ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 07.07.2018
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Bucuresti
ÎNSCRIS: 24.05.11
STATUS: APOLLO
DATE SEJUR
JUL-2018
DURATA: 1 zile
cuplu fara copii
2 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
95.00%
Mulțumit, aproape încântat

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
95.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 9 MIN

Domeniul Cantacuzino - Florești

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE URM de aici

Conform planului minuțios conceput încă de acasă, ne-am început periplul prahovean din această vară cu localitatea Florești. Știam că acolo se află - încă se mai află - ruinele unei construcții nobile precum întâiul său proprietar și voiam să ajungem la Florești mai înainte ca acestea să nu mai fie decât o simplă amintire. Nu știu de ce și nu știu cum am căpătat această înclinație către ruine, dar o am puternic înrădăcinată în mine făcându-mă să-mi plec fruntea cu respect în fața oricărui zid năruit, uitat de lume. Privind-o, adesea ruina parcă prinde viață, iar eu văd în ea ceea ce a fost cândva.

Cum am ajuns la Florești? De la București, pe A3 până la Ploiești pe care l-am ocolit prin partea de vest, apoi - din drumul care duce spre Câmpina - am virat la stânga spre Florești.

Monumentul Eroilor și gardul înalt de piatră au fost pentru noi indiciile ajungerii la destinație. Dezamăgirea a fost mare când am constatat că gardul este prea înalt pentru a fotografia cât de cât onorabil. Ne-am plimbat pe lângă el căutând cu înfrigurare o spărtură cât de mică, dar… nimic. Am intrat în vorbă cu o localnică despusă să-și piardă vremea cu noi. Așa am aflat că actualul proprietar a curățat domeniul și a restricționat accesul publicului. După ce am vizitat Biserica Sf. Treime de lângă Spitalul de Pneumoftiziologie, ambele situate tot pe Domeniul Cantacuzino, căutând intrarea baricadată în nădejdea că voi putea fotografia mai bine de acolo, chiar înainte de a intra pe ulicioara care duce către poartă, o localnică în vârstă ne-a acostat și ne-a spus: "Dacă vreți să intrați, vedeți că poarta este legată cu o sârmuliță. O dezlegați, iar când plecați o legați la loc!" Zis și făcut! Așadar, am intrat prin efracție pe o proprietate privată. Am admirat, ne-am minunat, am făcut câteva poze și - în speranța că nimeni nu s-ar supăra prea tare aflând că am fost acolo - am plecat bucuroși, cu primul obiectiv bifat.

Palatul "Micul Trianon"

Supranumit "Micul Trianon", palatul de la Florești a fost construit din dispoziția și pe cheltuiala prințului Gheorghe Grigore Cantacuzino și lăsat ca moștenire celui de-al treilea fiu al său - Mihail Gh. Cantacuzino.

Descendent al unei vechi familii cu origini bizantine, Gheorghe Grigore Cantacuzino a ocupat importante funcții - primar al capitalei, șef al Partidului Conservator și Prim Ministru al României. Cu o avere considerabilă dobândită prin căsătorii și prin moșteniri de familie, Gheorghe Grigore Cantacuzino a mai avut și norocul ca pe proprietățile sale să fie descoperit "aurul negru", petrolul, ceea ce l-a făcut cel mai bogat om din țară. Nababul, cum a fost denumit în epocă, a lăsat posterității trei construcții grandioase, demne de rangul și de averea sa: Castelul Cantacuzino din Bușteni, Palatul Cantacuzino din București, de pe Calea Victoriei, nr. 141 (denumit "Casa cu Lei", în prezent Muzeul Național "George Enescu") și Palatul "Micul Trianon" din Florești.

Palatul "Micul Trianon" din Florești a fost construit de meșteri francezi, după planurile arhitectului Ion D. Berindey, cel care proiectase și Palatul Cantacuzino din București. Inspirat din arhitectura palatelor Micul Trianon și Marele Trianon de la Versailles, edificiul de la Florești realizat în stilul "Mavros", cu demisol, parter și un etaj, a beneficiat de toate noutățile tehnicii de construcție din vremea respectivă: beton armat, granit, șină de cale ferată, sistem de încălzire centrală.

Scrierile de specialitate spun că palatul ar fi avut între cele 15 încăperi de la parter și o mare sală de onoare de 70 m². Din păcate, astăzi nu mai vedem nimic din grandoarea sa interioară. Admirăm fațada și coloanele ei care încă stau în picioare, iar pe latura sudică, deasupra intrării în ceea ce a fost cândva holul de onoare, un frumos basorelief înfățișând doi îngeri care susțin blazonul familiei. Ancadramentele ferestrelor sculptate în piatră de Albești, cu motive diferite pentru fiecare nivel al clădirii, sunt de o desăvârșită frumusețe.

În jurul palatului, prin grija boierului, au fost plantați arbuști de esență rară, au fost înălțate statui și s-a amenajat un bazin ale cărui forme abia se mai văd în prezent. S-au construit mai multe podețe, iar la o oarecare distanță de palat s-a înălțat un turn de apă care a dăinuit relativ bine până în zilele noastre.

Dar, lucrările începute în 1911, foarte aproape de finalizare, au fost stopate brusc în 1913, când, pe neașteptate, Gheorghe Grigore Cantacuzino - Nababul a murit de pneumonie. Moștenitorul, fiul său Mihail, nu s-a simțit atras de domeniul din Florești abandonând proiectul. Acesta a fost momentul de început al sfârșitului Micului Trianon. În Primul Război Mondial nemții l-au deposedat de frumoasele sobe de teracotă, precum și de tabla de cupru de pe acoperiș, apoi, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial au venit rușii care au furat tot ceea ce era de valoare. Cutremurul din 1940, apoi cele ulterioare, au desăvârșit dezastrul.

La naționalizarea din 1948, Palatul "Micul Trianon" din Florești se afla în proprietatea nepoatei lui Gheorghe Grigore Cantacuzino, Alice Cantacuzino, fiica lui Mihail, cel care l-a moștenit direct. Comuniștii au făcut din domeniu o unitate de dresaj canin, iar în 1965 - în clădirile anexă ale palatului - au instalat Spitalul de Pneumoftiziologie care funcționează și astăzi. Nici sătenii din Florești nu sunt străini de ruina de la Palatul "Micul Trianon". Zidurile năruite la cutremure au plecat bucată cu bucată întregind lucrările din gospodăriile proprii.

Se pare că atât înainte cât și după 1989 au fost câteva inițiative de refacere a palatului, dar lipsa fondurilor (se estimează că ar trebui cam 20 milioane de euro) și vecinătatea Spitalului de Pneumoftiziologie au pus capăt acestor inițiative. După Revoluție, palatul a fost retrocedat urmașilor familiei Cantacuzino care l-au vândut în anul 2009. Nu se știe ce va face cu el noul proprietar, dar de la localnici am aflat că a curățat locul organizând acolo curse de cai și ponei. Clădirea ruinată este înconjurată de un gard de sârmă dincolo de care stau de-a valma fragmente de ziduri și decorațiuni sculptate. În partea din spate, pentru a nu se prăbuși, zidurile sunt susținute de schele metalice, iar în partea din față de bârne groase, din lemn. Ca și spațiul verde, turnul de apă a fost descongestionat de gunoaie. Nu știu care este starea lui la interior pentru că nu am încercat să urcăm mulțumindu-ne doar cu priviri aruncare prin cadrul arcuit al ușii care nu mai există.

Și, cu asta, legând poarta cu sârmulița așa cum ne-a spus bătrânica din vecini, am părăsit Parcul Domeniului Cantacuzino.

Biserica Sf. Treime

Biserica - cu două hramuri ("Sfânta Treime" şi "Naşterea Maicii Domnului") - se află în incinta fostei curţi boiereşti care a aparținut familiei Cantacuzino. Conform pisaniei amplasată deasupra intrării, în perioada 1826-1830 vornicul Grigore Cantacuzino a înălțat aici primul sfânt lăcaş. Actuala biserică a fost construită pe temelia celei vechi, "prin devotamentul și totă cheltuiala domnei Luxița Gr. Cantacuzino în anul 1887".

Observând că dăm târcoale studiind inscripția și picturile pridvorului, persoana care deținea cheile bisericii și care tocmai se pregătea de plecare, ne-a descuiat și ne-a invitat să intrăm atenționându-ne totodată că fiind monument istoric, nu putem fotografia în interior. Bineînțeles, ne-am conformat. Biserica este frumoasă, repictată în partea de sus și cu pictura originală, spălată, în partea de jos. Privind atent, se pot observa diferențe mai ales în ceea ce privește intensitatea culorilor. Pictura respectă erminia bisericească ortodoxă. De remarcat că în absida de nord, între ferestre, este pictat Sf. Gheorghe purtătorul de biruinţă lângă care se vede semnătura pictorului Gh. M. Tăttărescu şi anul 1888.

În pronaos sunt înfăţişaţi ctitorii principali: Luxiţa Gr. Cantacuzino în stânga şi soţul ei - Grigore Cantacuzino în dreapta. Între ei, deasupra uşii, se poate vedea emblema familiei Cantacuzino (vulturul bicefal cu coroana princiară sus şi anii 1730-1888, în partea de jos). Pe peretele dinspre nord este zugrăvit fiul lor, Gheorghe Gr. Cantacuzino zis Nababul, iar vis-à-vis, pe peretele dinspre sud soţia acestuia, Ecaterina Gr. Cantacuzino.

În naos, în partea de sud, lângă tronul arhieresc, se află mormântul vornicului Grigore Cantacuzino, pe lespedea căruia scrie: "Grigori Cantacuzino decedat la Viena în anul 1849 mai 18".

Catapeteasma - ornamentată cu motive florale sculptate şi traforate în lemn de tei - este luminoasă.

Mi-ar fi plăcut să mai rămânem admirând pictura în nuanțele ei calde, plăcute ochiului, dar am grăbit vizitarea conștienți fiind că persoana care ne-a deschis practic s-a întors din drum văzându-ne pe noi interesați de obiectiv. Am mulțumit, am cerut scuze pentru întârziere, apoi am ieșit.

În curtea bisericii, foarte aproape de zidul sudic, pe piatra unui vechi mormânt înconjurat cu gard de fier, se încălzea la soare o șopârlă mare. Lespedea funerară ornamentată cu un frumos chenar cu trandafiri are în partea de sus un basorelief reprezentând doi copii. În partea de jos se poate descifra inscripţia: "Aici odihnescu Drăghici şi Ştefan Gh. Gr. Cantacuzino doiu îngeraşi chemaţi în sânul Domnului ambii în ziua de 16 septembrie 1884, în etate de 5 şi 4 ani. Amintirea lor va fi eternă în inimile desolate ale părinţilor lor".

Spitalul de Pneumoftiziologie

În clădirile anexă ale curții boierești, unele dintre ele foarte învechite, funcționează în prezent Spitalul de Pneumoftiziologie - Florești. Nu-l menționez ca fiind vreun obiectiv turistic demn de luat în seamă. Vreau să evidențiez doar ceea ce a devenit proprietatea boierească și - în plus - vreau să spun că portarul a fost cel care ne-a arătat calea spre Biserica Sf. Treime din vecinătate indicându-ne chiar și o poartă prin care să scurtăm puțin drumul.

Concluzii

Dacă aveți drum prin zonă, nu pregetați să faceți o scurtă vizită la Domeniul Cantacuzino - Florești. Nu se știe câtă vreme vor mai fi pe verticală ruinele Palatului "Micul Trianon" - această bijuterie arhitectonică pe cale de dispariție. Mă tem că nu peste multă vreme, povestind despre el, ne vom începe relatarea cu "A fost odată ca niciodată… că dacă n-ar fi fost nu s-ar povesti".

Citește și CONTINUAREA aici

[fb]
---
Trimis de iulianic in 07.07.18 13:21:09
Validat / Publicat: 07.07.18 16:01:41
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în FLOREȘTI [PH].

VIZUALIZĂRI: 2801 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
selectat ca MiniGhid AmFostAcolo
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

9 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (iulianic); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P13 Florești - Palatul "Micul Trianon". Vedere din parc.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol: voturi de valoare mărită
[1300 PMA] [600 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 42900 PMA (din 32 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

9 ecouri scrise, până acum

iulianic CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [07.07.18 13:37:51] »

@webmaster: Vă rog, atașați

bing.com/videos/search?q= ... D8&&FORM=VRDGAR

Mulțumesc!

webmasterX [07.07.18 16:00:34] »

Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).

webmaster [07.07.18 16:34:39] »

Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut

— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă SAU (1A) ar fi meritat rubrică nouă, dar crearea ei nu a fost considerată oportună (în acel moment);

— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ impus unei astfel de selecții.

Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

=

Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

cloverina [07.07.18 17:37:50] »

De 1 mai am intrat și noi, tot prin efractie, pe domeniul acesta minunat. Tot prin efractie am intrat în închisoarea de la Doftana, un loc la fel de uimitor, în apropiere de Câmpina si Floresti. Din păcate nu am avut timp sa scriu despre aceste locuri. Mai și mărturisim infractiunile

iulianic CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [07.07.18 18:20:15] »

@cloverina: Am fost și noi la închisoarea Doftana în urmă cu câțiva ani. Poarta era încuiată și chiar dacă s-ar fi putut forța puțin intrarea prin gard, noi nu am făcut-o în primul rând pentru că locul mi s-a părut sinistru. Țin minte că am rătăcit mult căutând drumul spre închisoare. Fiind după o ploiță scurtă, nici nu aveam pe cine întreba, toată lumea fiind ascunsă prin case.

La Micul Trianon, cu explicații atât de clare și de convingătoare din partea băbuței, nu ne puteam teme de nimic. În plus, iarba nu era udă ca la Doftana.

doinafil [08.07.18 06:48:17] »

@iulianic: Am citit de ieri acest review, însă nu am văzut toate pozele, nu știu de ce se descărcau f. greu, fiecăreia trebuindu-i câteva secunde bune (uneori chiar mai mult de un minut, două).

Acum am reușit să le văd pe toate, inclusiv filmulețul de la început.

Ce pot să spun?! Păcat că este lăsată în voia sorții o bijuterie de arhitectură, cum ar fi trebuit să fie - dacă era finalizată - și cum a ajuns azi, o ruină

Domeniul este mare și suficient pentru o investiție serioasă și dacă, proprietarul actual, ar fi un bun întreprinzător și, bine înțeles, dacă ar avea banii necesari, ar putea scoate un profit pe măsura frumuseții lui!

Știam de acest Nabab de ceva vreme, când am citit despre Castelul din Bușteni și despre Muzeul Enescu din București, pe care l-am și vizitat!

Felicitări pentru articol! Am votat cu drag!

mihaelavoicu [08.07.18 14:31:51] »

Întâi să încep cu felicitările! Pe merit!

Așa cum arată acum acest palat pe care îl știu de peste 40 ani, nu pot spune decât că începe a-i surâde norocul. Văd schele, grinzi, zidărie, un adevărat șantier. Când l-am văzut prin anii 70, era o ruină, dar încă se vedea acel spațiu mare din interior, adică salonul. Se putea intra printre ziduri. Rețin un colț de perete cu o frumoasă pictură. În față avea o terasă și un rest de scări, pe care totuși te puteai urca. În fața scărilor era un bazin, gen piscină, în care cei doi copilași înmormântați lângă Biserică s-au înecat. Erau copiii lui Gh. Nababul și frați cu Mihai, cel căsătorit cu Maruka, viitoarea soție a lui George Enescu.

Spitalul de pneumoftiziologie trebuie luat în seamă, pentru că a fost ridicat de Gh. cu destinație pentru servitori, dar ocupat de familia sa pe perioada șantierului. Aici a concertat în familie George Enescu, căsătorit cu Maruka și care veneau la nepoata lor Alice.

Alice (știu de la sătenii din Florești) trăgea niște petreceri și niște partide de vânătoare de se auzeau cornurile până dincolo de râul Prahova, departe tocmai la Filipești Tg. Când a plecat definitiv la Paris, nu a luat decât poșeta cu ea.

În 1996 în Biserica din Florești am fost nașa unei fetițe care acum e studentă la Cambridge.

Un rev. care m-a încântat. Mulțumesc!

iulianic CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [08.07.18 15:38:15] »

@mihaelavoicu: Mulțumesc pentru aprecieri! Și pe mine m-au încântat completările tale. Mulțumesc din nou!

M-aș bucura și eu dacă aș afla că într-adevăr Palatului "Micul Trianon" îi surâde norocul. Schelele și grinzile sunt acolo de mult după câte știu. Deocamdată au doar rol de susținere a resturilor de zidărie care încă mai sunt pe verticală. Se spune că propuneri și chiar concursuri de proiecte de refacere au mai fost, dar banii care nu sunt puțini, de unde vor fi luați?

Bazinul de apă, acum secat, încă există. Prin iarbă, abia i se mai văd contururile. Am dedus că cei doi copilași au fost progenituri ai Nababului. M-am întrebat care să fi fost cauza morții lor în aceeași zi, dar n-am găsit răspunsul. Acum, datorită ție, am aflat. Mulțumesc!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Mihai18 [10.07.18 22:49:51] »

Pentru mine este interesant reviewul.

Familia Cantacuzinilor și urmașii lor au fost oameni cu înalte calități morale. Eu am să mă refer la unul dintre urmașii mai mai îndepărați din arborele lor genealogic.

Este vorba de prințul Șerban Bâzu Cantacuzino, un om deosebit și un patriot. Printre altele, era și un foarte bun aviator și aproximativ în anul 1942 s-a înscris voluntar în aviația militară românească, făcând parte din Grupul 9 - al aviației de vânătoare. A dobândit multe victorii în luptele aeriene, fiind apreciat și respectat de camarazii săi. După război s-a simțit în pericol și a plecat în Portugalia unde ulterior moare ca un om de rând.

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
6 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
cloverina, cosminp, doinafil, iulianic, mihaelavoicu, Mihai18
Alte impresii din această RUBRICĂDomeniul Cantacuzino:

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.42732191085815 sec
    ecranul dvs: 1 x 1