Spre Greenwich cu salupa pe Tamisa

TIPĂREȘTE

Una din zilele noastre la Londra am hotarat sa o incepem cu o croaziera pe Tamisa, care incepe la Westminster si se termina la Greenwich. Si daca tot ajungeam la Greenwich, era pacat sa nu vizitam si Royal Observatory Greenwich. La intoarcere urma sa ne oprim la Turnul Londrei, acolo unde este un debarcader si toate salupele care organizeaza croaziere pe Tamisa opresc.

Sunt mai multe firme care organizeaza plimbari pe Tamisa, insa CityCruises sunt cele la care ai acces cu London Pass. Programul lor de functionare este de la ora 10.00 la ora 17.30. Asa ca la ora 09.30 eram la Westminster Pier si am plecat cu prima salupa cate Greenwich. Salupele astea au asa… la ochiul meu vreo 200 de locuri impartite pe doua punti. Puntea de jos este inchisa, ai acces la masute si poti comanda de la bar diverse meniuri cu preturi cuprinse intre 4 si 7 lire. Nu va ganditi la cine stie ce. Un sandwich si un suc la 330 ml sau o punga mica de snacks si o inghetata. Tot pe puntea de jos ai acces la audioghid. Insa puntea de sus mi s-a parut mult mai potrivita pentru plimbarea pe Tamisa. In plus, aici ai parte de comentariu live al unuia dintre membrii echipajului care-ti povesteste despre tot ce vezi pe stanga si pe dreapta, comentaiile fiind asezonate cu remarci pline de umor englezesc.

Drumul dus pana la Greenwich dureaza o ora si vreo zece minute cu doua opriri la London Eye Pier si Tower Pier (Turnul Londrei), acolo unde jumatate dintre pasageri au coborat. Draciile astea de salupe circula cam la 40 de minute, atat la dus, cat si la intors. Pe langa informatii despre cladirile emblematice aflate pe malurile Tamisei, mi-au placut foarte mult informatiile oferite despre toate podurile pe sub care am trecut. Astfel am aflat despre Waterloo Bridge ca a fost construit dupa victoria englezilor asupra lui Napoleon, in batalia de la Waterloo, ca a fost demolat si reconstruit prin anii 1870 si ca apare intr-un tablou de-al lui Claude Monet.

Southwark Bridge are si el vreo doua sute de ani de cand a fost construit si aproape o suta de ani de cand a fost reconstruit, insa este celebru deoarece a fost folosit intr-unul dintre filmele din seria Harry Potter.

Podul Londrei, cel mai vechi si poate cel mai vestit pod de peste Tamisa are o istorie de peste 2,000 de ani. Pentru mine a devenit “celebru” prin clasa a cincea sau a sasea cand am invatat la orele de engleza celebrul cantecel cu “London Bridge is Falling Down “ :). A fost construit prima data de romani, insa se pare ca era un pod pe vase si nu a tinut foarte mult. A mai fost odata reconstruit prin secolul al VII-lea si a fost darmat in timpul unui razboi cu ceva vikingi. Apoi a fost reconstruit in secolul al XIII-lea, moment in care s-a permis ca pe pod sa fie construite pravalii si chiar si case. A tinut-o asa vreo 600 de ani, cu ceva distrugeri partiale in timpul marelui incendiu din 1666, cand la inceputul secolului al XIX-lea a fost reconstruit pentru a treia oara. Mi s-a parut incredibil cand am citit ca in anul 1976 podul a fost vandut. Apoi am realizat ca de fapt el trebuia reconstruit si englezii au vrut sa valorifice ce se mai putea valorifica din el. A fost cumparat de un investitor american, demontat bucata cu bucata si reasamblat in Arizona, unde a devenit a doua mare atractie dupa Marele Canion. Actuala constructie este de fapt al cincilea pod al Londrei din istoria frumosului oras. M-a amuzat teribil cand tipul care tinea loc de ghid ne povestea cu celebrul sictir englezesc in voce, ca 90% din turisti fac confuzie intre London Bridge si Tower Bridge.

Dupa ce se trece si de Tower Bridge, pe stanga si pe dreapta se pot admira pana aproape de Greenwich vechile docuri unde opreau navele ce aprovizionau odinioara Londra pe calea apei, docuri devenite intre timp locuinte sau spatii de birouri. Oliver’s Wharf, Butlers Wharf sau Globe Wharf sunt doar cateva cladiri, foste docuri apartinand vechilor afaceristi londonezi, totodata mari contrabandisti ce importau marfuri pe calea apei. Existau canale care plecau din Tamisa si mergeau pe diverse rute, naturale sau artificiale pana la Manchester sau la Liverpool, pentru a se transporta marfuri de contrabanda. Asta pana pe la mijlocul anilor 1800 cand Regina Victoria, in mare nevoie de bani pentru a construi monumente dedicatele sotului ei decedat a strans surubul, a infiintat politia Tamisei si a oprit contrabanda. Locuintele create aici, in fostele docuri costa “numai” 500,000-700,000 de lire sterline, in comparatie cu cele din amonte, in zona istorica a londrei, ale caror preturi sunt cuprinse intre 1.2 si 1.5 milioane de lire sterline. Este in zona un complex rezindential, care la prima vedere pare proiectat de un copil de cativa anisori care s-a jucat cu caramizi Lego. Insa forma ciudata nu este intamplatoare. A fost proiectat in asa fel incat toate apartamentele sa aiba vedere la Tamisa si astfel pretul a crescut cu 100,000 de lire pe apartament.

Pe masura ce ne apropiem de Greenwich apar constructiile noi, moderne, din metal si sticla ce vor fi folosite ca spatii de birouri si ca locuinte. In doi-trei ani vor aparea aici peste 10,000 de apartamente si mii de metri patrati de spatii de birouri. Ajunsi la Greenwich Pier, tipul care a tinut loc de ghid ne reaminteste programul de functionare al salupelor, ne spune sa nu ne grabim pentru ca si daca pierdem ultima cursa ei lucreaza si a doua zi :) si ne indeamna sa punem ceva banuti in cutiuta dedicata pentru tips, deoarece banii dati de noi sunt bani reciclabili!?! . Probabil, vazandu-ne fetele mirate, ne-a explicat ca ei, membrii echipajului, recicleaza banii intr-un pub, evident transformandu-i in bauturile preferate =)).

De cum cobori la Greenwich, te intampina o alta atractie care se poate vizita gratuit daca ai achizitionat London Pass. Cutty Sark se numeste si este o replica in marime naturala a unuia dintre ultimele tea-clippere care au functionat cu succes in secolul al XVIII-lea si pana spre mijlocul secolului al XIX-lea. Erau vase de tonaj mic, echipate cu trei catarge si o velatura uriasa care dezvoltau viteze foarte mari pentru epoca in care au functionat. Reduceau cu o treime timpul unei curse intre Anglia si India si asta ii imbogatea pe negutatorii care faceau comert cu ceai. Faptul ca aduceau ceaiul atat de ravnit in Anglia cu mult mai devreme decat vasele obisnuite, le permitea sa-l vanda la preturi mult mai mari. N-am urcat pe vas, m-am multumit doar sa-l observ pe dinafara. Timpul era destul de limitat si cand ai de ales intre Royal Observatory si Cutty Sark, cel putin in cazul meu, decizia n-a fost greu de luat. De-aici pana la Royal Observatory Greenwich se merge cam 15 minute prin parcul Greenwich, la umbra copacilor sau pe gazonul tuns englezeste, depinde de preferinte. Ultima parte se urca cam accentuat, deoarece Observatorul a fost construit pe un deal aflat in zona, cred ca singurul deal, de altfel.

Despre Observatorul Regal din Greenwich pot spune ca merita o vizita scurta, asta pentru ca tot se face croaziera pe Tamisa. Altfel, daca numarul zilelor alocate unei vizite la Londra este mai mic, nu cred ca este o mare pierdere daca nu este vazut. Este interesant, nimic de zis. Sunt cateva camere in care esti introdus succesiv in istoria navigatiei si nevoia navigatorilor de a-si cunoaste pozitia in orice moment. Ti se explica cum s-a ajuns la nevoia de a imparti pamantul in meridiane si pentru ca acest lucru a fost perfectionat de englezi, mai ales de astronomii si fizicienii momentului, s-a hotarat ca meridianul zero sa fie la Greenwich. Ti se explica deasemenea cum, in urma impartirii pamantului in meridiane, s-a ajuns la concluzia ca ora de referinta sa fie GMT (Greenwich Mean Time) si de aici au aparut diferentele de fus orar, cate o ora la fiecare 15 grade de longitudine. In cupola Observatorului se poate vizita telescopul ecuatorial, montat acolo la mijlocul anilor 1800 si care a fost o minune a tehnicii la acea ora.

Cel mai interesant sector, acolo unde toata lumea doreste sa faca o fotografie este meridianul zero, locul unde poti sta cu un picior in emisfera vestica si cu celalalt in emisfera estica. Drumul de intoarcere catre debarcader se poate face tot prin parc, sau poate mai bine pe stradutele din micuta suburbie a Londrei. Strazi cochete, cu restaurante, terase sau cafenele, cu magazine de suveniruri.

Ne-am imbarcat inapoi pe o salupa la ora 13.10, iar la ora 14.00 am coborat la Tower Pier, gata pentru vizitarea Turnului Londrei. Una peste alta a fost o jumatate de zi frumoasa, mai putin obositoare, in care ne-am dat la propriu “in barci” :).

Si nu uitati: sa aveti vacante cu zile linistite si nopti romantice :).

---

VIZUALIZĂRI: 4749 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI