Spre Ierihon prin Betania

TIPĂREȘTE

Ca intotdeana dupa micul dejun, imbarcandu ne in mijlocul de transport, pornim spre destinatia zilei: Ierihon. Dar, pana acolo, vom poposi si in Betania. Ciudat!... in urma razboiului de sase zile, Betania se ascunde, la nici 10 minute de varful Muntelui Maslinilor (coborand din varful lui, ce i drept nu prea mare!) Pas! Desprins din Ierusalimul de est, face parte din West Bank, zona de autonomie de tip A, a Autoritatii Palestiniene si ca atare, din Bethlehem, prin zona stapanaita de arabi, dupa 6 km din Beit Sahour (cartier al Bethlehemului, cu populatie ortodoxa in proportie de 75%), ajungem in... Betania!

Forfota mare, tot ce au de vanzare in... strada; criticii ar consemna mizerie, eu as spune Orient; strada lunga (ptiu! era sa scriu bulevard!), case din piatra sau placate cu ea, strapunse da carucioare sau ici colea cate o vitrina din sticla in care se expune bucati imense de carne, spre vanzare; natural asortate la cativa metri de legume, fructe si te mai miri ce?!... totul gata pentru o supa sau o ciorba pe care in general in tara nu ai unde sa o servesti.

in final parcam autocarul intr un loc stramt dar taxat (10 dolari), acolo unde o camila plictisita ne cere prin beduinul ce o are in stapanire, sa o calarim vreme de 3 minute, pentru nici 10 lei; atentia ne este captata de un arab, ce la o masuta, cu vase pline de nisip colorat, ne demonstreaza imaginatia orientata (camile, soare si desert), arta desenului in... sticle mici, pe care le poti duce acasa; intram printr o alee cu vegetatie luxurianta spre scuarul de intrare al Bisericii catollice, ce adposteste locul, adevaratul loc de poapas al Mantuitorului, dupa predicile din Templu Ierusalimului: casa Martei, a Mariei si al lui Lazar!

Atmosfera rece, a cultului latin, ne determina inchinarea rapida si fuga spre adevaratul loc de inchinare dorit: mormantul lui Lazar ce Inviat. Din nou trepte si coborare in vesnicie!

ne oprim, si de pe o prispa mica-1.5 mp, privim la locul ce adaposteste mormantul; lacrimile Mantuitorului, cuvantul prieten si minunea invierii, ne duc pt cateva minute departe, ... departe de tot: din grota aflata sub pamant, la grija taranei pe care calcam zilnic, spre Cerul ce ne cheama la, ... Viata! ne revenim, cand scosi la lumina, un arab ne cere cei 10 sekeli, taxa de intrare?! , pret de inchinare! Sa dam totusi Cezarului ce este al lui! Ca atare mai poposim "vrajiti" de nimicurile expuse la vanzare, in suita de magazine nelipsite de la locurile de inchinare: cruci aflate pe jos, parfumuri ieftine vandute ca mir, tablouri sau icoane ce satisfac orice pretentie (am vazut pe masa unui vanzator teancuri de etichete de originaliate a aurului sau a argintului, cu care sunt "fabricate " aceste icoane), si preturi! preturi care de la sute de dolari se transforma in final la cativa zeci de sekeli; tainul care musai trebuie platit, pentru ca, cum altfel?! , demonstram acasa reveniti, realitatea inchinarii in Tara Sfanta?!

Printre sheruturi, gramezi de pepeni si tone de suveniruri, ne strecuram cu autocarul, spre autostrada ce strabate desertul, continuand astfel drumul spre Ierihon, orasul lunii (a celei de sus!)...

---

VIZUALIZĂRI: 1119 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI