Hotel Berheim: un hotel de duzina intr-un peisaj de vis

TIPĂREȘTE

Alpinhotel Bergheim

La finalul celei de-a sasea zi a circuitului nostru Italia-Elvetia-Austria-Ungaria am avut placuta surpriza sa urcam, cu autocarul fireste, pana la 1600 m altitudine, acolo unde se afla hotelul ce urma sa ne gazduiasca pana a doua zi: Alpinhotel Bergheim.

Hotelul este localizat in Axams - regiunea Tirol, Austria, la circa 15 km vest de Innsbruck si la 8 km mai sus de cunoscuta zona dedicata sporturilor de iarna AXAMER – LIZUM, pe un platou montan inconjurat de munti, la cca. 1600 m altitudine. In afara de Innsbruck, de unde a venit si grupul nostru, accesul mai este posibil atat dinspre Brenner, prin autostrada A13, cat si dinspre Inntalvalley, prin autostrada A12.

Potrivit pliantelor de informare, capacitatea hotelului este de 36 camere dotate cu TV satelit, radio, telefon, baie/WC si un balcon spatios, toate camerele fiind suficient de incapatoare pentru 3 sau 4 persoane. De asemenea, turistii se pot bucura si de alte facilitati, precum: sauna, solar, cabina cu infrarosii, lift, sufragerie spatioasa si un hol mare cu semineu. O terasa lunga de aproape 200 m se doreste a fi un spatiu de relaxare si odihna mult apreciat de turisti, intrucat ofera o priveliste panoramica asupra intregii asezari, care mai cuprinde: o parcare imensa, suficienta pentru cateva zeci de autovehicule, hotelul Olympia, un restaurant de sine statator si zona de schi cu 3 linii de teleski orientate in 3 directii diferite, dintre care cea mai lunga – Schonbodenbahn, urca pana la 2120 m. Intregul complex este marginit pe trei parti de munti acoperiti de ghetari si pe o parte de o vale intunecata, in josul careia nici ziua n- am putut zari ceva din cauza norilor si a cetii.

Cum era si de asteptat pentru luna septembrie, cand se intuneca inainte de ora 19, am sosit in aceasta locatie dupa lasarea inserarii si nu prea ne-am dat seama cum, pe unde si cat am urcat pe munte. Am constientizat doar faptul ca ne aflam intr-o parcare iluminata si foarte mare pe care am luat-o drept locul unui viitor patinoar ce avea sa se deschida in sezonul de iarna. Nu era insa decat o parcare foarte incapatoare pentru miile de iubitori ai schiului, saniusului si snowboarului, care potrivit informatiilor ghidului, asalteaza zona in perioada estivala.

La receptia foarte modesta a hotelului am fost repartizati in graba pe camere. Era o seara foarte rece si umeda, senzatie care ne-a urmarit si dupa intrarea in camera ce ne fusese repartizata. La prima vedere impresia a fost una neutra, dar pentru ca ne aflam dupa doua cazari de nota 10 din Elvetia, n-am putut sa nu remarcam mai intai aspectele negative si abia apoi pe cele pozitive ale acestei locatii, care se recomanda a fi un hotel de 3 stele... Am constatat asadar ca mobilierul era vechi si vizibil uzat, la fel erau prosoapele de la baie, lenjeria de pat si mocheta; usa de la balcon avea incuietoarea defecta, asa incat dupa ce am deschis-o timp de 10 minute pentru aerisire, ne-am chinuit alte 10 minute pentru a o inchide. In schimb, trebuie sa recunosc ca la capitolul curatenie nu aveam motive sa ne plangem: lenjeria era imaculata si apretata, baia stralucea, fusese odorizata si mirosea a brad. Intr-un cuvant, ne simteam ca in Romania, la un oarecare hotel de la munte sau de la mare.

Intre timp, parca s-a mai incalzit in camera, desi nu functiona incalzirea centrala, asa ca mi-am permis o baie fierbinte care m-a revigorat. Sotul si fiul meu au preferat sa faca o incursiune pe-afara, in zona din jurul hotelului, dar s-au intors repede: era frig si pustiu, parcarea cat cuprinzi cu ochii, desi iluminata, nu reusea sa faca fata intunericului de nepatruns ce invaluia muntele.

Am mancat de la pachet si ne-am culcat, ca altceva mai bun nu aveam de facut, in conditiile in care nici televizorul nu ne oferea decat alternativa vizionarii unor programe exclusiv in limba germana, foarte putin inteleasa de noi.

A doua zi dimineata ne-am trezit la 6, 30, am dus bagajele la autocar si ne-am prezentat in sala de servire a mesei, ca restaurant nu pot sa-i spun, un spatiu destul de mic, care nu stiu cum putea face fata eventualilor turisti cu regim demipensiune sau in cazul in care hotelul ar fi fost plin 100%. Micul dejun in stil bufet suedez avea de oferit o gama destul de banala de produse: 2-3 tipuri de salam feliat, tot cam atatea sortimente de branzeturi, iaurt, oua ochiuri sau omleta, ceai, lapte si cafea, mere, struguri si banane. Personalul de servire, de fapt chiar proprietarii in persoana, afisau o atitudine rigida si sobra, uneori chiar morocanosa, atunci cand erau intrebati ceva pe alta limba decat germana. In plus, vegheau cu osardie ca nu cumva cineva sa ia “cate ceva la pachet” pentru o gustare mai tarzie, iar in momentul in care chiar au facut o astfel de descoperire (deh’, in multe cazuri, romanul desi avertizat, tot roman ramane: nu se poate dezice de obiceiurile de acasa …), au facut un adevarat scandal! Au confiscat pachetelul, in limba lor i-au facut o morala strasnica contravenientei, din care aceasta sunt convinsa ca nu a inteles nimic, au chemat ghidul si i-au dat un avertisment valabil pentru viitor. Noroc ca am fost cam primii la masa, am mancat repede si am iesit in fata hotelului, ca daca mai continuau spectacolele de acest gen ne-ar fi stat mancarea-n gat. Afara am descoperit peisajul cu adevarat incantator din jurul complexului, am facut fotografii si in cele din urma ne-am adunat la autocar pentru plecare.

Impresia generala? Locatia este foarte potrivita pentru cei ce practica schiul si snowboardul, in special pentru avansati, pentru ca are dotarile necesare iar la o capacitate de doar doua hoteluri nu cred ca aglomeratia e foarte mare, cu exceptia week-end-urilor fireste, cand lumea vine doar pentru a schia, nu si pentru a innopta acolo. In lista de facilitati afisate de hotelul Bergenheim am regasit insa si alte propuneri pentru petrecerea timpului, cum ar fi recomandari de drumetii spre pasunile alpine din jur, organizari de evenimente de familie sau de grup, in stil modern cu muzica disco sau in stil traditional cu muzica tiroleza, precum si alte distractii specifice sezonului estival (plimbari cu sania si cu snowmobilul, diverse concursuri). Cu toate acestea, daca nu sunteti pasionati si nu practicati vreunul din sporturile de iarna, nu v-as recomanda locatia pentru petrecerea unui sejur sau chiar concediu, decat daca aveti in vedere doar sa va cazati aici (cazarea pe zi la hotelul Bergheim e de 30 euro) , pentru ca apoi sa va dedicati timpul cunoasterii obiectivelor turistice din zona. In rest, as defini locatia ca una de tranzit, asa cum am cunoscut-o si noi de altfel…

---

VIZUALIZĂRI: 1665 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI