împrejmuirea acestuia este realizată cu stâlpi din piatră, legați cu lanțuri.

În final...

Consider că micul oraș Medgidia merită o vizită de câteva ore, dacă nu planificată, măcar întâmplătoare așa cum a fost și vizita noastră. Pentru trecutul lui, pentru momentele istorice pe care le-a trăit populația locală, cred că orașul Medgidia merită și câteva ore de lectură suplimentară.

---

VIZUALIZĂRI: 3471 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI