Palatul Muzicii Catalane / Palau de la Muzica Catalana

TIPĂREȘTE

Un palat al muzicii, poate cel mai frumos, cu o sală de concerte, poate cea mai frumoasă, se află în cartierul vechi al Barcelonei, într-un labirint de străduțe, un spațiu catalan, numit Barrio Gotico...

La prima mea deplasare la Barcelona l-am zărit la turul de oraș. La a doua deplasare l-am dibuit, dar nu am reușit să vizitez decât holul. Asta a fost o provocare și un motiv pentru un alt drum spre Barcelona. Și de această dată, l-am vizitat. Era în iulie 2014.

Gaudi a fost tatăl modernismului în arhitectură, dar cercul de intelectuali care au marcat Renașterea Catalană a fost mai larg, înscriindu-se la sfârșitul sec al XIX-lea și începutul celui de al XX-lea, în perioada numită La Belle Epoque, perioadă de liniște și pace în Europa, când artele, științele și literatura au ajuns la cote maxime.

Ei, renascentiștii catalani, au pus accent pe modernism, căutând idei novatoare pe care le-au și transpus în practică. Așa a reușit politicianul, arhitectul, profesorul și om la noului și al schimbării, Domenich i Montaner să ridice minunea numită Palau de la Muzica Catalana. Acesta a lăsat orașului o capodoperă ce a fost inclusă în patrimoniul UNESCO, căreia mii de vizitatori îi calcă pragul anual.

Montaner (ca de altfel și Gaudi) a studiat natura, pe care a căutat să o integreze în lucrările sale arhitectonice și a făcut-o cu pricepere și talent. De menționat că el a fost proiectantul și constructorul acestei minunății, dar decorațiunile, precum trandafirașii ce acoperă o parte din tavan, sau diversele modele florale folosite la geamurile vitrate și chiar la luminatorul central, basoreliefurile, sculpturile, sau ornamentele prevăzute cu mozaicuri, ce vorbesc de varietatea ideilor moderniste puse în practică la construcția Palatului, aparțin unor artiști plastici, decoratori, desenatori, sculptori și mozaicari. Construcție a durat trei ani. (23 aprilie 1905 - 9 aprilie 1908).

Am bătut la picior Barrio Gotico cu străduțele sale mici, întortochiate, uneori chiar înfundate, cu caldarâm din piatră și mici cafenele cu două scaune scoase în stradă. M-am lăsat cuprinsă de zarva și aerul catalan, rătăcind în căutarea muzicii lui Montaner, știind bine că însăși clădirea căutată, este precum o ”muzică”!

Și am găsit-o la intersecția a două străzi, Alta de Sant Pere și Amadeu Vives. Mi-a sărit în ochi opera lui Blay, închinată cântecului popular catalan, amplasată în unghiul dintre cele două fațade, un superb grup sculptural cu o delicată siluetă feminină în prim plan. Elaborat grup, frumos, dar greu de studiat la înălțimea unde se află!

Am cumpărat bilete de la Cassa aflată în unul din stâlpii de susținere a clădirii. Eram programați peste câteva ore, suficient pentru a ne pune la punct mai temeinic cu documentarea și a savura în liniște exteriorul fascinant al întregului ansamblu. Dar spațiul îngust din jur, dezavantajează privitorul, pentru faptul că cel mai interesant mozaic exterior, aflat la mare înălțime, nu este vizibil decât poate, de locuitorii clădirii aflate vis-a-vis de Palat. Mozaicul respectiv reprezintă corul Orfeo Catala, pentru care a fost ridicat Palatul. În planul cel mai de sus, o tânără îmbrăcată în dantelă, toarce un fir de lână dintr-o furcă, întocmai ca altădată, bunicile noastre. Acest mozaic este prezentat în albumul Palau de la Muzica Catalana, pe care recomand a fi cumpărat. Altfel, nu poate fi văzut și ar fi o mare pierdere.

La ora programată am intrat în hol. Combinații florale în diverse culori, geamuri vitrate și luminatoare sofisticate, plafonul din ceramică cu desene geometrice și superba scară din vestibul, lucrată în marmoră cu stâlpii laterali din sticlă, suficient să ne uimească la maxim... fără a ști, ce va urma!!

La începutul turului ghidat ne-a fost prezentat un documentar de aprox. 20 minute, suficient pentru a ne pune în temă și a ne ului, încât la ieșire, (înainte de a intra în sala de concerte) eram așa de amețită, încât o prietenă îmi șoptește ușor, ”ai fost în orgasm cultural! ” Asta chiar, nu am auzit-o până acum!

Dar până la sala de spectacole, parcurgi un traseu greu de descris în cuvinte: lampioane, vitralii, marmoră, basoreliefuri, ornamente și tot felul de combinații arhitectonice ”lipicioase” pentru ochi, minte și suflet, dar care totuși, păstrează o linie fină și elegantă.

Am ieșit pe terasa cu stâlpi mozaicați, cinci de o parte, cinci de altă parte, unde unul nu seamănă cu altul. Am stat și iar am stat și am admirat fiecare model în parte. Ăsta este avantajul turismului individual, să fii stăpân pe timpul tău!

Eee, aici e aici!! Imaginea de ansamblu este pur și simplu ”devastatoare ”! Nu știi ce să privești mai întâi, unde să întorci capul, pe ce să fixezi aparatul de fotografiat, cum să te exteriorizezi și să comunici cu cei din jur.

Scena este înconjurată de un ansamblu stilizat de 18 "muze" care cântă la diverse instrumente. Muzele din partea dreaptă cânta la instrumente tradiționale catalane, iar cele din partea stângă, la instrumente ce aparțin altor țări, altor culturi. Ferestrele pereților laterali, strecoară lumina prin ghirlande vitrate în culori dulci și modele de flori stilizate art nouveau. Păi, în iarna următoare, nu am lucrat un fular cu un astfel de model la capete! Se putea să nu ”fur” ceva!

Vedeta sălii este luminatorul, care pare că are forma unei picături de apă și se vrea a simboliza soarele. Un soare redat din mici bucățele de sticlă, în nuanțele melanjate ale curcubeului.

Luminatorul, geamurile vitrate, fundalul de scenă, orga aflată deasupra acesteia, tavanul cu sute de trandafirași, sistemul de iluminat artificial, aranjamentul scaunelor, mozaicurile stâlpilor de susținere și a pavimentului, valkiriile lui Wagner și toată încărcătura ornamentală conferă probabil, în cazul unei participări la un spectacol, o audiție perfectă.

Privit în ansamblu, Palatul însăși este un Spectacol, ce nu poate fi ratat la o vizită în Barcelona.

Pentru tinerii din zilele noastre, perioada La Belle Epoque, cu stilul său inconfundabil, poate fi o lecție a ceea ce înseamnă a fi o perioadă de pace, perioadă care, a luat sfârșit brusc, cu un glonț.

---

VIZUALIZĂRI: 1736 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI