De 1 Mai la 1 Mai

TIPĂREȘTE

Profitand de cele cateva zile libere pe care le-am avut de 1 Mai, am decis ca intr-una din ele sa ne aventuram si noi pana aici, nu de alta dar trecuse cam mult timp de cand nu mai vizitasem statiunea, numita in trecut Baile Episcopiei - denumire care insa i-a deranjat pe comunisti. Ne-am hotarat sa nu mergem la strandul Venus pentru baie, ci mai degraba sa facem un tur al statiunii pentru a vedea ce s-a mai schimbat in ultimul timp. Stiu ca multora le va veni greu sa creada, dar ultima vizita in Baile 1 Mai data de prin 2005, iar la baie trebuie sa recunosc ca nu am mai fost de prin 2003 aici, si asta in conditiile in care stau la vreo 10 kilometri de statiune, vorba unui apropiat care imi spunea ca mai des am ajuns in Grecia decat aici.

Asa ca o data ajunsi aici ne-am indreptat prima data spre "Rezervatia Naturala Paraul Peta", rezervetie infiintata in 1931/1932. Din pacate, daca in urma cu vreo 5 ani, gratie studentilor de la Facultatea de la Protectia Mediului din Oradea, rezervatia stralucea de curatenie, nu acelasi lucru se poate spune si acum. Noul "patron" al rezervatiei este acum Muzeul Tarii Crisurilor din Oradea, iar acesta nu prea se straduieste prea mult in a mentine rezervatia curata si ingrijita. Poate unii vor spune ca sunt mai carcotas din fire, dar la ultima vizita care data din 2005, lacul era mult mai ingrijit.

Acum isi refacusera simtita prezenta flacoanele din plastic, adunate in numar mare pe cursul superior al paraului Peta, dar si in lac, e drept, aici, in numar mai mic insa. Stiu ca voi fi criticat pentru asta, dar numarul mare de pet-uri isi au originea in numarul mare de cetateni de etnie roma care-si fac veacul in jurul rezervatiei. E stiut faptul ca un procent mare din populatia aflata in jurul statiunii este de origine "indiana" si asta spune tot din pacate.

Din fericire numarul mare de turisti care viziteaza rezervatia in permanenta, dar si faptul ca, cel putin lacul, a fost ingradit ii impiedica pe cei de mai sus sa intre si cu vacile printre flori, asa ca din acest punct de vedere veti mai fi intampinati inca de frumusetea florilor de nufar.

De aici ne-am indreptat spre strandul cu valuri, candva mandria statiunii, bazinul de aici beneficia de un motor montat in 1835 de un grup de ingineri austrieci, si despre care auzisem in urma cu vreo 2/3 ani in urma ca ar fi fost reamenajat. Pentru inceput, odata ajunsi aici, am crezut ca ne-am ratacit, ceva lipsea din peisaj, parca ajunseseram in alt loc. Dupa cateva secunde bune de nedumerire ne-am dat seama ca eram totusi in locul cel bun, dar disparuse o parte din gardul ce inconjura altadata strandul, iar locul parea uitat in paragina de cativa ani buni.

Suparat de peisajul dezolant de aici si de starea de degradare a bazinului, am renuntat la traditionala plimbare pe aleile ce duceau la padure si m-am indreptat spre fostul cazinou, despre care intelesesem ca ar fi devenit sala de nunti in ultima vreme. Ajuns aici am inceput sa-mi reamintesc cu tristete de ce revin asa de rar la Baile 1 Mai, evident toate modificarile pozitive avusesera loc in interiorul cladirii, exteriorul pastrand doar urme vagi ale frumusetii cazinoului, ca de altfel si parcul cazinoului, complect neingrijit.

O surpriza placuta am avut insa la Hotel Ceres, se vedea ca stabilimentul suferise lucrari de renovare si arata chiar foarte bine, iar piscina hotelului, chiar daca mai mica, era extrem de bine ingrijita, curata si nu exista aglomeratia din strandul Venus. Chiar am avut o umbra de regret ca nu aveam costumele de baie la noi pentru a ne opri la o baie.

Trebuie remarcata si multitudinea de pensiuni şi mici hoteluri ridicate aici in ultimii ani si care au preluat o parte din turistii care optau pana acum pentru cazarile alternative. Si spun asta gandindu-ma la numarul mare de corturi care-si faceau simtita prezenta aici incepand cu mijlocul lunii aprilie, culminand cu lunile de vara, cand nu mai gaseai petec de iarba neocupat de ele - dar acum nu am vazut nici unul. Totusi am fost impresionat sa constat ca spatiul de "Campare Venus" nu a disparut inca pe altarul noilor constructii, ci chiar avea casutele destul de ingrijite, iar unele dintre ele aveau oaspeti.

Galagia incepea sa-si faca simtita prezenta, semn ca ne apropiam de strandul Venus, iar dupa cum ne-am asteptat acesta era plin, cu greu ai mai fi gasit vreun loc inauntru sau in parcare. Sub influenta ultimelor instantanee din statiune am renuntat sa intram aici, multumindu-ne sa-l observam de la departare, in felul acesta spiritul meu mai critic, ramanand fara activitate.

Inainte de a ne urca in masina pentru a ne indrepta spre Felix, ne gandeam cum ar arata oare aceste locuri daca ar fi administrate, sa zicem de nemti...

---

VIZUALIZĂRI: 2970 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI