ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 19.02.2018
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: Mediaş [SB]
ÎNSCRIS: 07.03.16
STATUS: PRETOR
DATE SEJUR
JAN-2018
DURATA: 4 zile
cuplu fara copii

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
95.00%
Mulțumit, aproape încântat
DISTRACŢ. / RELAXARE:
90.00%
Mulțumit, mici obiecții

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
92.50%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 14 MIN

Iarna in Portugalia

TIPĂREȘTE

De vreun an şi ceva aveam parte – datorită internetului - de o promovare destul de consistentă a capitalei lusitane ca excelentă destinaţie turistică. Mărturisesc cu sinceritate că o aşezasem undeva în sacul cu dorinţe, dar nu undeva la îndemână sau mai la suprafaţă. Ceva de genul când vom avea chef de o ieşire de câteva zile, în lipsă de altceva ne aruncăm şi până acolo.

Însă, din toamnă, odată cu descoperirea de către Adriana a Madeirei ca încântătoare – chiar dacă doar prin intermediul descrierilor şi a fotografiilor – şi exprimarea doleanţelor de a păşi pe această insulă, în mintea mea a prins contur tot mai clar posibilitatea închegării unui sejur alcătuit din două părţi distincte, una petrecută în capitala celei mai vestice ţări europene iar cealaltă pe „insula veşnicei primăveri”.

Odată luată această hotărâre şi stabilită ca durată optimă un număr de 10 zile, următorul pas a fost identificarea posibilelor zboruri. Nu vă ascund că am făcut simulări mai mult de o săptămână până când m-am decis la o cursă Wizzair Bucureşti – Lisabona şi retur şi una easyJet Lisabona – Funchal şi retur, deşi exista varianta întregului drum cu TAP, mai scumpă cu 30 euro (variantă care, în final, era de preferat, însă omul din greşeli învaţă...).

Stabilisem că ajungem la Lisabona, stăm 4 zile, apoi în seara celei de a patra zile plecăm în Madeira, care ne va fi gazdă în următoarele 5. Ultima zi era preconizată a fi cea de întoarcere, plecarea dimineaţa din insulă, o escală de 7 ore în capitală (cu programul deja stabilit, nu de aţipit în aeroport) apoi zborul spre Bucureşti.

Batem în cuie programul pe zile, rezervăm cazarea, închiriem maşina, listez toate rezervările, ghidul care întotdeauna îl pregătesc pe obiective turistice (orar, tarife, mijloace de transport) şi ne înfiinţăm în aeroportul din buza capitalei noastre pentru a ne lua avânt spre o parte din cei mai înapoiaţi europeni – alături de britanici, vorbind strict în fusuri orare...

Plecăm de aici, spre surprinderea mea iarăşi un avion plin, iar după cea mai lungă călătorie suspendată de care am avut parte aterizăm la Portela, sora Otopeniului. De-a lungul acestei călătorii – ca şi a celei de întoarcere – ni s-a oferit privilegiul de a vedea de la 10 km înălţime dispunerea şi funcţionarea iluminatului public din Madrid şi Valencia şi pot afirma că mi-am închipuit un jar încins faţa nocturnă a acestor metropole, petele mai întunecate reprezentând periferii sau, eventual, grădini şi parcuri.

Survolăm oraşul şi aterizăm lin. La fel de calm şi serviciul prestat de poliţia de frontieră care trimite doar doi reprezentanţi pentru a ne întâmpina la ghişeu, unul pentru o cursă ce aterizase din Angola şi unul pentru trei curse din Europa (tot pe nepotisme, Angola e privilegiată ca fostă colonie portugheză)... După patru ore jumătate petrecute în poziţia şezut în avion, pasul de melc printre cordoanele care ne-au ghidat spre copoiul ce îşi dădea avizul pătrunderii în Portugalia a reprezentat secătuirea răbdării şi anchilozarea membrelor inferioare rămase restante la efectuarea numărului de paşi obişnuiţi pe parcursul unei zile.

Având în vedere că e duminică seara, se prea poate să fi dat liber şefii mai multor subordonaţi, însă sfatul meu este ca cei care posedă paşapoarte biometrice să le ia cu ei întrucât există culoare de acces speciale cu cititor electronic pentru aceste documente iar timpul de aşteptare se cuantifică doar în secunde.

Spre deosebire de fratele său, Portela este mai prietenoasă cu oaspeţii şi le oferă acces spre capitală nu doar cu 2 autobuze la intervale de câteva zeci de minute şi cu ce se vor descurca pasagerii ci le pune la dispoziţie o linie de metrou, o linie de aerobus şi mai multe trasee de autobuz. Noi am încălecat linia roşie a metroului, iar la intrarea în subterane am întâmpinat niscaiva dificultăţi, ca de altfel mai toţi pasagerii neştiutori în a obţine cartela Viagem fără de care e imposibil să circuli pe mijloacele de transport în comun din Lisabona sau orice altă parte a Portugaliei. Acum (ca de altfel şi la următoarele încărcări ale acesteia) zâmbim compătimitor când observăm pe alţii că întâmpină probleme mai mari decât au avut unii la admiterea în facultate...

Cartelele şi încărcarea acestora se pot obţine cu numerar sau card iar în preajma celor aflate în statia de la aeroport se afla, de fiecare dată când am trecut pe acolo, un angajat ce oferea sprijin bobocilor aterizaţi de curând. Până mă căscam eu pe acolo şi trăgeam cu ochiul la alţii să deprind modalitatea convingerii aparatului să elibereze o cartelă, Adriana obţinuse deja una şi relua paşii solicitaţi de aparat pentru a mă lua şi pe mine în metrou cu ea.

Conform înţelegerii consfiinţite încă de acasă cu Jose, proprietarul pensiunii, îl apelăm la intrarea în staţia de metrou pentru a porni şi dânsul către unitatea de cazare, ora aterizării noastre şi posibilitatea întârzierii nefiind incluse în programul duminical de lucru al acestuia.

Consultând recomandările antemergătorilor noştri, rezervăm cazare pentru 4 nopţi în buricul Lisabonei, şi alegem B&B Ritz and Freud din cartierul Barro Alto, asta pentru a fi scutiţi de dependenţa faţă de transportul în comun.

Familiarizat cu cititul distanţelor de pe GoogleMaps dar şi cunoscând faptul că oraşul nu este unul foarte întins (nu e o metropolă) eram liniştit în privinţa parcurgerii pe jos a traseelor stradale de la un obiectiv vizat la altul. Din capul locului doresc să vă fac cunoscut faptul că ne încadrăm în categoria “călători” şi mai puţin turişti în concedii, asta însemnând că preferăm să hoinărim pedestru cât de mult putem pe străzi, străduţe, ganguri şi curţi interioare accesibile pentru a ne conecta la specificul local (vizual, olfactiv, edilitar).

Revenind la cazare, aşa cum îi şade bine unei gazde, Jose ajunge la pensiune înaintea noastră. Asta şi pentru că nu e de colea să te descurci noaptea pe străzile imposibile ale Lisabonei, başca şi trăgând două cufere pe roţi săltând într-una din cauza pavajului trotuarelor alcătuit din mici pietre cubice. Iar despre străzi vă pot spune că sunt în pantă peste tot, mai puţin la malul fluviului Tejo. Urci şi cobori de parcă ai fi pe un mountagne-rousse ale cărui şine trec prin tot oraşul străbătute de o puzderie de tramvaie.

Mare noroc cu GPS-ul telefonului! Sunăm la uşa în dreptul căruia acesta ne comunică faptul că “aţi ajuns la destinaţie” iar în momentul în care uşa se deschide rămânem fără grai... Jose seamănă foarte mult cu un prieten de-al nostru, e aproape leit. Aflăm că are origine angoleze după tată iar prietenul nostru a fost văzut de ginecolog sau moaşă undeva aproape, prin Zimbabwe. Până şi vocea şi felul de a vorbi se suprapun peste ce a reţinut memoria noastră acustică de la întâlnirile cu Misheck, prietenul nostru ce apăruse la un moment dat şi în emisiunea zânei părăsite nu de mult de doctorul turc...

Revenind la cel ce ne-a primit, aveam iute să constatăm că Jose este de o amabilitate peste medie. Deşi ajunşi după ora 22.30, nu se arată a fi grăbit să încuie uşa în urma lui pe dinafară ci ne face cunoscute o grămadă de sfaturi pentru o şedere cât mai plăcută, ba chiar ne înmânează un ghid întocmit de el cu obiective pe care nu le identificasem în căutările mele anterioare.

Astfel, şui m ajungem să ne modificăm programul riguros făcut de acasă, adaug obiective noi şi şterg unele printre care şi plimbarea cu tramvaiul 28. Jose ne recomandă ca mult mai indicată parcurgerea pe jos a acestui traseu întrucât poţi vizualiza în întregime panoramele deschise privirii şi nu obstrucţionate de tavan sau ceilalţi călători. Aflând de intenţia mea de a mă urca în acest „electrico”, îmi zâmbeşte cu subînţeles, un mister pentru mine până dimineaţa următoare: tramvaiul îşi urmează calea de fier exact prin faţa balconului nostru, făcându-şi apariţia din spatele unei clădiri pe drumul strâmt atât de des întipărit în fotografii!

În prima zi a sejurului, la ora 9.50 ne aflăm în Piaţa Camoes, locul de unde se pleacă, la 10.00, într-un tur gratuit organizat de două ori pe zi de către membrii Chill Out Lisbon Free. Al doilea are startul la ora 14. Ghidul nostru a fost Luis, un supertip foarte volubil şi foarte haios, prietenos şi care a oferit o grămadă de amănunte legate de istoria portughezilor, istoria, arhitectura şi dezvoltarea Lisabonei. Grupul care îl asculta şi urma era alcătuit din cetăţeni de pe aproape întreg mapamondul – o familie din SUA, una din Australia, noi din România, o doamnă din Canada, una din Serbia, o mamă cu pruncul mai mic de un an în spate din Italia, o doamnă cu “prietena ei” din Finlanda, şi, bineînţeles China (unde sunt niscaiva turişti e imposibil să nu dai şi de chinezi, iar ăştia şi aici erau cei mai numeroşi - conform algoritmului la nivel mondial - trei persoane).

Fiecăruia din cei prezenţi i s-a cerut de către Luis să se recomande – nume, ţară şi un domeniu despre care doreşte informaţii în acest tur – fapt care a avut darul de a crea o atmosferă foarte plăcută, oamenii au devenit mai deschişi, au interacţionat între ei şi cu ghidul. Încă de la început, Luis le-a făcut cunoscut celor prezenţi la întâlnire că respectivul tur este recomandat celor pasionaţi de mers pe jos, celor care doresc să descopere la pas frumuseţea unui oraş.

Traseul urmat la pas a plecat din Piaţa Camoes, a străbătut Bairro Alto, Baixa Chiado şi Alfama până la Esplanada da Igreja da Graca. Pe parcurs am aflat multe episoade din istoria Portugaliei povestite cu mare înflăcărare şi mult patriotism de ghid (despre mutarea capitalei la Rio de Janeiro pentru o perioadă destul de îndelungată, despre coloniile portugheze, despre revoluţia garoafelor, despre cutremurul de peste 9 grade pe scara Richter care aproape a îngropat Lisabona, despre cum a ajuns primul elefant în acest port).

Tot el ne-a condus pe străzile liniştite din Bairro Alto şi despre care ne-a asigurat că seara se animă după ora 20 când localnicii ies la cină, am ajuns în Praca do Comercio, una dintre cele mai mari pieţe deschise din Europa, după care am pătruns în Alfama, cel mai aşteptat loc care urma a fi vizitat în acest oraş.

Iar datorită conducătorului nostru a dispărut impresia prezenţei într-un cartier de oraş european vibrant, înlocuită fiind cu cea a prezenţei pe un tărâm cuprins de linişte şi calm, transportaţi înapoi, în trecut, cu vreo câteva decenii pe plaiuri doar închipuite în timpul lecturilor.

Şi cum să nu te simţi astfel când pe îngustele străduţe sau pe nenumăratele “travessa” care străbat sau intersectează acest cartier vezi doamne născute înaintea jumătăţii veacului trecut aşezate în faţa intrărilor în case sau sporovăind din balcon în balcon – printre lenjeriile întinse pe sârmă la uscat - despre finalul tragic al vreunui erou drag din telenovele siropoase difuzate cu o seară înainte.

Din cele expuse de Luis (crescut în acest cartier), am aflat despre un proiect la nivel de municipalitate prin care persoanelor care de-a lungul vieţii s-au remarcat într-un domeniu şi înseamnă ceva în planul convieţuirii în Alfama, le este permisă expunerea pe peretele casei a unei fotografii prelucrate în faianţă (şi nici nu se putea în altceva decât în “azulejos”!) Am avut astfel ocazia să le vedem atât poză cât şi în carne şi oase pe doamna Carmelinha, recunoscută producătoare de ginjinha, odihnindu-se în faţa casei, şi pe doamna Manuela de Joao, negustoreasă de fructe şi legume, trebăluind prin propriul aprozar.

Dacă tot am pomenit de tradiţionala băutură, menţionez că am degustat-o tot aici pentru prima dată, serviţi fiind pe geam de către o doamnă, amică de-a lui Luis, în nişte păhărele mici de plastic la preţul de 1 euro/păhărel. Mi-a rămas în minte imaginea grupului aşezat pe nişte scări, cu recipientele în mâini, ascultând nerăbdător poveştile ghidului şi luând câte o duşcă din aromata licoare.

Deşi un potenţialul turist gourmand este greu de imaginat a face o comandă la această oră, toate mesele aflate în afara restaurantelor sau tavernelor – cu siguranţă şi cele dinăuntru – sunt perfect aliniate iar feţele de masă apretate, tacâmurile rânduite la milimetru iar scaunele aşijderea, totul şi toate desprinse parcă dintr-un manual al turismului predat la nivel înalt.

Bun cunoscător al cartierului, ghidul ne-a condus într-un loc înconjurat de mici căsuţe, ne-a cerut să închidem ochii şi să ascultăm. Uluiţi, timp de un minut nu am auzit decât ciripitul păsărelelor şi … atât. Ceva de neimaginat, aflaţi fiind atât de aproape de centrul oraşului. Un loc perfect izolat fonic în care tumultul urbei nu pătrunde şi lasă stăpână o linişte atât de binefăcătoare. Te şi întrebi, de la ce să fie oamenii ăştia stresaţi?!

După momentul de tihnă am ajuns în faţa unei biserici de cartier în care am avut parte de o altă surpriză plăcută: un minirecital vocal al lui Luis, urmat de aplauze şi ovaţii la scenă deschisă.

Turul şi-a aflat finalul mult mai devreme decât şi-ar fi dorit oaspeţii interesaţi de droaia de informaţii căpătate în cele aproape 3 ore de umblătură prin Lisabona veche. Cu imaginea caselor înghesuite şi colorate din centru istoric şi a Podului 25 aprilie pe fundal, am fost cel care a imortalizat pe telefoanele majorităţii componenţilor grupului amintirea unui crâmpei din popasul lusitan.

Ca şi în alte locuri în care ne-am alăturat ghidurilor gratuite, mărturisesc că acestea reprezintă o experienţă interesantă, trăită prin prisma documentării oferite de voluntari locali şi care permit perceperea la un nivel senzorial mai crescut a vieţii şi istoriei localnicilor, întrucât îţi fac cunoscute şi alte detalii interesante despre aceştia comparativ cu ghizii care te conduc spre principalele şi promovatele obiective turistice.

Iar gratuitatea este doar o vorbă în vânt, fiecare turist răsplătind, totuşi, strădania ghidului în funcţie de posibilităţi. Iar de data asta americanul, primul care a donat, a ridicat cam sus ştacheta…

După destrămarea grupului, fiecare a luat-o încotro a dorit, noi preumblându-ne în continuare prin Alfama, apoi spre Porta del Sol de unde ne bucurăm de o superbă panoramă asupra unei părţi a oraşului vechi şi a falezei sub razele blânde ale soarelui care trimite spre noi, în 22 ianuarie, o temperatură de 17 grade Celsius, numai bună de plimbare.

Coborâm spre Catedrala Se pe o străduţă în pantă care ascunde sub bolţile arcuite ale unei case o interesantă descriere pictată a istoriei oraşului.

Ajunşi în apropierea lăcaşului de cult ne întâmpină portocali plini cu fructe - desigur, mai sus de nivelul întinsului unei mâini care poate apuca roadele – şi duzini de turişti. Catedrala, în sine, nu are nimic care să o apropie de măreţia altora vizitate în oraşele prin care am trecut. Am rămas doar cu forfota tramvaielor mici roşii şi galbene care trec prin faţa ei.

De aici ne îndreptăm iarăşi spre Piaţa Comerţului dornici de a ajunge în magazinul deschis de oficialităţile locale pentru promovarea vinului portughez (despre magazin aflasem de la Luis în urmă cu vreo trei ore la precedenta descindere în piaţă).

Magazinul este situat în partea stângă a pieţei – cum priveşti spre râu – şi prezintă celui care îi calcă pragul bogăţia viticolă a Portugaliei, rânduită pe regiuni, fiecare dintre acestea având un stand distinct. De asemenea, la tariful de 3 euro poţi degusta 3 soiuri, la alegere, din licorile expuse.

Din piaţă, pe sub arc, o luăm la plimbare pe Rua Augusta, trecem pe lângă Elevador da Santa Justa, intrăm în unele magazine care afişează reduceri substanţiale (şi reale…) la produse iar până să ajungem în Rossio intru şi în magazinul de prezentare al celor de la Benfica pentru îmbogăţirea experienţei profesionale în materie de marketing la nivelul unui club de fotbal.

Plimbarea prin Rossio o facem sub un cer complet senin în apropierea înseratului, trecem prin Praca Figueira şi ne îndreptăm spre Castelul Sao Jorge, informaţi că de acolo apusul îţi oferă o minunăţie de vedere. Ajungem într-un târziu şi la castel, nevoiţi fiind să bombănim de câteva ori, supăraţi pe inexactitatea materialelor de îndrumare şi sprijin.

Ca de altfel de mai multe ori în decursul acestei zile, harta tipărită de oficialii administrativi şi primită de la pensiune nu e de prea mare folos, reprezentând una dintre cele mai slabe accesorii pentru turist din cât ne-am preumblat în excursiile noastre: străzi lipsă de pe hartă sau neidentificate, intersecţii care nu există, drumuri înfundate şi nesemnalizate ca atare. Noroc cu tehnologia modernă şi cu telefonul din dotare…

Citisem în prealabil că nu e cine ştie ce de văzut la acest castel în afară de panoramă, dar după ce am trecut prin nişte bălării şi cotloane ce aminteau mai degrabă de magherniţe nelocuite decât de cei fără adăpost, ajunşi în faţa intrării am considerat că nu merită să plătim câte 8,50 euro doar pentru apus. Că vor mai fi în cele 9 zile rămase …

Eforturile noastre sunt, totuşi, răsplătite şi ceva mai jos dăm peste o terasă înţesată de turişti care aşteaptă şi ei dispariţia marelui astru. Nu se vede la fel ca mai sus, ştim asta, însă o mică vrajă ne împresoară şi aici în clipele premergătoare trecerii soarelui spre culcare, dincolo de casele înşirate haotic pe dealuri.

Ajungem într-un magazin de conserve de peşte care ştie să-şi primească clienţii şi suntem surprinşi atât de gustul acestora - puteai gusta chiar ca un nesimţit din produsele prezentate pe farfurioare - cât şi de prezentarea cronologică a istoriei companiei. De la plasele şi năvoadele folosite din cele mai vechi timpuri până la seifurile asemănătoare celor de la Fort Knox în care erau adăpostite cutii de conserve sub forma unor lingouri aurite.

Seara mai dăm o raită prin Bairro Alto, pe nişte străduţe luminate şi cu restaurante, taverne şi cerveserii în aşteptare de clientelă. Da, aveau dreptate Jose şi Luis, după ora 20 este altă viaţă pe aici …

Citește și CONTINUAREA aici

[fb]
---
Trimis de Marius 72 in 19.02.18 14:25:07
Validat / Publicat: 19.02.18 18:19:10
INFO ADIȚIONALE
  • A fost prima sa vizită/vacanță în PORTUGALIA

VIZUALIZĂRI: 3541 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

16 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Marius 72); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P09 Praca do Comercio
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
[900 PMA] [450 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 29000 PMA (din 30 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

16 ecouri scrise, până acum

webmasterX [19.02.18 18:18:29] »

Bun review-ul...

şi alegem B&B Ritz and Freud din cartierul Barro Alto

Ne-am bucura să putem citi și impresiile tale despre cazare scrise ca articol (review) nou.

Procedând astfel, ai avea ocazia ca prin notele şi evaluările proprii să contribui la o medie mai reprezentativă a acestei destinaţii. <

Poţi folosi linkul SCRIE IMPRESII (se deschide într-o fereastră nouă)

elviramvio [19.02.18 18:58:44] »

@Marius 72:

M-ai făcut nu să zâmbesc, ci să râd de-a binelea cu Portela sora Otopeniului nostru! Ai haz.

Speram că ai zburat cu TAP, am bilete rezervate la ei și mă interesa cum e cu bagajul de mână (1 mare la dimensiunea impusă sau 2 din care unul mic gen gentuță, ceva).

Voi reveni la articolul tău curând, trebuie să compar pe îndelete planul meu cu ce ai scris tu aici.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
ANILU [19.02.18 19:21:09] »

@Marius 72: Bine făcut planul și frumoasă vacanță ați gândit și la final s-a dovedit.

Bănuiesc că ăsta este începutul și ne vei mai scrie continuarea aventurii voastre lusitane.

Foarte frumos ai descris atmosfera trăită alături de ghidul local... informații... degustari... plimbări.

Aștept continuarea aventurii voastre, că au fost 10 zile de plimbări și bănuiesc că mai ai ce ne povesti.

P. S. anul acesta ai spus pas la întâlnirea AFA de la Alba Iulia.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
krisstinna [19.02.18 19:43:09] »

@Marius 72: Bine că nu ai închiriat maşină

Cam puţine poze!

Felicitări, plimbăreţilor!

-

@ANILU: Cred că-i e frică de mine

ANILU [19.02.18 19:58:37] »

@krisstinna: ????????????

adrianaglogo [19.02.18 23:33:44] »

@Marius 72: Frumos scris, am citit cu placere. Si ma bucur ca am prin superbonusul.

RoxanaGRS [20.02.18 09:17:10] »

Foarte frumos scris și foarte multă poezie în articolul tău. Felicitări!

Recunosc că eu n-am regăsit această poezie la Lisabona, pot spune chiar că n-a prea fost pe gustul meu (excepție cartierul Belem). N-am regăsit vreun farmec în străduțele mizere și pe deasupra și pe dealuri de au scos rău de tot untul din noi pentru... nimic.

Iar trotuarele cu piatră cubică alunecoasă sunt un real pericol. Era vară și eram în sandale, că mergeam într-o capitală europeană, nu pe munte, să-mi iau adidașii sau pantofii de treking. Eram să cad de câteva ori pentru că am alunecat pe piatra lor. În plus trotuarele nu sunt drepte, ci ondulate, și cum mergi ca turistul căscând gura în sus la clădiri, odată te trezești că "calci din pod".

Ceea ce mi-a plăcut a fost arta stradală de o calitate excepțională. N-am întâlnit nicăteri în alt oraș picturi stradale atât de frumoase ca în Lisabona.

În ceea ce privește cartelele Viagem pentru transportul în comun, în 2016 când am fost noi, trebuia câte una pentru fiecare persoană. Noi fiind 4 a trebuit să luăm 4 cartele. Până și la noi la metrou la București pot merge mai mulți cu aceeași cartelă...

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
Marius 72 [20.02.18 09:32:15] »

@elviramvio: La întoarcere am avut unele peripeţii şi ne-am întors de la Lisabona cu TAP. Ca dimensiune, bagajul de cabină e necesar a se încadra în standardele generale, iar c greutate la 8 kg. Ale noastre au fost mai grele însă nu le-a cântărit nimeni, asta şi pentru că am ajuns la poarta de îmbarcare la ultimul strigăt... Regulile lor spun că e interzis a avea şi un alt bagaj mai mic, însă nu s-a opus nimeni când soţia a urcat având poşeta la vedere.

Îţi faci check-in-ul de acasă şi nu mai e nevoie să treci pe la ghişeu decât dacă ai bagaj de cală. Aşa cum am menţionat şi în review, te sfătuiesc să te legitimezi cu paşaportul biometric dacă îl ai.

Dacă mai ai nevoie de lămuriri, cu plăcere le voi oferi (în măsura în care am habar...). Ţin doar să te informez că majoritatea tarifelor de acces la obiectivele turistice erau mai mari cu preţuri între 0,5 - 1,5 euro decât cele afişate pe site-urile proprii în momentul documentării mele pentru excursie. Poate le-au actualizat între timp.

Marius 72 [20.02.18 09:41:22] »

@RoxanaGRS:

Drept să îţi mărturisesc şi eu aşteptam altceva de la Lisabona. Am apucat să scriu doar despre prima zi, una salvată de Luis şi de dorinţa de a vedea cât mai multe. Am beneficiat şi de o vreme splendidă, perfect adecvată plimbării (senin şi vreo 16-17 grade). O să îmi fac cunoscute şi alte impresii negative pe lângă cele referitoare la hărţile puse la dispoziţia turiştilor.

Şi hai să rămânem cu partea frumoasă a unui concediu, doar pentru asta ne-am deplasat atâta distanţă...

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Marius 72 [20.02.18 10:14:52] »

@ANILU:

Voi încerca să mai scriu, au mai rămas totuşi 10 zile, întrucât din 10 preconizate s-au făcut 12...

Referitor la întâlnirea de la Alba Iulia, nu ne-am înscris din motive atât obiective cât şi subiective.

În categoria celor obiective menţionez faptul că doar aseară am aflat programul pentru lunile următoare şi nu doream să solicit din nou derogare de la plată.

În rândul celor subiective ar fi unele care ar naşte multe polemici aici, motiv pentru care nu ştiu dacă e bine să le dezvolt. Spun doar că nu sunt de acord cu punctajele oferite pentru articole şi ierarhizarea autorilor întrucât se naşte o competiţie care nu îşi are rostul. Dacă scriu un articol îl scriu pentru a prezenta impresii şi a veni - pe cât posibil - în sprijinul celor care vor păşi pe urmele mele, iar dacă îl citesc e pentru a mă informa şi a mă destinde. Nu obişnuiesc să trimit ecouri materialelor postate. Când am trimis, totuşi, unul am rămas siderat de răspuns: pentru autor erau mai stringente punctele ce-l puteau propulsa în clasament decât aprecierea calităţii articolului. Iar de atunci nu am mai scris până ieri deşi anul trecut am călătorit prin destinaţii superbe.

Revenind la întâlnirile AFA, declar sus şi tare că m-am simţit foarte bine la Slănic Moldova anul trecut, am întâlnit oameni excelenţi şi mă bucur că mi s-a oferit acest prilej. Există posibilitatea de a trece să vă salut - chiar e luată în calcul - dar nu voi mai participa la nicio festivitate de premiere. Şi nu, Doamne fereşte! , că nu am şanse la premiu ci pe considerentul personal că între prieteni nu e cazul să existe ierarhii...

Marius 72 [20.02.18 10:22:01] »

@krisstinna:

Ba să ştii că am închiriat!

Însă observ că ai citit materialul pe sărite...

Iar dacă trec cumva pe la Alba Iulia să vă salut, o să vin cu trenul!

Referitor la poze, le-am publicat pe cele care au însoţit firul articolului. Din cele 970 făcute...

Marius 72 [20.02.18 10:25:24] »

@krisstinna:

Nu ştiu pune emoticoanele şi parcă văd că te superi pe mine, considerându-mă ironic sau rău...

elviramvio [20.02.18 11:00:15] »

@Marius 72:

Mulțumesc pentru răspuns. Am preferat doar bagaj de mână, cel de cală era exagerat de scump. Cum mergem vara, e simplu doar cu bagaj de mână. Pagina TAP nu e foarte clară relativ la aceste bagaje, oricum am făcut calculul și dacă cer, putem pune în troler și micile gentuțe cu foto și acte.

Cât privește pașaportul biometric, de când cu ultimele evenimente europene, nu ne lipsește nici dacă trecem in Bulgaria, deși la vamă dăm c. i.

Și mulțumesc și pentru pontul cu taxele la obiective turistice, acum 1 an corespundeau cu cele de pe site. Voi verifica aproape de plecare.

Vacante frumoase!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
krisstinna [20.02.18 14:00:03] »

@Marius 72: M-ai făcut sa citesc încă o dată! Să vezi ce bătaie îți dau

La început de rw ai scris ceva despre mașina care nu a mai apărut un peisaj. Unde e mașina? Unde ai folosit-o?

După ce ca îmi e rău, mai mă superi și tu cu ideile tale abramburite despre întâlnirea afa. Incepi și tu ca o prietenă: “userii vechi, chiar dacă nu scriu nimic și nu prea le pasă, trebuie să aibă întâietate” sau “dacă ai bani și te înscrii primul, nu contează ca nu ești activ pe afa”

Păi atunci, sa lăsăm informațiile învechite, sa nu mai scrie nimeni, să nu apreciem munca celor care își rup din timpul lor liber pentru a ne aduce informatii valoroase, să îi apreciem doar pe cei care ne ignoră, nu-i așa?

Sunt mulți care vor sa scrie și nu au timp, poate au necazuri, poate sunt nefericiți

Dar mulți sunt și cei indiferenti...

Nu e cazul tău, știu că ești Ok, te-am cunoscut și v-am cunoscut, sunteți oameni de treaba.

Cum, cum altfel am fi repartizați pe camere? Spune tu, Vino cu idei te rog frumos.

Ai idee ce munca titanică presupune o astfel de intalnire?

-

Eu aștept cu drag continuările, nu mă necaji. Eu doar am glumit cu tine, poți veni cu mașina, mă poți bloca, îți arat cum e cu emoticoanele, sper sa ne vedem la Alba, suparaciosule blond

krisstinna [20.02.18 14:11:03] »

@Marius 72: Suna-mă sau te sun, îți explic ceva ce nici eu n-am înțeles mult timp. Sunt sigură ca vei înțelege, ești baiat deștept.

Doar mai ai numărul de când te-am înjurat la Slanic, nu?

mishu [31.03.18 20:59:37] »

@Marius 72: Citind articolul aveam senzatia ca acolo este vara si nu iarna. frumos povestit, ca si colegii mei astept continuarea. Votat cu mare drag.

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
6 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
adrianaglogo, ANILU, elviramvio, Marius 72, mishu, RoxanaGRS
Alte impresii din această RUBRICĂVacanța în Lisabona și împrejurimile sale:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.068684816360474 sec
    ecranul dvs: 1 x 1