Merita ceva cât de mic, decât nimic

@mihaelavoicu:

Sa nu il uitam pe Eminescu! Felicitari!

@mihaelavoicu: Nu l-am uitat pe Eminescu! El este în inimile noastre! Nu puteam scrie toți. Eu m-am bazat pe tine! Și nu m-ai dezamăgit! Mulțumesc mult!

@Zoazore: Zozo dragă, nu sunt atât de talentată la scris. Altfel aș fi făcut-o cu drag.

Eminescu știu, e în inimile tuturor românilor și merita cuvinte frumoase, sensibile, așa cum sunt multe condee pe AFA

Nu puteam scrie toți, dar nici măcar unul?

Mulțumesc și te îmbrățișez.

@mihaelavoicu: Scuze, dar ieri n-am prea stat pe-acasă.

@Zoazore: Asta înseamnă că ești o ”haimana”, o ”plimbăreață” și bine faci. Pe lângă faptul că ești o mare simpatică!!

@mihaelavoicu: Daaa! Bine punctat! Mulțumesc!

nu l-am uitat... am aflat însă un lucru nou, Elena Bălcescu (nepoata de frate a lui Nicolae Bălcescu) la căsătoria cu magistratul junimist Nicolae Mandrea (15 mai 1877) a primit drept zestre moşia şi conacul Floreşti (în prezent satul Floreşti face parte din comuna Ţânţăreni Gorj şi este cea mai sudică comună gorjeană aflată la graniţa cu Dolj) în acel conac şi-a petrecut vara lui 1878 Mihai Eminescu, traducând în româneşte primul volum din ˝Fragmente din Istoria Românilor˝ de Eudoxiu Hurmuzachi... şi nu în ultimul rând poezia mea preferată este...

- Dintre sute de catarge-

Dintre sute de catarge
Care lasa malurile,
Cate oare le vor sparge
Vânturile, valurile?

Dintre păsări călătoare
Ce străbat pamânturile,
Cate-o să le-nece oare
Valurile, vânturile?

De-i goni fie norocul,
Fie idealurile,
Tu urmeazâ in tot locul
Vânturile, valurile.

Nenţeles rămâne gândul
Ce-ţi străbate cânturile;
Zboara vecinic ingânându-l
Valurile, vânturile.

@Cristian_h: Mulțumesc! Splendid!

Oare mai există conacul?

@mihaelavoicu: Eu recunosc, am uitat! Eram pe drumul de întoarcere din Maramu, într-un autocar, înghesuiți ca sardelele și abia așteptam să ajungem acasă (un drum de 12 ore, cu multe pauze pe traseu).

Îl am în suflet pe Eminescu, desigur, ca mulți români. Îmi amintesc că la examenul de BAC, din 1967, aveam de ales între Eminescu și Arghezi. Am ales Arghezi. Asta nu înseamnă, însă, că nu-l iubesc pe Eminescu, am simțit atunci că sunt mai bine pregătită la Arghezi.

Mulțumim că ne-ai reamintit!

@doinafil: Te înțeleg pentru faptul că l-ai ales pe Arghezi. Și eu aș fi ales la fel. La rândul meu, am ales Topârceanu.

Aici nu e nevoie de scuze, pentru că fiecare îl purtăm în suflet.

Dar faptul că nimeni nu ”s-a băgat” la Eminescu, asta arată unicitatea și neperechea sa. Opera sa este mult prea profundă și personalitatea-i mult prea complexă și nu poate fi definită decât de specialiști în domeniu, critici literari, profesori de literatură sau eminescologi.

Așteptam într-adevăr un review, dar dacă mă gândesc bine, în felul ăsta a ieșit la iveală respectul pentru marele Eminescu.

Mulțumesc Doina și te îmbrățișez!

@mihaelavoicu: Și mie-mi place tare mult Topârceanu! (dar, cui nu-i place?!) I-am văzut și casa în care a locuit, pentru puțin timp, la Nămăești, lângă Rucăr, și l-am înțeles de ce a scris „locuința mea de vară e la țară! ”

Te îmbrățișez și eu!