Imprejurimile Turzii

TIPĂREȘTE

Am petrecut 5 zile în zona Turzii, urmând a bifa obiective pe care nu le-am mai vazut: Salina Turda, orașul Cluj, Cheile Turzii, Rimetea, Cetatea Colțești. Venim dispre Costești HD spre Moldovenești Cluj.

Ne oprim la Alba Iulia pentru schimbarea garzii și cafea, cetatea vizitând-o ori de cate ori trecem prin zonă. Recomand aici restaurantul din zidul cetații, PUB 13, de fapt spațiul unde a funcționat pe vremuri armuraria cetății. La cafea, pe moment, ne vine ideea să căutăm un traseu diferit de cel clasic spre Turda.

La intrarea în Aiud facem stânga și ne deplasăm spre Colțești – Rimetea. Avem surpriza să descoperim Cheile Vălișoarei unde tronează Castelul Templul Cavalerilor. Detalii despre castel se găsesc pe net. Noi am rămas cu un gust amar, deoarece arăta destul de neîngrijit, atat cât am putut vedea. Peisajul este superb dar în tradiția pur românească zona nu este promovată, nu este cunoscută. Doar cei ratăciți ca și noi sau cei aflați in tranzit prin zonă ajung să vadă asemenea frumuseți. Aveam de gând să mâncăm aici dar am fost alungați de mizeria prezentă.

Am pornit spre Colțești unde am gasit o locație deosebită Conacul Secuiesc. Recomand tuturor care sunt în trecere prin zonă poposească aici și să ia masa. Este ceva deosebit, curat, frumos, aranjat totul cu mult gust. Mâncarea este extraordinară. Au și un punct de vânzare brânzeturi produse în fabrica proprie. Trebuie musai gustate pentru că sunt din altă lume. Îmi pare rău că nu am ajuns în crama conacului. Mi-ar fi trebuit un număr mare de zile. Dar am reținut locația și sper să ajungem să petrecem ceva timp aici.

Într-una din zile am fost pe Cheile Turzii, pe care am reușit să le facem de la un cap la celălalt. Merită.

Salina Turda a avut alocată o altă zi. Am avut nenorocul să prindem lume multă, aglomerație. Am stat la coadă la lift o jumătate de oră să coborâm, deși puteam să coborâm pe scări. Am ținut să coborâm cu liftul pentru panorama superbă. La plecare am urcat pe scări pentru că nu m-au ținut nervii să mai aștept urcarea cu liftul. Părerea mea personală este că deși acestă salină este bine aranjată și întreținută, în perioadele de aglomerație ai senzația că nu ai suficient spațiu. La Praid, chiar dacă nu este la fel de spectaculoasă, este mai mult spațiu.

O altă zi am dedicat-o ruinelor cetății de la Colțești și satului Rimetea. Localitățile sunt foarte aproape una de cealaltă. Am mers cu mașina până la ieșirea din sat, apoi drumul până la cetate este ușor și lin. Priveliștea de sus de la ruine este extraordinară. La coborâre am poposit la “raiul gemurilor și dulcețurilor“, un micuț punct de vânzare de produse tradiționale. Am mâncat aici o placintă extraordinară cu nucă.

Am plecat la Rimetea cu așteptări ridicate după toate referințele citite pe net. Nu este nimic extraordinar. Este un sat normal, frumos, care beneficiind de fonduri reușeste să păstreze acel aer specific comunității secuiești. Marea dezamagire a fost atunci când am vazut în magazinele de suveniruri mărfuri, made in China”. Pentru a păstra autenticitatea locului, aceste tâmpenii chinezești ar trebui să dispară. Sigur că cei care le vând nu au habar cât de mult rău produc autenticității zonei. Nu cred că vreun turist dorește să vadă chinezării într-un magazin cu suveniruri care sunt prezentate a fi lucrate manual de meșteri locali.

Am plecat cu marele regret că nu am reușit să urcăm Piatra Secuiului. Dar din ce am citit despre, se pare că urcușul este destul de greu iar noi fiind cu copiii mici (8 și 10 ani) am preferat să amânăm. Ca o concluzie, zona este frumoasă și are multe de oferit. Cei pasionați de natură nu au cum să se plictisească aici.

---

VIZUALIZĂRI: 3261 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI