De ar fi fost alta gazda...

TIPĂREȘTE

Prin iulie 2009 am decis impreuna cu un grup de prieteni sa mergem la munte sa facem cateva trasee montane. O prietena a cautat pe net pensiunii in zona Plaiul Foii si a gasit Pasul Caprioarei pentru care am optat.

Si plecam noi vineri dupa amiza in jur de 5 din Bucuresti spre Poiana Marului. Ajunsi in Rasnov dupa un drum infernal de 5 ore hotaram sa mancam la un restaurant din localitate. In jurul orei 11. 30 plecam in continuare spre vila (unde anuntasem in prealabil ca vom ajunge la miezul noptii). Poiana Marului e doar la 6 km departare de Zarnesti asa ca pe la 11. 50 ajungem in sat. Ne explica gazda pe ce drum sa intram si constatam ca era un drum forestier impuscat. Reprosam la telefon ca nu am fost anuntati asupra acestui aspect la care ni se raspunde sec ca nu am fost atenti cand am vorbit prima oara. Am intrat pe drum, casele s-au terminat si ajungem in padure de unde drumul urca vertiginos un deal cu o panta cam de 8-10%, cu serpentine ca doar eram la munte. Drumul extrem de prost numai bun de urcat cu o Honda cu garda joasa, un Suzuki de oras (un mic balonas pe roti) si un Reanault (norocul meu, cu pachet de drumuri grele). Cam jumatate de ora a durat drumul cam de un kilometru cu opriri dese si impins masini, cu injuraturi si incins de roti. Un inceput perfect de sejur.

Vila era cocotata pe un deal si in miez de noapte nici nu stiam unde ne aflam. Dimineata a schimbat totul: peisajul superb si un aer proaspat, vila fiind pe un deal dar fara padure in apropiere. Am luat micul dejun (la cerere) pe terasa, iar soarele ne batea usor pe obraji. Vila era mare, camerele incapatoare toate cu baie proprie, un living extrem de generos si o zona de pregatire a mesei suficient de mare pentru mai multe grupuri (nu am profitat de ea intrucat am cerut sa ni se pregateasca cina, evident contra cost). Cea mai apropiata vila era la ceva distanta asa ca totul era ok.

La telefon intrebasem daca exista trasee in vecinatatea vilei si raspunsul a fost afirmativ. Dupa micul dejun si rugamintea ca la ora 7. 30 sa fie pregatita cina, intrebam care traseul spre Plaiul Foii. Aflam directia pentru a intalni traseul spre Plaiul Foii si plecam increzatori. Totul a fost numai bun de povestit la nepoti. Traseul pe care il cautam era un alt drum forestier, pe care dupa ce am intrat cam in 300 m era inchis intrucat fusese cumparat si era proprietate privata imprejmuita cu sarma ghimpata (ca la romani). Intrebam niste ciobani cum facem sa ajungem la destinatia noastra si ne este indicat un drum prin padure, dar nemarcat. Mergem prin padure, constatam ca este prea deasa pentru a inainta si decidem sa mergem o bucata pe marginea ei intrucat gasisem o poteca. Evident peste tot proprietati private cu suprafete cat vezi cu ochii si indicatoare in care erai avertizat sa nu intri. Sarim carduri, trecem pe sub copaci, alergam manati de cainii care ne latrau vertiginos si ajungem din nou in padure de unde hotaram sa mergem pe cursul unui paraias. Pe aici se putea merge si era superb. Am gasit mure si ne-am facut pofta. Paraiasul s-a transformat in raulet si a trebuit sa parasim albia deoarece se aluneca din ce in ce mai des. Intr-un final dam in drumul de masina dintre Zarnesti si Plaiul Foii, drum care este de piatra si praf, iar de fiecare data cand trecea o masina tuseam ingrozitor.

Dupa 6 ore de la plecare ajungem la cabana Plaiul Foii unde cerem de mancare. Era bine, ne odihneam... dar ce, sa scapam asa usor? Incepe o ploaie torentiala si turna cu galeata ca nu puteai sa vezi la distanta. Hotaram sa chemam 2 taxiuri sa ne duca inapoi la vila. Dar ploua asa tare ca prima oara nici nu am observat ca au venit si ne asteptau de ceva timp, iar pana la masini, desi alergasem, ne-a udat pana la piele. Norocul nostru ca ploaia s-a oprit pana sa ajungem la drumul forestier pe care se afla vila, de unde am urcat incet, incet.

La vila am ajuns la ora 6 seara, unde, desi am discutat cu gazda la telefon si am spus ca dorim amanarea cinei de la 7. 30 la 9, cina era gata si ne astepta. Explicam ca noi am mancat in jurul orei 4. 30 si nu ne este foame, iar pe deasupra am sunat sa anuntam. Raspunsul iar sec al gazdei a fost ca ea nu isi face programul dupa programul nostru asa ca sa ne asezam la masa si sa mancam ca oricum masa aceasta o sa o platim. Eram perplexi... dupa ce ne trimisesera pe coclauri acum ne si baga pe gat mancare. Am facut scandal, ne-am certat si a ramas sa mancam la 8. 30, cand evident am mancat mancare rece, doar nu se arde gazul pe clienti.

Duminica dimineata ne-am luat frumos la revedere, 6 dintre noi hotarand sa se intoarca la Bucuresti, iar eu cu prietena ne-am carat la alta vila.

Peripetii, peisaje frumoase, vila cu un enorm potential dar gazda (practic erau sot si sotie, dar doar sotia s-a purtat infect) sub orice critica. Inteleg ca vila este noua si trebuie sa atraga clienti pentru scoate investitia dar nu asa te porti cu ei.

---

VIZUALIZĂRI: 3817 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI