Splendid? Ei hai, să nu exagerăm... e doar foarte OK!

TIPĂREȘTE

Am descins la Eforie Sud nu fiindcă aș fi vreo fană a litoralului românesc, ci pentru o cură de înnămolire în Lacul Techirghiol vezi impresii.

Am considerat că dacă am fi stat chiar în Techirghiol, vederea atâtor oameni suferinzi ne-ar fi dăunat la dispoziție. În plus, la Eforie e marea mea iubire - MAREA, și cum aș fi putut rata sesiunile de bălăceli prelungite în ea când mă aflam așa de aproape?!! :-??

Deci haide să intrăm pe foarte cunoscuta Strada Falezei și în capătul ei nordic, la numărul 6, dăm de Hotel Splendid. E vopsit într-un albastru orbitor, n-ai cum să-l ratezi. Și e și foarte mare!

Bifez super-pozitiv poziția: doar traversezi, cobori treptele și ești pe plajă! Care plajă din dreptul hotelului nu mă încântă prea tare: nisipul ca nisipul, e grunjos, dar apa, cu fundul presărat de pietre, are o culoare maronie tare dubioasă. Mă prind repede că la lucrările de amenajare din urmă cu un an sau doi, aici au amplasat stabilopozii așa de aproape unii de alții, încât au creat un golfuleț în care apa nu are circulație și băltește. Nu-i nimic, mergem vreo sută de metri mai încolo, la Can Cun beach.

OK, hai să studiem un pic împrejurimile. Parcarea gratuită e imensă, supradimensionată față de numărul de camere, iar în partea opusă e o mica terasă deservită de o coșmelie care prepară, cică, hot dogi și hamsii pe care să îi dai pe gât (deși eu n-am văzut pe nimeni mâncând acolo) cu niscai bere, suc sau cafea. O clădire abandonată în stânga, două vile noi și frumușele în dreapta, câteva minimarketuri și buticuri cu articole de plajă mai încolo, chestiile obișnuite, nimic special.

Pentru a intra în hotel e musai să urci treptele late. Dar înainte de asta, ce-mi văd ochii? La baza scărilor, într-un coteț, un cocoș și o găină! =)) Nu știu ce-i cu orătăniile astea, cine le-a adus și în ce scop :-?? , dar sigur nu duc lipsă de mâncare, căci toți oaspeții hotelului (inclusiv noi) îi hrănesc la fiecare ieșire la plimbare sau plajă.

Cum intri, pe dreapta e camera de bagaje iar în partea stângă o încăpere care a fost destinată masajelor, după cum deduc din înscrisul cu caractere asiatice (n-aș ști să zic de care neam anume, așa că mă abțin), alături de care tronează un Budha micuț, și - bineînțeles - după patul (sau îi zice masa?) de masaj. Zic că ”a fost” destinată fiindcă nu am văzut pe nimeni care să beneficieze de tratament.

Pătrundem în hol. E mare, chiar foarte mare, copilașii pot alerga în voie prin el, și spre surpriza mea, în afara biroului de recepție și a unor canapele și fotolii într-o combinație coloristică reușită de bej cu maro, cuprinde și vreo zece mese cu scaunele aferente. Hotelul nu are salon de mic dejun sau restaurant, se mănâncă în hol și mi-a displăcut mirosul de prăjeală care ne întâmpina la prânz când ne întorceam de la plajă.

Trecând peste asta, consemnez existența meselor lungi unde dimineața era etalat micul dejun în sistem bufet, ca și pe cea a unui bar pe care nu l-am frecventat. Observ și o ușă care dă spre o terasă interioară cu o unică masă la care fumătorii, așa ca mine, își pot savura cafeaua de la micul dejun la o țigară. Mă amuză păsărelele care și-au făcut cuib pe unul din stâlpi :) și mai remarc ceva: șirul de camere care dau spre această terasă, camere care nu au balcon. Să vii la mare și să n-ai balcon la cameră?!! Nț! :(

Una peste alta, hotelul are o configurație ciudățică, în primul rând pentru că n-are decât parter. Și în total, estimez că nu dispune de mai mult de 30 și ceva de camere, foarte puțin adică pentru a fi rentabil, mai ales că funcționează doar pe perioada sezonului estival.

Intrigată de lipsa etajelor, care îmi semnala o posibilă destinație inițială diferită, am prins-o pe recepționeră într-un moment liber și ”am luat-o la întrebări. ” Și bănuielile mi-au fost confirmate: aici a fost un restaurant, unul uriaș, după cum arată, iar cei care l-au cumpărat și transformat în hotel au intenționat să-l supraetajeze, dar n-au mai avut bani.

Aha!

Acord un mare plus recepționerei, care ne-a cazat la ora 1, deși check-inul se face de la 4 după-amiaza, și în ziua plecării ne-a permis să păstrăm camera până la 1, deși check-outul se face până la 12.

Camera noastră a fost una dublă standard. Am citit că hotelul mai pune la bătaie camere de familie (cu două paturi și canapea extensibilă) și un apartament nupțial... Așa o fi!

O să vi se pară ciudat, dar m-am bucurat că n-am avut cameră cu vedere spre mare. De ce? Pentru că fiind orientate spre est, în camerele astea bătea soarele aproape toată ziua iar eu sufăr de cald. În schimb, de pe balconul nostru umbrit, situat pe latura perpendiculară pe stradă, doar ce întindeam nițel gâtul și o vedeam. Cum pe cine? Pe ea, MAREA! Consultați pozele dacă nu mă credeți.

În cameră se pătrunde printr-un holișor unde a fost amplasat un cuier cu oglindă. În față se află baia iar în stânga camera, mai mare decât m-am așteptat, în jur de 16 mp. Alte puncte multe acordate, căci mă temusem rău de vânătăile cu care mă alegeam în mod obișnuit în hotelurile de pe litoralul nostru la contacul cu picioarele paturilor. :(

Dar nu, n-a fost cazul să-mi fac griji, am putut circula lejer. Mobilierul, în aceleași tonuri de crem și maro ca în holul de recepție, era format din: una bucată pat matrimonial de dimensiuni convenabile, cu saltea bună și lenjerie curată; două noptiere, numai una cu veioză și un bec care răspândea o lumină difuză (0,5 puncte minus; îmi place să citesc înainte de culcare și sculatul din pat pentru a stinge lumina mi-a creat disconfort); un ditamai șifonierul, dotat inclusiv cu un număr suficient de umerașe; două fotolii care încadrau o măsuță; un suport pentru bagaje; lângă ușă, aparatul de aer condiționat; minibarul (Goool! , dar l-am umplut noi repede cu berici =)) ) și deasupra lui un televizor cam vechiuț dar cu diagonala convenabilă pentru a te uita la el din pat. Ceea ce am și făcut, nu de alta dar a plouat în fiecare zi...

Să trecem acum în balcon. Uau, ce mare e, aproape cât camera! În lipsa uscătorului de rufe, de care înțeleg că nu s-a auzit prin părțile astea, m-am mulțumit cu frânghia de atârnat costumele de baie și prosoapele ude. Noroc că, prevăzătoare fiind din fire, îmi adusesem cu mine cârligele. Drept mobilier, două scaune și o măsuță joasă, toate din plastic. Și ghivece cu mușcate, o frumusețe! Am petrecut multe ore pe balcon citind, descărcând pe laptop pozele făcute peste zi, parcurgând reviewurile voastre (internetul parolat a funcționat bine) sau pur și simplu privind marea și clădirile de vizavi. Și ascultând... liniștea :) , căci în jur nu sunt cârciumi sau terase zgomotoase.

Să vă zic una bună: în prima noapte, când am stins lumina, pe tavan a apărut... o constelație: multe steluțe fosforescente și o lună. Nu știu cine a avut ideea :-?? , dar mi-a plăcut la maxim (20 de puncte cu plus). Fiind insomniacă, am putut sesiza că după o oră-două păleau, dar până atunci ofereau un decor tare relaxant.

Să trecem acum în baie. Mare și ea, dotată cu cadă cu șezut și chiuvetă de dimensiuni convenabile. Pe policioară am găsit săpunele și șamponele iar stocul de hârtie igienică a fost împrospătat zilnic. Și tot zilnic se schimbau și prosoapele folosite și se golea coșul de gunoi iar lenjeria de pat a fost schimbată o dată la trei zile. De altfel, amănunt foarte important, am apreciat că se făcea curățenie temeinic, se aspira mocheta și se ștergea bine praful. Un mare plus și la acest capitol.

Dar, cârcotașă fiind, așa cum mă știți ;) , am observat și mici neregului. Prima din ele, la baie, unde ușa se deschidea din interior în sens invers decât cel normal. O fi fost montată de un meșter aparținând unei alte nații, dintr-acelea unde scrierea se face de la drepta spre stânga?!! =)) Și de parcă asta n-ar fi fost de ajuns, dându-și probabil seama că în acest fel ușa avea să se izbească de chiuvetă, opritorul l-a poziționat taman sub ea, de m-am împiedicat mereu în el.

A doua chestie deranjantă a fost lipsa plasei de țânțari la cameră, aveau numai la gemulețul de la baie. Zic ”plasă de țânțari” fiindcă așa se cheamă, dar de fapt probleme am avut nu cu țânțarii (pe care i-am anihilat cu aparatul din dotarea proprie), ci cu muștele, care se strecurau pe lângă perdea atunci când o flutura vântul sau când ieșeam pe balcon. Cum orice insectă aflată pe o rază de 10 m împrejurul meu mă atacă, am suferit și m-am enervat tare cu muștele astea nesuferite...

În fine, ajung acum și la ultima parte a descrierii hotelului, cea referitoare la masă. Am avut micul dejun inclus și a fost îndestulător, deși nu foarte variat: ouă fierte sau omletă, cârnăciori sau crenvurști, roșii și castraveți, două feluri de mezeluri, cașcaval sau triunghiuri de brânză topită, iaurt, gem, miere, unt, pepene verde și uneori ceva dulce (chec sau minicroasante), 2-3 feluri de cereale, lapte, ceai, cafea (bunuță) și sucuri proaste la dozator. Aveau și un aparat de prăjit pâine, la care se bulucea toată lumea, și asta fiindcă neprăjită, pâinea era aproape de nemâncat.

Problema nu a fost calitatea mâncării (deși ar fi fost loc de mai bine; ouăle prăjite, singurul fel care necesita preparare, nu aveau niciun gust), ci cea a serviciului. Hotelul, aflat probabil într-o jenă financiară, a angajat niște copii de 18-19 ani care nu făceau față: nu reușeau să reumple la timp cănile cu cafea/ceai/lapte/suc/apă; uitau să aducă pâine; recipientele cu mâncare rămâneau minute în șir goale. Farfurioarele de cafea lipseau cu desăvârșire și o singură linguriță era folosită de toți clienții pentru a pune zahăr în cafea/ceai/lapte.

Nu știu dacă adolescenții ăștia erau elevi la un liceu de specialitate și făceau practică pe timpul verii la hotel sau erau copiii patronului sau ai celorlalți doi sau trei angajați mai vârstnici, dar, cu toată bunăvoința și apreciind altfel sârguința și amabilitatea lor (și a întregului personal), lipsa lor de experiență era vizibilă și deranja.

De aceleași mici probleme de servire întârziată ne-am lovit și la mesele de prânz, luate tot aici în ultimele 5 zile, după tentativele nemulțumitoare la ”împinge tava” și - spre surprinderea mea, la Pongal, de unde păstrasem amintiri minunate de la mini-întâlnirea AFA de 1 mai 2017 vezi impresii. Nu cumva să credeți că nu m-am gândit mereu la Maria noastră...

Deci, revenind la mesele de prânz, hotelul oferă un meniu al zilei scris cu creta pe o tablă postată la intrarea în hol, dar scoasă uneori și afară, de unde deduc că se acceptă și prezența ”outsiderilor”. Meniul costă 18 lei și e compus dintr-o supă/ciorbă (de legume, cu perișoare, à la grec) și un fel doi (pulpe de pui la tavă cu orez, șnițel cu cartofi țărănești, cârnăciori prăjiți cu garnitură de fasole verde soté), lângă care ar trebui să figureze ceea ce ei denumesc ”salată”, și care de fapt consta din trei felioare de castraveți.

Bucătarul (sau bucătăreasa) hotelului nu e nici pe departe mare specialist, însă mâncarea a fost comestibilă și la un preț mai mult decât decent: am socotit și la ”împinge tava” ne-a costat mai mult! Și dacă e să punem la socoteală și comoditatea legată de cei câțiva zeci de metri de străbătut de la masă până în pătuțul care ne aștepta pentru binemeritata odihnă de după-amiază :D , bâlbâielile adolescenților care ne serveau aproape că nu au mai contat...

Vă spuneam că am apreciat eforturile depuse de personal pentru a asigura clienților o ședere plăcută, și în acest sens menționez că în cursul șederii noastre au anunțat organizarea unei seri românești cu mâncărică, degustări de vinuri de Cotnar, magician, muzică, dans și alte surprize la prețul de 60 lei/adult, respectiv 30 lei/copil de 4-16 ani. Din păcate, era chiar în ziua plecării noastre, așa că nu am văzut cum a decurs petrecerea, însă demersul mi s-a părut lăudabil.

La fel de lăudabil ca și rondul de noapte făcut de paznic, pe care l-am zărit din balcon (v-am spus că sunt insomniacă) patrulând în jurul hotelului. Asta chiar din prima noapte. Și pe la 1, după ce am stins lumina, încercând să adorm, sună telefonul fix (am uitat să-l menționez la descrierea camerei, era așezat pe noptiera mea și uite că și-a dovedit utilitatea): era recepționera, care mă ruga să închid ușa la balcon pentru că în urmă cu câteva nopți cineva intrase de pe balcon într-o cameră și furase telefoanele mobile și portofelele clienților adormiți.

Parterul, bate-l vina, e tare ușor de escaladat! Și nu vreau să mai comentez, că mă enervez fără rost... :( Povestea asta foarte neplăcută mi-a lăsat un gust amar, dar nu o pot pune pe seama personalului hotelului, poate doar a constructorului...

Căci ”Splendid” e prea mult spus, dar fără îndoială că hotelul are multe atuuri, pe care sper că le-am prezentat suficient de clar cât să se înțeleagă că îl recomand.

PS Datorez săptămâna de cazare la Hotel Splendid*** din Eforie Sud unui voucher AFA primit pentru dobândirea statutului de consul. Mulțumesc încă o dată, Cornel.

---

VIZUALIZĂRI: 1960 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI