GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
Un speolog și o speoloagă într-o tura lungă într-un aven.
Speologul se uită ostentativ la ceas. Fata se uită la el, observă gestul si nu se abține:
- De ce te uiți dragă la ceas, te așteaptă iubita acasă??
- Nu, e mult mai simplu, vorbesc telepatic cu ceasul meu speologic marca Petzl
- Vorbești telepatic?? Și ce vorbești cu el? Ce iți spune acum?
- Acum îmi spune că pe sub combinezonul ăsta strâmt nu porți chiloței...
- Pe dracu' cu ceasul tău, că am chiloței pe mine...
- Ah, înseamnă că iar arată cu o oră mai devreme!
Dacă tot mi-a venit ideea pe drumul de la mare să prelungesc vacanța, și am vizitat cu succes Ocnele Mari - vezi impresii cu tot cu salină, a doua zi care era destinată drumului spre Rânca și Transalpina mi-am zis că am suficient timp să mai vizitez câte ceva. Așa că din numeroasele atracții turistice care se află pe drumul între Ocnele Mari și Rânca am ales doar una: Complexul Polovragi compus din localitate, mânăstire, peșteră toate cu acest nume plus Cheile Oltețului.
După vizita salinei Ocnele Mari am ieșit din localitate folosind DC650 până am ajuns la intersecția cu DN67 în dreptul localității Firești. Peisajele pe acest drum sînt superbe, erau destule de văzut dar eu am ales deja destinația. Am făcut o oprire în Horezu orașul cu 6800 de locuitori și am făcut o scurtă vizită la biserica veche care are și denumirea de Biserica din Târg. Poartă hramul Sfântul Ioan Botezătorul și Adormirea Maicii Domnului cu construcția din 1800. Din Horezu am folosit drumul DJ665.
Imediat după trecerea în județul Gorj am ajuns în comuna Polovragi. Este o comună mare cu 3000 locuitori iar din Râmnicu Vâlcea sînt 60 km până aici. Zona în care se află din punct de vedere geografic se numește Depresiunea Polovragi fâcând parte din Depresiunea Subcarpatică Olteană așa am învățat la ora de geografie și așa mi-a adus aminte și wikipedia. Civilizația pe aici a existat încă de pe vremea dacilor, cel puțin asta s-a descoperit aici.
Pe drum în localitate până să ajungem la Mânăstirea Polovragi am văzut biserica Sfântul Dumitru construit în stil tradițional muntenesc și care poartă hramul Sf. Mucenic Dimitrie. Drumul nostru spre mânăstire și peșteră continuă pe DC22.
Mânăstirea complex este înconjurată de niște peisaje de frumusețe rară, nu știam în ce direcție să ne uităm, totuși atracția principală din punct de vedere peisagistic este intrarea în Cheile Oltețului. Nu sînt rare fotografiile de promovare turistică unde în prim plan se vede turla bisericii din mânăstire iar în fundal cheile. La fel am făcut și eu, fiecare cu fotografia lui...
Adormirea Maicii Domnului este hramul pe care îl poartă mânăstirea și biserica. Vechimea este una considerabilă, adică a fost construită în 1505. În apropiere se află și biserica bolniță a mânăstirii Sf. Nicolae construită în 1736. Biserica este înconjurată de anexe, clopotniță și zid de incintă. Curtea găsită înăuntru este foarte îngrijită. În anexe există și un muzeu, exponatele fiind o colecție de icoane pe sticlă și lemn. Picturile în frescă văzute de asemenea sînt foarte valoroase, au fost realizate prin anii 1700. Au fost mulți turiști la momentul vizitei noastre chiar și cu autocare. Vizitați care sînteți în preajmă, merită atât din punct de vedere turistic cât și spiritual.
Continuând drumul pe DC22 care a devenit una de pământ neasfaltată (cel puțin așa a fost atunci) intrăm încet în cheile Oltețului decorate cu mult verde adică pădurile din munții Căpățâna. Încet albia râului din stânga drumului devine un hău iar drumul puțin mai periculos având în vedere lățimea și ploaia care a transformat carosabilul foarte alunecos. O întoarcere este imposibilă pe drum abia la gura peșterii Polovragi am găsit câteva locuri de parcare improvizate unde se putea și întoarce. Nu știu cum este acum dar spațiul este foarte mic pentru a putea parca multe mașini. La momentul vizitei am văzut doar 5 mașini în afară de căruța noastră. De la intrare în chei și pâna la gura peșterii am parcurs cca. 300m. Peștera Polovragi se află la 650m deasupra mării, iar vizitabile sînt doar 800m din totalul galeriilor. Asta nu înseamnă că speologii nu pot căuta alte galerii, chiar dacă pe burtă târâș dar asta e altă poveste cea a speologilor.
Am plătit pentru toți o taxă infimă de 10 ron atunci, cred că și taxa foto a fost mică sau deloc dar nu îmi aduc exact aminte. Acum saitul lor arată un program de vizitare 11.00-17.00 cu o taxă de 10 ron/adult, 5 ron/copil și 5 ron taxă foto.
În peșteră sînt în jur de 10 grade C, așa că ne-am îmbrăcat cât de cât, copilul a primit și cizme de cauciuc, având în vedere că este multă umezeală, bălți, mai pică pe aici pe acolo din tavanul galeriilor. Galeriile sînt luminate suficient cât să poți face foto fără blitz, totuși un trepied ajută mult, asta am și folosit acolo înauntru. Bineînțeles că am făcut câteva poze și cu blitz ca să am de unde alege.
Am avut și ghid care explica și tot explica, îmi aduc aminte de denumirile anumitor porțiuni din peșteră: Sala divină, bolta însângerată, Camera Albă, Culoarul Stâlpilor, Culoarul Sufocant. Ni s-a povestit și despre locatarii acestei peșteri Michrochiroptera Rhynophus adică o anumită specie de lilieci, de văzut n-am văzut nici măcar în hibernare. Am tot rămas în urma grupului cu ghidul făcând poze așa că nu m-am documentat suficient de bine, mi-a ajuns ceea ce am văzut. Am ajuns toți într-un loc de unde nu se mai poate merge mai departe de aici pleacă galerii mai strâmpte accesibile doar speologilor experimentați. Cred că toată vizita ghidată a durat aproximativ o oră.
Există și o legendă a peșterii (preluare text)
Cele mai multe legende care înconjoară locul sunt legate de liderul spiritual al geto-dacilor, Zamolxe. Acesta ar fi locuit în Peştera Polovragi şi avea puterea de a-şi schimba înfăţişarea. Astăzi, în peşteră, turiştii vor descoperi şi o piatră cu formă specifică, ce a primit denumirea de Tronul lui Zamolxe. Punctul sacru al Peşterii Polovragi, se spune că locul cu tronul este încărcat de o energie neobişnuită.
După ieșire din peșteră am mai sacrificat din timp vreo oră pentru o plimbare în Cheile Oltețului pe lângă râul cu același nume. Peisajul este deosebit, există foarte multe specii de plante, se pot face drumeții atât pe jos cât și cu bicicleta/motor sau ATV. Marcajul turistic în cheile înguste este triunghi albastru, și se poate ajunge la Lunca Oltețului și Pasul Oltețului iar de acolo spre Pasul Urdele (Transalpina)
Recomand să vedeți și pozele făcute de mine.
Fiind o zonă turistică cazare găsim din belșug de multe ori la prețuri bune în jur de 100 ron/noapte. Câteva exemple găsite acum pe net și toate la 100 ron/noapte pensiunile Salcâmi, Saradavy, Lardy, Macovei, Miraj, Ana-Maria.
După vizita descrisă am luat-o spre Novaci și am urcat la Rânca dar este altă poveste parțial descrisă deja aici pe AFA. Rog WM să atașeze, mulțumesc
https://www.youtube.com/watch?v=jELYMQ8HZLM
Trimis de AZE in 30.03.18 21:06:40
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în POLOVRAGI / NOVACI.
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (AZE); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
Rog așteptați...
@AZE:
Start vot!
Prin Polovragi si prin Baia de Fier, localitatea vecina, m-am plimbat de mai multe ori la pas. Imi place sa strabat satele la pas sa dau buna ziua oamenilor. Aceasta mostenire o am de la parinti, cand la munte sau in statiuni mergand oe jos (nu ca astazi cu masina) paseam agale sau cu rucsacii in spinare pe ulitele satelor. E fain sa vezi oamenii, sa te opresti la o gospodarie, sa afli indeletnicirile lor, sa cunosti uneltele lor samd. Biserica, scoala au ramas punctele de referinta ale satelor.
Polovragi este o zona ofertanta turistic, astazi intesata de pensiuni. Merita vizitata in orice anotimp.
Imi amintesc doi ghizi diferiti de la Pestera Polovragi, intre care un pusti de scoala. Ce fain povesteau ei despre pestera si formatiunile calcaroase pe care le asemanau cu difeite obiecte sau imagini din natura sau povesti.
De la Polovragi se pot parcurge Cheile Oltetului si prin apa, bineinteles cu echipament corespunzator si cand apele raului sunt scazute.
Felicitari pentru articol, mi-am adus aminte de cateva vacante sau iesiri de weekend la un loc! ????
@AZE:
Un traseu frumos, mi-ai amintit că l-am făcut de câteva ori cu ani în urmă, cred că de două ori cu cortul când zona era mai sălbatică, mai puțin călcată de turiști.
Cum tot am citit, în ultimii ani, despre viața reginei Maria, am aflat că a mers de multe ori la Mânăstirea Polovragi, i-a plăcut foarte mult și chiar starețul din acei ani i-a fost duhovnic. Scrie foarte frumos despre acest loc în una din cărțile ei și descrie portul popular local, știi că a fost o mare admiratoare și purtătoare de costume populare.
Frumoase amintirile tale, îmi place că mi-ai readus în minte o zonă deosebită pe unde cândva puneam corturile fără teamă că am păți ceva.
Una din ”frumoasele” noastre”!
Construcția, amplasarea, vechimea și curățenia exemplară o fac atractivă în orice anotimp.
Am fost vara, cu foarte mulți ani în urmă și tot niște băietani s-au oferit să ne dea amănunte despre peșteră.
Multă sănătate!
Spre finele anilor 80, pe cînd aveam pe la vreo 10 ani, vizitînd peștera Polovragi (evident împreună cu părinții), am avut norocul să nimerim 2 speologi care stăteau cîteva zile acolo, pentru că făceau ceva cercetări în peșteră (și erau campați cu cortul chiar în gura ei). Așa că ne-au condus ei prin peșteră și ne-au dus încă niște sute de metri dincolo de zona amenajată. Galeria continuă o vreme (cît am mers noi) la fel, fără cine știe ce săli interesante, doar înălțimea variază (am mers și de-a bușilea, adică nu chiar tîrîș, dar pe aproape).
Mai văzusem peșteri, inclusiv neamenajate, dar aventura asta, absolut minunată în ochii mei de atunci, m-a făcut să mă pasionez iremediabil de lumea grotelor, așa încît pînă astăzi, pe oriunde călătoresc, caut să vizitez și peșteri, mai mult sau mai puțin turistice.
@abancor: In perioada aceea a fost echipa cu Crsti Lascu si Serban Sarbu, ultimul fiind dirigintele meu si prifesir de biologie, ambii descoperitori ai unir forme de viata nemaicunoscute la Pestera Movile in Dobrogea. Dupa ce au dus cercetarile pana la un punct, Serban a fost racolat de NASA in SUA.
Cei doi au initiat cursuri de alpinism si speologie pentru cei interesati din Liceul German. Serban a scris si cartea Pesteri scufundate.
Niste valori de nivel mondial! ????
@Dan&Ema: Foarte interesant ceea ce ai povestit in acest ultim ecou.
@AZE:
Puteti da pe google serban sarbu pestera movile si veti fi uimiti. Au fost si cateva reportaje tv pe tema asta. M-am vazut anul trecut cu Serban la 30 ani de la absolvirea liceului. A venit din SUA pentru noi sa citeasca catalogul si sa povestim despre drumetiile fabuloase pe care le-a organizat pe cand eram elev.
Un rebel care a stiut sa lupte si cu sistemul si sa isi vada visul cu ochii.
Un om de stiinta de mare mare valoare!
????
@Dan&Ema: Ehe, cunosc bine numele alea. De fapt noi ne-am mai conversat pe tema asta. Iar Peșteri scufundate am citit-o de trei ori, ca pe un roman de aventuri, ceea ce de fapt cam și este, e un Jules Verne cu fapte reale, un Toate pînzele sus în miezul lichid al pămîntului, căci avem de toate: explorări, informații științifice, curiozități, recorduri, accidente nefericite, ample descrieri de expediții cu logistică impresionantă, captivante amănunte despre istoria scufundărilor, confruntări om - natură și tehnologie - natură, peisaje exotice ca cenotele mexicane, imensele găuri albastre din Caraibe, tuburile de lavă din Lanzarote, marea care curge pe sub Kefalonia, uriașele labirinturi subterane inundate din Florida sau secretele bine ascunse ale Budapestei, care are cîteva peșteri cu ape termale și minerale pe teritoriul orașului, probabil singurele din lume cu adresă poștală strada cutare numărul cutare.
@abancor:
Multumesc pentru aceasta completare. Merita acesti savanti mai multa apreciere si mediatizare!
Bravo, @abancor! Respect si admiratie! ????
Mersi și eu pentru dialog!
Acu, dacă tot ne-am întins la vorbă, cu permisiunea lui AZE o mai lungesc o țîră: cine vrea să îl cunoască pe Cristian Lascu (vorbesc de el pentru că el e mai agitat, mai prezent în spațiul public, mai vocal - n-are astîmpăr, face albume foto, scrie cărți, realizează documentare TV), tocmai am văzut pe net o scurtă prelegere a lui despre speologie. Scurtă dar cuprinzătoare și lămuritoare. Nu vă veți plictisi:
@abancor: Mai mare dragul să asist la firul vostru de discuții.
La Muzeul de Științele Naturii din Ploiești a fost cu ceva timp în urmă o frumoasă expoziție cu fotografii SUPERBE, din adâncurile pământului. Ceva incredibil! Dădea explicații cam cum se realizează aceste imagini, unele din ele exclus a fi făcute de o singură persoană. Culori, lumini, reflexii, umbre, ceva de neimaginat. Autorul era acest Lascu.
Mai gândiți-vă și continuați discuția. Eu vă urmăresc cu plăcere!
@abancor, mihaelavoicu:
Niste mari exploratori care ne impartasesc noua adevarate minunatii!
@AZE: Frumoase fotografii de la început de vară în zona Polovragiului și a Cheilor Oltețului. Mulțumim pentru amintirile stârnite cu acest articol.
Oltenia de sub Munte reprezintă un areal geografic superb din punct de vedere peisagistic, iar Mănăstirea Polovragi are un aer spiritual aparte prin stilul său arhitectural popular, țărănesc. Orice anotimp în zona submontană a Olteniei este o desfătare pentru suflet și simțuri.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Oct.2020 Dacii la Polovragi – Gorj — scris în 28.10.20 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jul.2018 Un colt din Gradina Edenului cazut in Oltenia — scris în 02.08.18 de iulian68 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jul.2017 Mănăstirea Polovragi - loc încărcat de istorie și de spiritualitate românească — scris în 29.12.17 de Floryn81 din RâMNICU SăRAT - RECOMANDĂ
- Jul.2017 Mânăstirea Polovragi, veche de peste 500 de ani, dar nouă în frumusețea ei — scris în 21.11.17 de Dana2008 din TîRGU MUREş - RECOMANDĂ
- Jun.2017 Mănăstirea Polovragi — scris în 25.07.17 de zlatna din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Aug.2013 Mănăstirea Polovragi şi alte locuri vizitate — scris în 19.02.14 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2013 Mănăstirea Polovragi, loc binecuvântat. — scris în 05.08.13 de unq din BOTOȘANI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată