Hoinărind prin „Prima Capitală”: Câmpulung Muscel

TIPĂREȘTE

Cele câteva zile petrecute în zona Argeșului, mai exact în prima capitală a Țării Românești – Câmpulung Muscel, au fost și prilej de a hoinări pe străzile orășelului întins de-a lungul râului Târgului și pe muscele. Situat în Subcarpații Argeșului orașul Câmpulung se află pe un vechi drum comercial care leagă Muntenia de Transilvania, situație care a contribuit la constanta sa dezvoltare economică. Clima depresionară și peisajele naturale au condus către „pretenții” de stațiune climaterică, localitatea fiind vizitată în alte vremuri de o mulțime de vilegeaturiști. Dezvoltarea economică și culturală a condus către ridicarea unor vile, clădiri administrative, biserici și școli de valoare arhitecturală și istorică crescută.

Într-una din dimineți, după savurarea micului dejun și a cafelei la Maisonette Apartments (vezi impresii), am plecat într-o incursiune relaxantă, la pas, pe străzile urbei muscelene. După o zi ploioasă cerul părea puțin mai degajat, soarele încercând timid să răzbată prin pătura de nori. Am parcurs la picior un circuit de aproximativ 3,5 km, atât prin cartierele mărginașe, vechi, cât și prin centrul orașului. Iată principalele obiective care ne-au ieșit în cale:

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” Fundeni. Pornim din strada Negru Vodă, cotim la dreapta pe strada Muzeul Fundeni și curând ajungem în fața unui gard pictat cu scene religioase. Peste gard zărim biserica construită din pietre de râu care alternează cu cărămidă. Ctitoria din secolul al XVI-lea se pare că aparține unei familii de boieri, inițial fiind o biserică de curte/de familie. Lăcașul de cult ne impresionează prin aspectul său, prin ancadramentele de piatră cu inscripții din jurul ferestrelor, brâul zimțat. Inedit: biserica se află pe colț cu strada Drăcești!!!

Biserica „Sf. Gheorghe” Olari. La nici 200 m distanță, într-o curte generoasă, întâlnim altă biserică de valoare edificată de breasla olarilor anterior veacului al XVII-lea. Și în acest caz suntem încântați de corpul vechi al lăcașului de cult (altar și naos), construit din piatră brută de râu, dar și de pictura exterioară în stil bizantin veche de secole ori de scenele reprezentând viața Sf. Gherghe – patronul bisericii – pictate pe frontispiciu. Acest monument istoric se evidențiază prin clopotnița asemănătoare cu cea de la Mănăstirea Negru Vodă, dar mai mică ca dimensiuni, dar și prin elementele arhitecturale gotice, unice în Țara Românească.

Casa natală a sculptorului Constantin Baraschi. Pe strada Alexandru Voievod la nr. 43 descoperim o căsuță simplă, în stil țărănesc, unde a văzut lumina zilei sculptorul Constantin Baraschi. În curte se mai află o anexă care se pare că a jucat rol de atelier pentru artist. O plăcuță amplasată pe peretele casei este singurul indiciu că aici s-a născut autorul multor opere sculpturale de valoare: Monumentul Km zero, altoreliefuri pe Arcul de Triumf, Aleea Cariatidelor din Parcul Herăstrău (mai nou Parcul Regele Mihai) și multe altele (vezi aici o sinteză a sculpturilor: evenimentulmuscelean.ro/i ... tantin-baraschi).

Biserica „Sf. Spiridon” Șubești. Cu rădăcini mai vechi, actuala ctitorie datează din secolul al XVIII-lea, fiind plătită și întreținută de breasla celor care confecționau șube. Mi-au plăcut turlele zvelte, ancadramentele ferestrelor, brâul bicolor care împarte corpul lăcașului de cult în două registre, brâurile sub formă de zimți de sub streașină și din jurul ferestrelor turlelor.

Cruce comemorativă din cartierul Șubești. La intersecția străzii Alexandru Voievod cu Maior Giurescu găsim o piațetă în mijlocul căreia este amplasată o cruce înaltă de 5 m realizată din piatră de Albești. Acest monument marchează groaznicul incendiu care a mistuit cartierul Șubești în 1934. După catastrofă, edilii și Ministerul de Finanțe au sprijinit refacerea cartierului; au fost proiectate gratuit 24 de case de către arhitectul Dimitrie Ionescu-Berechet și construite în regim de urgență. Am observat patru asemenea imobile, cu planuri identice, în fiecare colț al piațetei.

Orașul Câmpulung Muscel și împrejurimile sunt înțesate de cruci votive, unele vechi de sute de ani. Inscripții lizibile sau șterse de intemperii și trecerea timpului ne aduc în contemporaneitate nume demult uitate. Urbea așezată pe muscele deține în lista monumentelor istorice numeroase astfel de cruci de piatră, peste 30 fiind încă „în picioare”.

Vila Purnichescu și Casa Dragoș Băjan. De-a lungul străzilor parcurse am privit cu plăcere case bine închegate cu pridvoare țărănești, vile cochete în stil neoromânesc și curți nu foarte mari dar pline de pomi fructiferi. Pe strada Elena Doamna suntem atrași de așa-numita „Vila Purnichescu”, monument istoric construit în prima jumătate a secolului al XX-lea. Foișorul este elementul de atracție, dar și pridvorul neoromânesc cu panouri traforate din aceeași celebră piatră de Albești este drăguț. Pe strada Matei Basarab se află o casă din prima jumătate a vecului al XX-lea care reușește să îmbine armonios caracteristicile unei locuințe țărănești din zona deluroasă cu elemente moderne, urbane – Casa Dragoș Băjan (urmaș al unei familii boierești, omul care a luptat peste 30 de ani să păstreze intacte monumentele și vilele interbelice din oraș în fața tăvălugului comunist). În acest imobil s-a născut un important istoric literar, membru al Academiei Române: Dan I. Simonescu.

Vila Gică Ștefănescu – Muzeul de Etnografie și Artă Populară. Cea mai veche locuință din oraș păstrată până azi ne întâmpină pe strada Republicii nr. 5 cu o frumoasă fațadă constituită dintr-un pridvor cu stâlpi de lemn. Datând din 1735, locuința cu accente predominant rurale a fost restaurată în perioada interbelică de același arhitect Berechet. Am mers mai departe, muzeul etnografic l-am vizitat în anii din urmă.

Biserica „Sf. Nicolae” Domnească. Ctitorită de Doamna Chiajna în veacul al XVI-lea, a fost reclădită prin anii 1700. Am observat statura impunătoare a obiectivului religios, refăcut de mai multe ori, important focar de cultură și de învățământ în vremurile trecute.

Ansamblul Bărăția și biserica „Sf. Iacob”. Odată ieșiți în capătul pietonalului care străbate centrul orașului ne apare în fața ochilor turnul clopotniță, construit din zidărie în secolul al XVIII-lea, ulterior adăugându-i-se un etaj care adăpostește un ceas. În curtea pietruită descoperim biserica catolică „Sf. Iacob”, lăcașul inițial datând din secolul al XIII-lea, operă a coloniștilor sași stabiliți pe aceste meleaguri. Biserica este o clădire joasă, din piatră de râu, pe fațadă fiind schițat un arc frânt. În interior se află locul de veci de la anul 1300 al celui care a dat numele orașului: comitele Laurențiu de Longo Campo. În aceeași curte se află și casa parohială datând din secolul al XVII-lea, adaptată și transformată în stil românesc cu ceardac. Nu am intrat în biserică, înăuntru desfășurându-se o slujbă religioasă.

Grădina Publică Merci. Oaza de verdeață din centrul urbei muscelene ne întâmpină cu un gard de piatră frumos sculptat (realizat de arhitectul Berechet din calcar de Albești), cu arbori bătrâni, chioșcuri de lemn și bănci. Deschisă în 1885 grădina publică constituia locul principal de întâlnire a locuitorilor orașului, loc de desfășurare a serbărilor populare ori a altor evenimente culturale.

Casa de Cultură „Tudor Muşatescu”/Biblioteca Municipală „Ion Barbu” Fosta Primărie a orașului, inaugurată la 1907, impresionează și astăzi prin volumele arhitectonice și balconul sprijinit pe coloane din planul central. În fața edificiului se află bustul lui Negru Vodă, sculptură a musceleanului Dimitrie Demetrescu-Mirea (1898).

Noi ne-am oprit la Cofetăria „Iepurașul” (vezi impresii) unde ne-am refăcut energia cu o prăjitură bună. Peste drum se află Hotelul Muscelul, cea mai mare unitate de cazare din oraș, și în imediata apropiere Muzeul Municipal de Istorie și Artă, o clădire interbelică de mari dimensiuni și actuala Primărie, frumoasă construcție interbelică realizată de arhitectul Berechet.

Pe traseul de întoarcere spre Maisonette Apartments din strada Negru Vodă 56 (vezi impresii) am trecut pe lângă alte câteva obiective de valoare: Crucea Jurământului (monument din 1674 a cărei poveste o puteți citi aici: historia.ro/sectiune/gene ... ampulung-muscel), Piața Regală în centrul căreia se află Monumentul Eroilor (pe o latură găsim fostul Hotel Regal cu o arhitectură deosebită), Colegiul Național „Dinicu Golescu” înființat la sfârșitul secolului al XIX-lea, Mănăstirea Negru Vodă.

Minusuri. Nu știu exact dacă există un Centru de informare turistică, am citit ceva despre existența unui birou la Primărie (evenimentulmuscelean.ro/i ... a-dambovicioara). Consider că în oraș ar fi mare nevoie de un punct de promovare, mai mult decât în niște comune pierdute prin județ. De asemenea, se impune amplasarea unor indicatoare către principalele obiective turistice ale localității. Aș dori să remarc tot la categoria „Minusuri” prezența multor câini fără stăpân pe străzile orașului, dar și a unora lăsați liberi din curți, în ambele cazuri câțiva au devenit destul de violenți.

Concluzii. Câmpulung Muscel este un oraș care poate oferi satisfacții turistice și culinare celor care au răbdare, timp de documentare și interes pentru istorie și religie. De asemenea, este un punct bun de plecare în excursii interesante în împrejurimi, zona fiind una deosebită.

Articole relaționate. Vă recomand o vizită la Muzeul de Etnografie și Artă Populară - vezi impresii, dar și incursiuni la mănăstirile săpate în piatră din arealul geografic apropiat orașului: vezi impresii.

Călătorii plăcute!

---

VIZUALIZĂRI: 4090 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI