Parcul Zăvoi – istorie, modernism sau kitch?

TIPĂREȘTE

Deoarece cu puțin timp în urmă, pe 26 iunie, a fost Ziua Tricolorului, iar pe 29 iulie serbăm Ziua Imnului de Stat și întrucât mă aflam în zona Râmnicu Vâlcea am vizitat un obiectiv turistic recomandat pe paginile web turistice vâlcene. Este vorba despre Parcul Zăvoi, un spațiu verde amenajat cu peste 150 de ani în urmă.

M-am plimbat prin parc circa o oră și ceva și am descoperit toate cele trei elemente înșiruite în titlu: picături de istorie, urme de modernism și puncte de kitch. Am citit pe Internet articole care condamnau cu vehemență transformarea din ultimii ani ai vechiului parc, dar și păreri pozitive despre amenajările efectuate. În calitate de outsider, vizitator ocazional al spațiului verde, fără a putea face comparație cu vreo incursiune anterioară în Parcul Zăvoi, nu pot să îmi exprim decât un punct de vedere imparțial. Îmi plac locurile și obiectivele istorice, consider că atunci când se încearcă modificarea unui asemenea element vechi dintr-o așezare, trebuie să se păstreze pe cât posibil spiritul și imaginea acelui loc, așa cum se află ea în mintea și sufletul unui localnic. Totuși, se impun și modernizări care, normal, nu vor fi pe placul tuturor. Dar, generațiile tinere nu mai sunt atât de legate de elementul istoric, ele trăiesc în altă epocă istorică care are alte valori și repere. Întotdeauna vor exista păreri pro și contra; un exemplu asemănător este parcul Drumul Taberei din București, un spațiu verde nu chiar așa de vechi ca Zăvoiul vâlcean, dar bine înrădăcinat în amintirile locuitorilor cartierului (vezi impresii).

Poziționare și acces. Parcul vâlcean este așezat între arterele Splaiul Independenței și str. Știrbei Vodă, vis-a-vis de râul Olănești și încadrat de Grand Hotel Sofianu și Stadionul Municipal. Există intrări din ambele străzi menționate mai sus, iar locuri de parcare destul de puține lângă și în preajma parcului (de altfel se lucra la amenajarea spațiilor de parcare din fața blocurilor de pe str. Știrbei Vodă). Parcul Zăvoi se află în apropierea centrului comercial și administrativ al municipiului Râmnicu Vâlcea, al Pieței Centrale și River Plaza Mall.

Zăvoiul și Imnul Național. Revoluția de la 1848 a cuprins și zona Râmnicului, astfel că în luna iunie noile autorități locale revoluționare jurau să lupte pentru independență, unitate națională și libertăți cetățenești. După ce în data de 20 iunie 1848 a avut loc „sfințirea stindardelor libertăților naționale”, în 29 iulie 1848 cetățenii orașului s-au strâns pentru a depune jurământul pe noua Constituție. Locul de întâlnire a fost „într-o câmpie înconjurată cu arbori, ce este în marginea cetății” – așa descrie comisarul districtului Vâlcea într-un raport către „Ministerul trebilor din Lăuntru al Țării-Românesci” zona unde a avut loc manifestarea. Este vorba despre locul unde peste câțiva ani se va amenaja parcul public.

Din același raport, datat 30 iulie 1848, aflăm despre amenajarea unei tribune împodobite cu ramuri verzi și a unui arc de triumf decorat cu flori și cu sfânta cruce, loc de unde s-au citit cele „21 puncturi din Constituție”. S-au ținut discursuri, au răsunat mii de aclamații și au detunat salve de arme. Într-un drăguț limbaj de epocă, raportorul continuă descrierea: „Într-acest pompos constituțiu, aflându-se și d-lui Anton Pann, profesor de musică, împreună cu câțiva cântăreți de aceeași profesie, au alcătuit o musică vocală cu nisce versuri prea frumoase puse pe un ton național plin de armonie și triumfal, cu care a ajuns entusiasmul de patrie în inimile tuturor cetățenilor”.

Acesta este momentul desfășurat la Râmnicu Vâlcea, atunci când imnul care are la bază poemul „Răsunet” al lui Andrei Mureșan, ar fi fost pus pe note de Anton Pann. De fapt controversele persistă în continuare, cercetătorii aducând la lumină informații noi (muzeulmuresenilor.ro/2013 ... mnului-national).

Scurt istoric al Parcului Zăvoi. Așa cum am văzut în Raportul de mai sus, pe locul actualului parc era un câmp înconjurat cu copaci, o pajiște aparținând Mănăstirii Cozia. Alte documente ne scriu despre existența pe acel câmp în prima jumătate a veacului al XIX-lea a unei cârciumi aparținând arendașului moșiei, precum și un „dulap” (scrânciob de lemn) care funcționa în zilele de sărbătoare.

Zăvoiul de la marginea așezării, situat între cele două brațe ale râului Olănești (curs de apă numit „Râmnic” în trecut; unul din brațe – Iazul Morilor - a fost asanat în anii ′70), era un loc cu vegetație bogată și pajiște pentru vite. Destinul său se va schimba odată cu vizita efectuată în Râmnic de domnitorul Barbu Dimitrie Știrbei în vara anului 1850; acesta „ghicește” potențialul acestui spațiu verde și dispune alocarea unei sume de bani pentru crearea de „alei pentru preumblarea obștii”. Lucrările durează până în 1856, moment când se inaugurează noua grădină publică.

Amenajările vor continua de-a lungul timpului, pe lângă aleile de la început plantându-se permanent arbori noi, ridicându-se o poartă oltenească de lemn la intrare, apare un lac și un pod de piatră, fântâni arteziene, statui, chioșcuri de lemn, chioșc pentru fanfară și terenuri de sport. Parcul devine principalul loc de recreere, distracție și petrecere a timpului liber pentru râmniceni.

La plimbare prin Parcul Zăvoi

Venind dinspre stațiunea Băile Olănești, de la Pensiunea Iulia Star (vezi impresii), am mers direct pe strada Știrbei Vodă și am parcat în fața blocurilor de lângă Hotelul Grand Sofianu, printre lucrări de amenajare a unei noi promenade centrale și a unor locuri de parcare cu plată (ramnicuvalceaweek.ro/?p=35282). Am pătruns în parc pe intrarea considerată principală, pe sub arcada unei imense porți de lemn, donată de o firmă privată, urmașă a vechii porți oltenești sub formă de triptic care exista în vremuri de demult la intrare în grădina publică.

Ne întâmpină un câmp de hortensii roz, superbe; în apropierea intrării sunt panouri cu imagini de altădată din parc și cu reproducerea Raportului din 1848. O alee de conifere ne conduce către monumentul ridicat în cinstea domnitorului Barbu Știrbei, realizat de sculptorul vâlcean Constantin Gh. Mihăilescu și inaugurat în 1920. Grupul statuar e format din trei personaje: bustul lui Barbu Știrbei reprezentat în uniformă militară la bază, doi tineri – un bărbat și o femeie. Compoziția simbolizează aspirația către libertate și independență a poporului prin străduința bărbatului de a elibera Patria, o tânără prinsă până la brâu într-un zid.

La câțiva pași apare primul loc de joacă pentru copii unde diverse personaje întruchipează instalațiile de sport și agrement: elefanți, mamuți, broaște țestoase, crocodili, feluriți dinozauri, cămile, căței, ciuperci, „prințese”. Aceste tobogane și leagăne au stârnit controverse în rândul populației, fețele anumitor personaje nu sunt chiar reușite (ziaruldevalcea.ro/2016/02 ... sperie-pe-copii). Părerile sunt împărțite, alți localnici sunt mulțumiți de multitudinea locurilor de joacă din parc și apreciază siguranța instalațiilor.

Pe dreapta descoperim lacul, amenajat la începutul secolului al XX-lea din iazul inițial, lac pe care pluteau câteva bărci, nuferi și lebede. Acum albia lacului e betonată, o fântână arteziană sub formă de minge înviorează atmosfera, iar pe una din laturi se află un restaurant cu frumoase terase situate deasupra lacului.

Ajungem la locul unde s-a aflat fântâna „Turbatului” (Constantin Măldărescu), sursă de apă captată în 1844 și principală sursă de apă a orașului în acea vreme. Am văzut că oamenii încă iau apă de aici în bidoane, fântâna fiind acum placată cu marmură, nu mai are nici un farmec. Câteva panouri cu text ne informează că pe acest loc s-a desfășurat adunarea din 29 iulie 1848, moment când s-au cântat melodiile patriotice ale lui Anton Pann.

Spații largi pe care s-au plantat ronduri multicolore de flori ne bucură ochiul aproape de ieșirea dinspre digul râului Olănești. Pe versant am văzut o aglomerare de pietre așezate artistic sub formă de cascadă, la bază fiind un bazin gol. Este locul unde s-a aflat lacul cu nuferi, o frumoasă amenajare pe care am văzut-o numai în fotografii – păcat că a fost distrusă (ramnicuvalceaweek.ro/?p=19070). Pe aceeași latură se află un mic amfiteatru pentru evenimente, iar în colțul dinspre stadion se află o toaletă publică foarte curată.

Ne-am plimbat pe aleile umbroase descoperind noi locuri de joacă, spații de fitness, teren de șah cu piese uriașe, cișmele-țâșnitori cu apă, bănci pentru odihnă. Mergând pas cu pas pe potecile parcului am găsit și alte monumente vechi. Cred că cel mai vechi este Fântâna cu obelisc, o cișmea ridicată în 1853 în cinstea aceluiași domnitor al Țării Românești, Barbu Știrbei. O coloană de piatră înaltă de câțiva metri având un robinet în bazinul de la bază este construită „în amintirea înălțatului domnitor Barbu Știrbei care prin ofisul din 9 august 1850 dat cu prilejul visitației orașului a hotărât facerea acestei grădini pentru preumblare obștească”.

În mijlocul unor tufe înflorite de hortensii se află bustul lui Nicolae Bălcescu, operă sculpturală realizată de Constantin Baraschi în piatră rondebosse. Trecem și pe lângă clădirea Teatrului Municipal „Ariel”, cunoscut și sub numele de „Teatrul din Zăvoi”, instituție de spectacole de repertoriu înființată în 1998. Într-un mic scuar ne atrage atenția fântâna arteziană „La pești” – trei pești de mari dimensiuni, „ondulați”, prin gura căruia iese un mic fir de apă, cozile formând un mic bazin la înălțime. Lângă restaurant zărim și o căsuță de lemn cocoțată într-un copac, iarăși o preluare a vechii construcții care exista în Zăvoi.

Stropi de ploaie încep să cadă ușor din nori și să lovească frunzele copacilor. În 10 minute au dispărut toți plimbăreții și copii din parc, am rămas pe o băncuță sub protecția frunzelor. Ne-a înconjurat doar „liniștea” naturii: foșnet de frunze, ciripit de păsări, ronțăitul unei veverițe. După vreo 90 minute am ieșit pe sub poarta de lemn către autoturism.

Recomand un popas în unul din primele parcuri publice din Țara Românească, azi un loc de plimbare, relaxare și răcorire. La doar câteva zeci de metri distanță de Parcul Zăvoi veți descoperi și Casa memorială Anton Pann (vezi impresii). Și iaca așa am terminat și articolul cu numărul 450.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 3648 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI