Raiul gurmanzilor

TIPĂREȘTE

Se spune că sunt mai multe feluri de turism: de aventură, agroturism, cultural, eco-turism, educaţional, istoric, religios, medical, balnear, etc. Indiferent de tipul acestuia, turistul trebuie să mai şi mănânce. În drumurile noastre prin ţară paşii ne-au purtat în inima Ţării Maramureşului, în Sighetu Marmaţiei. Înaite de a ajunge aici ne-am informat cât de cât de locurile de luat masa din zonă, pe lista scurtă a rămas Casa Iurca de Călineşti, care de altfel a şi câştigat, de fapt, aveam să constatăm după vizita de aici, că noi eram de fapt cei câştigaţi...

După vizitarea câtorva obiective binecunosute din zonă (Cimitirul Vesel de la Săpânţa, Memorialul Durerii, etc, obiective pentru care sunt dator cu ceva rewiev-uri...), necunoscând prea bine zona, am lăsat în sarcina Ioanei (prietena ce ne îndrumă din GPS... :) să ne conducă până aici, mai precis pe strada Dragoş Vodă nr. 14 din Sighetul Marmaţiei.

Avem să parcăm în faţa Pensiunii Casa Iurca de Călineşti care se află pe str tudor Vladimirescu, în imediata apropiere a restaurantului cu acelaşi nume, acesta fiind amplasat imediat după colţul străzii, între acestea poziţionându-se casa memorială Elie Wiesel (un alt obiectiv ce merită vizitat în zonă, profesorul Elie Wiesel, pentru cei care nu ştiu, a fost laureat cu Premiul Nobel pentru Pace în anul 1986, muzeul fiind dedicat atât acestuia cât şi comunităţii evreieşti şi istoriei acesteia, din Sighet în principal şi din Maramureş, în general).

Restaurantul cu specific tradiţional Casa Iurca de Călineşti e amplasat într-o casă construită în anul 1821, în stil evreiesc, în anul 2003 aceasta a fost renovată în stil maramureşean, de atunci desfăşurându-şi aici această activitatea de "alimentaţie publică" o mână de oameni inimoşi care fac tot posibilul să ostoiască foamea şi setea drumeţilor, şi nu numai... :) Ajungând aici într-o zi de sâmbătă, aveam să constatăm că făcuserăm o greşeală destul de mare, aproape una de începător , să nu facem rezervare telefonică înainte de a ajunge aici... Toate locurile de pe terasă erau ocupate (cele 60 de care dispune aceasta), cele două săli aflate în interior, restaurantul traditional care are 90 de locuri cât şi salonul baroc, cu o capacitate de 60 de locuri, erau rezervate pentru evenimente ce aveau să aibe loc în aceiaşi zi... Fiind prea obosiţi şi prea flămânzi, am hotărât să riscăm şi să asteptăm eliberarea unei mese de pe terasă, aşa, printre rezervări. Conform zicalei "cu răbdarea treci marea", noi aveam să trecem cu rabdarea, foamea...:)

Am avut norocul să se elibereze o masă după aproape o oră şi ceva de aşteptare, timp în care, mulţi alţii aflaţi în aceiaşi situaţie cu noi, aveau să facă cale întoarsă, negăsind locuri libere şi nici având rezervare...

Ca şi în alte situaţii asemănătoare, ţin să-i atenţionez pe cei grăbiţi că nici această locaţie nu este un fast-food, adică să nu se aştepte să dureze puţin pregătirea preparatelor şi servirea acestora, ca la "drive"... Şi conform vorbei "tot răul spre bine", în tot acea perioadă în care am aşteptat eliberarea unei mese, am avut timp să studiez mai în detaliu locaţia, să observ cu ce sunt serviţi ceilalţi clienţi, fericiţi posesori de locuri la mese...

Încă de la început, mi-a "făcut cu ochiul" un preparat servit într-o covăţică de lemn din care se revărsa ceva ciolan de porc la cuptor cu ceva salată de varză... aceiaşi impresie făcându-mi şi gulaşul, ce mai, în momentul în care am ocupat masa ştiam deja ce vom comanda, cel puţin eu...

La o primă citire a meniului aveam să constatăm că preţurile sunt decente, pot spune chiar normale, spun asta după ce am avut o experienţă tot la noi în ţară (nu spun unde...), la un restaurant la care după citirea meniului, mai precis a preţurilor preparatelor, am realizat că trebuie să plecăm de urgenţă, să prindem "avionul" (erau preţuri ceva de genul "100 ron - doi mici cu pâine şi muştar... ")

Până la urmă am comandat Gulaş Unguresc-13RON (la sfatul ospătarului am luat doar o jumătate de porţie, care era destul de mare şi aceasta), o supă de găină cu tăieţei-9RON, Cartofi la cuptor cu ciolan -34RON (aceştia erau cei cu covăţica...), şniţel vienez şi cartofi cu caşcaval-24RON şi tochitură maramureşeană-28RON. Nu vă speriaţi, toate acestea nu erau doar pentru mine, noi eram de fapt patru adulţi şi un copil, aşa că aceste preparate erau pentru toţi...

Comanda a venit relativ repede, aveam să constatăm că aşteptarea noastă a meritat cu prisosinţă, preparatele erau delicioase, pot spune chiar pe gustul nostru, iar mult amintita "covăţică cu cartofi la cuptor şi ciolan" avea să se dovedească a fi nu boar bună dar mai ales prea multă pentru noi...

Nu pot decât să vă las să vă completaţi imaginea acestei locaţii cu fotografiile ataşate, cu toate că se spune că o fotografie face cât o mie de cuvinte, în acest caz aceste cuvinte nu pot înlocui mireasma şi aroma preparatelor...

În concluzie, un restaurant, ce după părerea mea, merită ai fi trecut pragul dacă te prinde ora mesei undeva prin Maramureş...

Alegeri înţelepte şi vacanţe plăcute tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 6305 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI