Fabrica lui Oscar Schindler

TIPĂREȘTE

Eram în facultate și lumea bună mergea să vadă filmul. '93. Era un trend, toată lumea numai despre asta vorbea. Am fost și eu... Și nu am stat până la sfârșit. Nu am putut. Văzusem filme mult mai explicite, mai dure cu ororile naziștilor, cu holocaustul dar... atâta emoție mi-a transmis filmul, că nu am putut rămâne să-l văd tot.

Am mai fost în Polonia de două ori - nu am putut merge la Auschwitz. S-au făcut excursii și de la noi, am refuzat.

Acum am fost... după dimineața interesantă în parcul zoo (da, cel cu surprize), după o masă copioasă, am mers în cartierul evreiesc. M-a impresionat, mi s-a schimbat starea... Și de acolo, am pornit către Fabrica lui Oscar Schindler.

Postarea asta o să o dedic acelei vizite, nu știu cât voi reuși să scriu, cert e că m-a impresionat (la fel sau poate chiar mai mult ca Auschwitzul).

Whoever saves one life saves the world entire (Lista lui Schindler)

Pe Strada Lipow, la numărul 4 ne oprim în fața unei clădiri gri care mie nu mi-ar fi spus nimic, dar când am văzut plăcuța neagră cu litere aurii, m-au trecut fiori - era fabrica lui Schindler, acum transformată în muzeu.

Inițial fabrică de vase emailate (pe vremea războiului), aici s-a scris celebra listă care a scăpat atâția evrei de la moarte...

După război, fabrica a produs echipamente de telecomunicații, iar după căderea comunismului a devenit muzeu, de fapt o secție a Muzeului de Istorie a Cracoviei.

Am stat într-un hol la intrare, lumea aștepta în liniște, se auzeau vorbe, dar în nici un caz râsete... și erau vizitatori din multe țări. Bagajele s-au lăsat în dulăpioare și fiecare ghid și-a luat grupul. Șocant! Te aștepți să te ducă un angajat, dar apare o doamnă trecută prin viață, destul de energică... aflăm că este poloneză, are 80 de ani și a trăit, deci în 1937 se năstea... a prins toate ororile vremurilor...

Pornim împreună înapoi în timp - efectiv am avut senzația că sunt în acele vremuri... Doamna ne spunea povestea polonezilor și evreilor, toți supuși terorii.

Cu ajutorul tehnicii moderne (polonezii au accesat multe proiecte europene și au recreat virtual momentele ale istoriei lor), ne-am plimbat pe străzile orașului, prin piețe, peste tot fiind imagini uriașe cu fotografii din acele vremuri, am luat parte la diverse întîlniri înainte de mobilizare, poți să ștampilezi și să-ți iei tichete cu data și acțiunea din ziua respectivă...

Intru dintr-o sală în alta, poate dintr-un coridor într-o cameră, apoi ies... parcă sunt pe stradă... aud trenul, mi se face pielea de găină, vai ce senzații... E plin de lume... rămân singură, în urmă în labirint negru cu fețe agitate în fotografii... aud sirena... bombardament... simt că mă ia cu amețeală... mă grăbesc...

Ajung din urmă grupul și mă mai liniștesc. Știu că totul este o evocare, dar senzațiile nu ai cum să le schimbi.

Povestea continuă... Viața normală se schimbă... pe 6 septembrie nemții au ocupat Cracovia, totul se schimbă... aceleași străzi, denumiri schimbate... sunt germane. Impactul vizual e mare. Simbolistica e puternică. Mai puternică decât să-ți povestească cineva.

Bineînțeles că există o zonă în care e prezentat Schindler - așa cum îl știți... german, profitor, dornic de chefuri ia fabrica

„Rekord”, unde ne aflăm. Povestea continuă... o știți din film...

Biroul, acolo unde s-au filmat scenele, s-a păstrat intact. Atmosfera: portretul lui Hitler, un radio care difuzează muzică germană din vremurile acelea, un tablou, o hartă, câteva poze..., o vitrină cu vase...

Aici s-a scris lista. Aici s-a salvat o lume întreagă... Și a avut remușcări că nu mai poate salva...

Povestirea ghidei e cât se poate de reală, eu sunt înmărmurită... și pe lângă toate am sentimente de admirație...

Atât.

La venirea în țară, am văzut filmul. Până la capăt.

---

VIZUALIZĂRI: 1949 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI