Chora, capitala insulei Patmos, recomand!

TIPĂREȘTE

Despre Patmos, v-am povestit deja, a fost o surpriză pentru mine, cadoul pe care de fapt, eu l-am ales pentru ziua mea! Surpriză în sensul că nu mă gândisem la asta când am plecat de acasă, eram așa, oarecum cu lecțiile nefăcute... dar uneori cred că trebuie să te lași în voia sorții... :p

Astăzi însă o să vă povestesc doar despre Chora, care este capitala insulei. În articolul precedent despre Patmos, m-am axat mai mult pe călătorie, pe traseul spre mânăstire, despre mânăstirea propriu-zisă, însă am omis să descriu mai bine acest sătuc frumos, situat la ceva înălțime, înălțime de la care se vede superb insula, în special către port, către Skala, locul în care se ajunge pe insulă. Pe insulă puteți ajunge așadar doar cu ferry, de pe alte insule, din Atena sau din Samos, ca în cazul nostru.

Scurtă istorie:

Date preluate de la Wikipedia și Explore Patmos Island.

Revenind la Chora, capitala insulei Patmos, trebuie să vă spun că este a doua cea mai mare așezare de pe insulă. Se află la o distanță de cca 4 km, de portul Skala și este Patrimoniu Mondial Unesco din 1999. Satul are cam 540 de locuitori.

Sigur că odată ajunși pe insulă, toți turiștii își doresc să ajungă la mânăstire, fiind un renumit loc de pelerinaj. Cât e ziua de lungă vin autocare cu turiști, sau autobuzele care circulă regulat din Skala, din port. Peste toată așezarea pot spune că veghează frumos zidurile puternice ale mânăstirii, ziduri groase de cetate, dar nu trebuie să ratați măcar o mică plimbare prin frumosul sat alb, care cumva parcă se înșiră la poalele mânăstirii. Poate doar soarele puternic al amiezii să vă reducă din elan, însă nu-i nimic, străduțele înguste, sunt parcă protejate, zidurile apropiate, feresc trecătorii, turiștii, de arșița soarelui. Fără doar și poate, vizitați mânăstirea, este frumoasă, tot ansamblul din interiorul zidurilor, despre care v-am povestit în articolul precedent. Dar nu vă opriți acolo. Ocoliți mânăstirea, mergeți pe lângă ziduri, vedeți priveliștea de jur-împrejurul fortificațiilor. Când am fost noi, în interior era plin de turiști, toți ghizii povesteau frumos, dar nici un grup nu a fost invitat în afara mânăstirii, chiar nu înțeleg de ce? Acolo era atâta liniște, se vedeau frumos morile de vânt spre localitatea Grikos, spre est, dealurile terasate, frumos spre vest. Pe alte coline, dealuri, ici-colo, câte o biserică albă strălucind în soare.

Se spune că în Chora sunt mai multe comunități, care descriu cumva chiar dezvoltarea istorică: Allotina spre vest, creată de familiile bizantine după cucerirea Constantinopolului în 1453, Cretan la est, creată de refugiații cretani în 1669 și Aporthiana, spre nord, cu vedere spre mare, creată mai nou, prin sec. XVIII-lea, de către negustorii, proprietarii de nave și care doreau să supravegheze traficul din portul Skala. Plimbându-ne ușor la pas, pe străduțele foarte înguste, cotite, când la stânga, când la dreapta, ba în scări, trepte mici, vopsite și ele în alb, găsim aici în Chora, cel puțin, două piațete, una St. Lesvias și Piața Primăriei, câteva mici terase, destul de multe biserici, „conace ”aparținând unor oameni mai înstăriți, alte mici case albe, frumoase, asemeni celor din Lindos. Casele sunt construite în jurul mânăstirii în așa fel încât formează o așezare labirintică, au un etaj, sau cel mult două. Balcoanele de fier, frumos lucrate, casele albe, mai sărăcăcioase sau mai mari, de bogătași, de regulă rectangulare, făcute toate din materiale simple. Multe ghivece de flori, minuscule, dar din care răsar superbele flori de bouganvillea, ce se cățără pe ziduri, dând o notă veselă și ceva culoare zidurilor simple. Sau mușcatele colorate, înviorează și ele peisajul, yucca, ici-colo câte o oază de verdeață. Pe zidurile clădirilor, felinare, de fapt becuri, „învelite” într-un grilaj de fier, din loc în loc, te transpun în timp, undeva în urmă cu un secol. Mi-au plăcut foarte mult. Sunt multe aspecte de admirat, multe lucruri care mi-au amintit cu drag de Lindos, cetatea zeiței Atena Lindia, din Rodos, dar mai ales de satul ce o înconjoară.

Ca o caracteristică a arhitecturii patmiene, atât aici în Chora cât și în Skala, sunt ramele din jurul ușilor și a ferestrelor, care sunt numite mantomata, vopsite în gri sau ocru, bej, acestea pot face puțin diferența între „statutul social al caselor”, pot fi de la pietre simple la marmură, sculptate sau simple, mai sunt kantouni, în diferite alte colțuri ale casei, care pot fi vopsite în verde, maro sau mai nou albastrul care nouă ne place atât de mult. Din perioada venețiană sunt influențe gotice sau neoclasice, ca și la Primăria din Chora, construită în jurul anului 1870, în Piața Xanthos, denumită așa după numele revoluționarului grec, din lupta pentru independență a insulei, fiind reamenajată puțin mai modern, în timpul ocupației italiene între 1912-1947.

Chiar de la mânăstire privind în zare spre est, putem vedea cele trei mori de vânt, frumos restaurate în 2010, stau parcă de veghe pe dealul din apropiere, dând și numele zonei, Milli, acum fiind premiată cu Europa Nostra. Două dintre morile de vânt sunt construite încă din 1588, iar cea de-a treia prin 1863. Sigur că acum ele nu se mai folosesc, sunt însă un punct interesant de atracție, vizibile chiar din port. Una dintre mori, poate fi totuși, vizitată, ca un muzeu, pentru ca turiștii să vadă procesul tradițional de transformare a făinii, precum și relansarea de produse de brutărie tradiționale, în încercarea, reușită, zic eu, de a uni trecutul cu prezentul.

Probabil ați fost și voi în multe insule grecești și ați constatat ca și mine, că aproape toate au câte un sat numit Chora, de obicei sunt cele mai vechi sate. Dar despre această Chora, din Patmos, se spune că ar fi Regina tuturor celorlalte sate, nu numai din cauza mânăstirii, dar mai ales datorită clădirilor bizantine, simple, dar solide, unele dintre cele mai scumpe, se pare. În zilele noastre, multe case sunt cumpărate de străini, care vin să locuiască aici doar în perioada verii.

După ce v-ați plimbat prin pitorescul sat, poate și presați de timp, până la plecarea ferry-ului, puteți alege să vă întoarceți în port, la Skala, pe jos, pe drumul pietruit, care scurtează semnificativ drumul, iar la mijlocul acestuia, veți putea vizita și Peștera Apocalipsei, sau puteți merge chiar și pe drumul asfaltat, mărginit de eucalipți și pini, dar cu o vedere minunată spre mare. Sau luați autobuzul! :p

Nu pot decât să vă recomand cu drag, dacă „sunteți prin zonă”, acolo, pe insulă, sau pe alta, prin apropiere, :p unde parcă timpul s-a oprit în loc, iar senzația de libertate, de vacanță este „bruiată” doar de sunetul sirenei, care anunță plecarea catamaranului.

Și pentru că vara va veni, pentru că acum se iau deciziile și se nasc întrebările, spre ce zări ne îndreptăm, vă ajut cu niște poze și cu un filmuleț despre insula Patmos. Ce ziceți?

Eu cu siguranță îmi doresc să revin, cândva, pentru o plimbare romantică, seara, pe străduțele înguste, cu cetatea luminată, sau pentru a-i descoperi și plajele...

Webmaster, o rugăminte:

https://www.youtube.com/watch?v=tOn7wVS8qnA

mulțumesc

---

VIZUALIZĂRI: 2096 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI