Înotând cu delfinii în parcul tematic The Land of Legends

TIPĂREȘTE

Pentru că am ajuns și în acest an în Antalya la început de sezon, tot eu voi fi prima care aduce informații noi de la The Land of Legends. Nu voi relua descrierea parcului, pentru că am povestit destul de amănunțit anul trecut (vezi impresii), însă pe lângă ce am scris acolo sunt alte câteva lucruri despre care vreau să povestesc.

Cum anul trecut am fost foarte încântată de parc, în acest an am ales un hotel din lanțul Rixos, mai exact Rixos Sungate din Beldibi, tocmai pentru că știam că toți clienții hotelurilor Rixos din Antalya beneficiază atât de transfer gratuit cât și intrare gratuită în parc. Am fost puțin dezamăgită în aeroportul din Antalya, când ghida care ne-a așteptat la sosire mi-a spus că din câte știe ea nu mai există această facilitate pentru clienții hotelurilor Rixos. Dar m-am liniștit când am ajuns la recepția hotelului și cei de acolo mi-au spus că se organizează transfer gratuit de 3 ori pe săptămână (luni, miercuri și vineri) și că avem intrare gratuită în parc.

Acum, ca să fiu sinceră, aș fi ajuns în parc oricum, pentru că de câțiva ani am un vis, acela ca o dată în viața asta să pot înota cu delfinii. Anul trecut am fost în parc, am văzut că există această posibilitate, m-am interesat cât costă, iar anul acesta m-am dus cu temele făcute și cu mulți pași mai aproape de realizarea visului. Am ales sejurul în așa fel încât) ziua mea să mă prindă în Antalya, am ales un hotel Rixos ca să ajungem mai ușor în parc și, mai ales, i-am repetat soțului meu de zeci de ori care este visul meu încât eram sigură că nici nu trebuie să își mai bată capul întrebându-se ce cadou să îmi cumpere. :)

La ora 10.30 am ajuns în parc, am primit brățările și am fost îndrumați în partea stângă, în caz că dorim să punem bani pe brățară. Aici era coadă destul de mare, dar erau trei fete la ghișeu, așa că nu am așteptat prea mult. Puteți pune pe brățară ce bani doriți (euro, dolari, lire sau puteți alimenta brățara cu cardul), dar trebuie să luați în considerare că veți primi restul doar în lire turcești. După ce am alimentat brățara am întrebat unde pot merge să mă interesez despre înotul cu delfinii și am fost îndrumată spre ,,Reservation Desk”, două…. nici nu știu cum să le spun…... ca un fel de tarabe, una era fix lângă piscina pinguinilor, iar a doua imediat ce ieși din zona de la intrare.

La Reservation Desk erau doi tineri amabili, care m-au întrebat dacă vreau să îmi prezinte experiențele pe care le pot avea la The Land of Legends. Nu a fost nevoie, eram nerăbdătoare să mă văd înscrisă, așa că le-am spus direct că vreau să mă înscriu pentru a înota cu delfinii. Mi-au spus că mă costă 480 lire (aprox 95 euro), că totul durează 30 min., că trebuie să știu să înot și că în apă cu noi vor fi câțiva dintre fotografii parcului, iar dacă vreau poze le voi putea cumpăra de la magazinele foto. Mi-au citit apoi brățara, mi-au retras cele 480 de lire, mi-au dat un bilețel cu numele meu, data și ora la care eram programată (12.30), spunându-mi totodată că trebuie să ajung la piscina aflată în Waterfront Kingdom, cu o jumătate de oră înainte, pentru a mi se face instructajul. Am mai fi avut o oră liberă, dar eram mai nerăbdătoare ca un copil, așa că am mers la vestiare să ne schimbăm și am mers direct pe plaja de lângă piscina cu delfini, pentru a fi sigură că la 12 voi fi prima. Plaja de aici este superbă, cu nisip alb adus special din Egipt (am auzit o angajată a parcului făcând cuiva o prezentare), un nisip ușor mai grunjos, care nu se lipește de picioare și, cel mai important, care nu se încălzește de la soare. Nefiind în zonă piscine în care să poți face baie (sunt doar piscina delfinilor și cea pentru snorkeling) nu era aglomerat, așa că am putut sta pe șezlonguri și pe hamace, așteptând ora 12. În tot acest timp erau alte grupuri cu delfinii în apă, iar eu aveam fluturi în stomac privindu-i. Abia așteptam să îmi vină rândul.

La ora 12 am mers pe un mic ponton lângă piscină, unde m-a întâmpinat o domnișoară căreia i-am dat emoționată hârtia pe care am ținut-o strâns în mână de când am primit-o. Mi-a adus o vestă neagră, groasă, apoi mi-a spus să iau loc pe băncuță până vine toată lumea.

Acum trebuie să spun câte ceva despre experiențele cu delfini de la Legends, pentru că sunt de două tipuri și se intră în piscină împreună, în grupe separate. Poți să interacționezi cu delfinii, adică să îi mângâi, să le dai un pupic, să îi faci să sară și să cânte, sau poți să faci toate acestea și să și înoți cu ei (ceea ce am ales eu). Cei de la interacțiune cu delfinii au primit niște vestuțe subțirele, noi, cei de la înot, am primit veste negre, groase. Pentru că am intrat toți în piscină și abia apoi ne-am despărțit pe grupe, a fost și mai ușor și pentru antrenori să își recunoască elevii, după veste.

După ce ne-am echipat toți, fata de acolo ne-a adus niște formulare de consimțământ (scrise în engleză), pe care a trebuit să le semnăm. După care a încercat să vadă în ce limbă să facă instructajul, așa că ne-a rugat să ridicăm mâna în funcție de limba vorbită: engleză, turcă și rusă. A fost copleșită vâzând că grupele sunt cam egale, însă cum toți știau măcar puțin engleză, a hotărât să ne vorbească în engleză, iar vorbitorii de turcă și rusă să o întrebe în limba lor dacă nu înțeleg ceva.

Prima și cea mai importantă regulă este să nu atingi sub nici o formă delfinul pe cap și pe orificiile prin care acesta respiră. În rest, pe spate și pe burtică, avem liber la mângâiat. Ne-a mai adus la cunoștință că apa în piscine este rece, aproximativ 21 de grade, dar că dacă ieșim nu mai putem intra, iar dacă li se face frig copilașilor (au voie să participe copiii de peste 8 ani, însoțiți de un adult), părinții îi pot lua în brațe puțin, pentru a-i încălzi. Evident că nu mi-a fost frig, eram așa emoționată și atât de fericită încât nici nu am simțit cum era apa. :)

Ne-a mai spus că grupa este de maxim opt persoane (deși noi am fost într-un final 9, au mai acceptat cu greu un copilaș), că în apă trebuie să stăm în linie, umăr la umăr, lipiți unul de celălalt și că, pentru siguranța delfinilor, nu avem voie cu nici un fel de accesorii: elastice de păr, agrafe, lănțișoare, inele etc).

După ce ne-a făcut instructajul au venit antrenorii și ne-au luat, noi la înot am avut doi antrenori, cei de la interacțiune unul. A mai intrat cu noi în piscină și un bărbat care nu avea costum de antrenor, care a zis că este ceva campion la înot, bănuiesc că era ca un fel de salvamar. Nouă, celor care eram la înot, ne-au mai spus că piscina în care vom înota cu delfinii are 5 metri adâncime.

După toate acestea, în sfârșit a venit momentul la care visam zi și noapte de atâta timp, ne-au încolonat și am plecat fiecare grupă, însoțită de antrenorii săi, către intrarea în piscină.

Dar mai întâi trebuie să spun că piscina de aici nu este ca o piscină normală, este foarte mare și este amenajată altfel, zici că ești undeva în apele unui ocean mărginit de o plajă cu nisip alb. Intrarea în piscină arată ca intrarea în mare, se intră treptat până ajungi în apă de aproximativ un metru. De aici încolo, sunt alte 3 piscine rotunde, adânci de 5 metri, în care se înoată cu delfinii. Antrenorii noștrii au ales în care dintre cele 3 piscine vom înota, iar cei de la interacțiune au stat la piscina alăturată.

Cum noi am avut doi antrenori, unul a stat în permanență cu noi, vorbindu-ne în turcă, rusă și engleză (am fost 4 turci, 4 ruși și eu), iar celălalt antrenor s-a ocupat de delfin, delfinul nostru. :)

Ne-au făcut iar un scurt instructaj, insistând pe disciplină, rugându-ne mereu să stăm lipiți unul de celălalt, ne-au spus glumind că delfinul are pielea fină, pentru că îl dau zilnic cu ulei. Prima întâlnire cu delfinul a fost după ce ne-a spus să ne punem toți palmele în apă și după câteva secunde a apărut și delfinul, trecând pe burtă pe sub mâinile noastre, fiind încurajați să îl mângăiem. După ce trecut cu capul (pe care nu aveam voie să îl atingem) l-am mângâiat pe spate și eram atât de fericită încât simțeam că plutesc. Pur și simplu nu îmi venea să cred că, după atâta timp de visare, sunt în piscină cu un delfin pe care pot să îl mângâi. A urmat a doua tură, când delfinul a venit pe spate, așa că am putut să îl admirăm și să îl mângâiem pe burtică. După câteva ture de interacțiune, în care delfinul s-a obișnuit cu noi și noi cu el, a venit momentul să trecm la lucruri mai serioase: înotul.

Antrenorul care stătea lângă noi a mers pe marginea piscinei adânci și ne chema, pe rând, lângă el, spunându-ne ce avem de făcut, iar celălalt stătea cu delfinul, la 2-3 metri de noi. Antrenorul stătea cu mâna întinsă, iar delfinul stătea cu boticul lipit de palma lui, tot timpul în care nu era cu noi.

Am avut emoții pentru acest moment, emoții mari, începuse să îmi fie frică să nu scap aripioarele delfinului din mână, să nu cumva să nu reușesc să mă prind când trece să mă ia, să nu... erau mulți de să nu. :) Așteptasem momentul acesta atât de mult, eram atât de fericită încât vă garantez că nu era nici o diferență între zâmbetul meu și cel de pe fața celor 3 copilași din grup, aveam fluturași în stomac și o tonă de emoții.

Când mi-a venit rândul antrenorul m-a chemat lângă el, aveam apa până aproape de mijloc și picioarele la marginea piscinei de 5 metri. Mi-a spus să stau ca în șezut, să mă las cât pot de jos și să țin palmele pe apă, iar când vine delfinul să mă prind cu câte o mână de aripioarele laterale ale acestuia, să întind mâinile și să mă las să plutesc. La prima tură delfinul înoată pe spate, iar tu ești cu mâinile de o parte și de alta a lui, iar cu corpul te sprijini de burtică.

Am făcut înconjurul piscinei, doar eu și făptura aceea gingașă și frumoasă, m-a plimbat cu grijă și atenție, iar eu simțeam că sunt în al nouălea cer. Fericire pură, absolută, mă simțeam ca un copil, nu mai vedeam nimic în jur. Fotografii erau pe marginea piscinei, încercând să surprindă cele mai bune cadre, privitorii de pe margine (la mare depărtare, totuși de noi), colegii de grupă, antrenorii, nimic nu mai exista pentru mine. Eram doar eu și el, delfinul meu. :)

După ce toată lumea a făcut o tură de înot cu delfinul, au mai urmat câteva ture de mângâiat, după care a urmat cea de-a doua tură de înot, una puțin mai grea, cea în care delfinul înoată pe burtă, iar noi trebuia să ne prindem cu ambele mâini de înotătoarea dorsală.

Aici poziția de așteptare a delfinului a fost alta, m-a pus să stau tot ca și cum aș sta pe un scaun, dar cu spatele la direcția de înot și cu palmele pe apă. Mi-a arătat cum să mă prind de înotătoarea dorsală și în scurt timp am pornit într-o nouă aventură. De data asta viteza de deplasare s-a mărit considerabil apa foarte sărată mi-a intrat în ochi și am simțit, din nou, că sunt în al nouălea cer de fericire. Când tura se termină, antrenorul cheamă delfinul la el și ție îți face semn în ce direcție să ieși din piscină.

De foarte multe ori ne rugau să stăm umăr la umăr și să facem câțiva pași în spate, iar spre sfârșit, când cei de la interacține au terminat, antrenorul nostru a rugat să aducă femela mai aproape. Semn că și răbdarea delfinului are o limită și trebuia să avem grijă să nu îl stresăm.

Din păcate am avut în grup o fetiță de vreo 12 ani care nu a reușit să înoate cu delfinul, deși au lăsat-o să încerce de vreo 5 ori. Se prindea de el, dar după un metru își dădea drumul. Poate va mai încerca când va mai crește. Ceilalți doi copilași s-au descurcat de minune.

După ce am înotat toți, a urmat momentul cel mai dulce, cel în care fiecare am primit pupicul de la delfin. Eu eram cea mai fericită, era ziua mea și urma să primesc în dar cel mai dulce și mai dorit pupic.

Antrenorul m-a chemat lângă el și mi-a spus să îmi țin palmele una peste alta, cu fața în sus. Cum am făcut asta, delfinul a venit și și-a așezat căpuțul în palmele mele, cu boticul întins spre mine. Antrenorul mi-a zis să ma aplec cu obrazul spre delfin, pentru a-mi primi pupicul visat. Offf, cât eram de fericită. Dar cum s-a terminat acest moment de tandrețe, fotograful, care era lângă mine, încercând să surprindă momentul, a cerut să repetăm, pentru că, având părul lung și nelăsându-ne să îl prindem, acesta mi-a acoperit fața. Așa că am fost norocoasă și am primit și al doilea pupic pe obraz. După ce mi-am revenit din euforie, antrenorul mi-a spus să reiau aceeași poziție a mâinilor, iar când delfinul frumos și-a pus căpuțul pe palmele mele, i-am dat un pupic dulce de tot pe botic. A fost atât de frumos, de emoționant încât nu voi uita niciodată acest moment.

Pentru încheiere ne-au pus din nou să luăm poziția obligatorie (aliniați, lipiți umăr la umăr) și ne-au învățat cum să ridicăm mâinile ca să facem delfinul să sară. Se pare că am învățat repede și bine, pentru că jucăușul ne-a răsfățat cu niște salturi spectaculoase la un metru de noi. Sau să nu fi fost noi așa buni și antrenorii, care erau în rând cu noi și care făceau același lucru cu noi, să fi dat comanda? :)) ) Prefer să cred că eu am făcut delfinul să sară. :)

Am ieșit din piscină cu părere de rău, trecând pe lângă delfinul care era așezat pe o parte, cu una dintre înotătoarele laterale ieșind din apă și făcându-ne la revedere. Îi făceam și noi cu putere cu mâna, oameni în toată firea deveniți pentru o jumătate de oră copiii în toată regula.

După ce am ieșit din apă am mers la magazinul foto pentru a vedea pozele care erau, așa cum mă așteptam, extrem de scumpe: o poză costă 79 de lire și prețul pe poză scădea cu cât luai mai multe. Am ales până la urmă 5 poze, pe care am dat 209 lire, adică aproximativ 40 euro și le-am primit și pe hârtie și pe mail (pe mail le trimit doar dacă cumperi de la 5 poze în sus). Dar nu regret, pentru că fotografii lor sunt în miezul acțiunii, așa că m-am ales cu niște cadre pe care nimeni nu le putea obține de pe margine. Și ce mod mai bun de a păstra amintirile există, dacă nu o fotografie la care să te uiți iar și iar.

Nici nu aș ști ce să zic ca să exprime cât mai bine ceea ce am simțit în această jumătate de oră: fericire absolută, pură, am zâmbit și am râs ca un copil, am avut fluturași în stomac de la început (de fapt de când m-am trezit în ziua cea mare) și am și acum când îmi reamintesc acele momente. Sigur nu este o experiență ieftină, cu tot cu poze am dat 135 de euro pentru 30 minute, dar consider că a meritat fiecare bănuț. Am trăit momente pe care merită să le trăiești măcar o dată în viață și m-am ales cu niște amintiri pe care nu le voi uita toată viața.

Acum, în încheiere, voi scrie doar câteva lucruri despre ceea ce am găsit schimbat sau nou în parcul The Land of Legends. Pentru că m-am cam lungit, le voi scrie pe scurt, pentru că toate atracțile sunt descrise pe site-ul lor.

-În acest an programul parcului este 10-18.30, intrarea costă 40 euro/adult și 32 euro/copil peste 4 ani, cei mai mici de atât au intrare gratuită.

-Este interzisă intrarea în parc cu mâncare și băutură, iar prețurile sunt mari. Apa era singura la un preț rezonabil, 4 lire, în rest berea era 25 lire, cafeaua 8-10 lire, un pahar de 400 ml cu fructe tăiate costa 30-40 de lire. Noi am avut plecarea de la hotel la 9.30 și din parc la 16.30, așa că, după un mic dejun copios nu am simțit nevoia să mâncăm. Dar trecând pe lângă terasă am văzut că mulți copii aveau în farfurie câte o felie de pizza, probabil era cea mai accesibililă ca preț și clar pe placul celor mici

- Să nu uitați să vă luați cu voi prosoape de plajă, dacă credeți că vă trebuie. Pe noi ne-au atenționat cei de la hotel să nu uităm ca dimineața, înainte de plecare, să mergem să ne luăm prosoape de plajă, pentru că în parc nu vom avea.

-Piscina tigrului nu mai există, în locul acesteia a fost construit un restaurant frumos

-Nu ratați o vizită la cinema, un film nu durează decât 15-20 minute, dar ne-a plăcut mult. Și să nu uitați să mergeți în costume de baie, am avut în fața mea un grup de francezi îmbrăcați frumos, cu pantaloni și tricouri. Au fost puși să își dea hainele jos, evident și să le lase la intrare. Este un cinema 5D într-un parc acvatic și am văzut un film de acțiune la care am participat cu toții, rezultatul fiind că am ieșit uzi leoarcă. Dar a fost fain, e de neratat. Orele de intrare la cinematograf sunt afișate în fața acestuia, în mai se intra la fix și la jumătate, în fiecare oră.

-Spectacol a fost doar la 14.30, în sezon bănuiesc că vor fi mai multe spectacole pe zi. Anul acesta, pe lângă delfini și morsa Silva (care e mortală), am avut și două balene albe, cea mai mică specie de balene. Noi am ajuns cu o jumătate de oră de începerea spectacolului și deja tribuna centrală era plină. Deci, dacă vreți loc pe centru, mergeți devreme.

-Cum noi am intrat în parc după ora 10.30, găsirea unui șezlong pe lângă piscine a fost o misiune imposibilă. Însă am găsit mereu locuri la plaja din lateralul piscinei cu valuri (plajă cu nisip alb, frumoasă, dar care nu are deschidere la nici o piscină). Nu a contat prea mult, pentru că nu am mers acolo să stăm pe șezlong. Am fost de două ori anul acesta și o dată anul trecut și parcă nu am apucat să facem tot ce am vrut.

-Anul acesta a fost dată în folosință și ultima parte a parcului, care clar merită explorată. Această parte este în spate, după Typhoon Coaster și este amenajată ca un orășel din vestul sălbatic, totul este foarte, foarte frumos. Aici amatorii de senzații tari vor fi satisfăcuți, pentru că sunt tot felul de mașinării care îmi provocau amețeală doar privindu-le. Soțul meu, mai curajos, s-a dat pe cea mai înfricoșătoare mașinărie, Hyper Coaster, unde s-a plimbat pe o lungime de 1287 m, cu o viteză de 115 km la oră, la o înălțime amețitoare, când cu capul în jos, când cu el în sus. Mie mi-a fost frică și să privesc, el a venit foarte încântat și mi-a zis că la anul mergem tot la un Rixos, că mai vrea în parc. :)

-și cei mici au aici mașinițe pentru vârsta lor și au și un frumos Aventura Park.

-Tot aici este și un balon mare, dar nu din acela independent, este totuși ancorat. Se ridică la mare înălțime și cred că se vede foarte frumos tot parcul de acolo de sus. Am pus ochii pe el pentru următorea vizită. :)

Probabil ar mai fi multe de zis, dar toate aventurile și experiențele sunt descrise pe site-ul parcului, așa că vă puteți face o idee. Noi am fost încântați, așa cum am zis am fost două zile, luni și miercuri și abia așteptăm să mai mergem, sănătoși să fim. :)

Vacanțe frumoase tuturor și celor care ajung în regiunea Antalya le recomand cu drag să petreacă o zi la The Land of Legends, pentru că este frumos. :)

---

VIZUALIZĂRI: 13211 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI