Paradisul din Seychelles

TIPĂREȘTE

Am decis sa scriu un review despre experienta mea in Seychelles, la cateva luni de la intoarcere. Sper sa mai pot reda in cuvinte scrise starea de fascinatie pe care am trait-o in acele zile, pe acele taramuri de vis.

Am sa incep prin a mentiona ca am plecat in aceasta vacanta singura. Motivul acestei decizii a fost unul nu tocmai fericit. Intr-o zi de vara, la inceputul lui iulie am avut parte de o cazatura in baie care s-a soldat cu o fractura de umar, situatie care m-a determinat sa imi reorganizez planurile, inca nefinalizate, de vacanta. Initial imi propusesem sa merg impreuna cu familia in Tenerife.

Dupa acest nefericit eveniment am hotarat ca, daca tot am scapat cu viata, e timpul pentru aventura vietii. In urma cu 20 de ani, mai exact in 1997, la Tv era difuzat concursul de frumusete MISS World, organizat in fascinantele insule Seyschelles. Parea un vis greu de atins. Dar iata ca, dupa o cazatura zdravana, mi-a venit mintea la cap (pe care slava Domnului nu l-am spart) si am plecat in cautarea unei oferte pentru vacanta demult visata.

Nu am sa mentionez agentia. Am zburat cu Qatar din Bucuresti pana la Doha, unde am avut o escala de peste 8 ore, timp folosit sa vizitez Doha. Foarte placut si interesant modul de a pierde cateva ore bune, fara sa simt oboseala transferului. Zborul Doha- Seychelles a fost foarte Ok, enterteiment-ul la bordul avionului facand sa treaca timpul repede.

Dimineata, in jur de ora 9 am aterizat in Seychelles si dupa ce mi-am recuperat bagajele, m-am indreptat spre zboruri interne, cu micutele avioane care fac transferul din Mahe spre Praslin, unde am fost cazata in urmatoarele 7 nopti. Am decis sa aleg aceasta insula datorita sfaturilor citite pe AFA (multumesc celor care scriu pe AFA). Pentru mine este prima oara cand scriu.

Cazarea in Praslin iti ofera avantajul ca esti mai aproape de insulele pe care le poti vizita luand excursiile organizate de diferite agentii locale, la preturi mai convenabile.

Dupa un zbor de 15-20 de minute la o inaltime de aproximativ 3000 m, zbor in care ramai uimit de fumusetea peisajului care se dezvaluie sub aripile avionului, de culoarea apei, de la albastru, bleu, verde, turquise, am aterizat pe micul aeroport din Praslin (eram pregatita sa stau cu gura cascata la tot ce aveam sa vad acolo, dar realitatea mi-a depasit orice asteptare). La aeroport erau reprezentanti ai agentiei Creole de la care am luat o lista cu excursii.

Din aeropot am luat un taxi 20 USD (mentionez ca am plecat cu dolari la mine si cu cardul). Distanta de la aeroport la hotel nu era prea mare, dar taximetristii in Praslin au un talent grozav de a o face sa para fff. mare. Merg asa de incet ca poti sa alergi intr-un ritm lejer pe langa, daca nu ai avea bagaje :). Vremea era foarte placuta, chiar daca era foarte cald, acea caldura umeda care amplifica senzatia de hot, dar la care m-am adaptat relativ repede.

Am ajuns la hotel, am asteptat sa fiu cazata, timp in care am facut cativa pasi pe mica plaja Anse Kerlan din zona hotelului.

Prima recomandare pe care as face-o este sa optati in Praslin spre zona Anse Volbert, este mai populata si va puteti petrece timpul in afara resortului si dupa lasarea intunericului, care asa cum stiti aici se instaleaza in jur de18,30, ora dupa care nu mai puteam face nimic, decat sa optez pentru cina in cadrul resortului in care stateam sau sa-mi cumpar de peste strada un meniu take away cu mancare creola, foarte buna de altfel, la un pret rezonabil 50-65 SCR. Mancarea la restaurant era de cateva ori mai scumpa (am mancat la hotel seara o clatita, am baut un vin la carafa si o sticla de apa minerala 400 SCR=110 RON) si tot asa.

Fata de la receptia hotelului mi-a aranjat prima excursie pe insula Curieuse si St Pierre Island pentru ziua de marti, la pretul de 90 EUR, eu am dat 100 USD, am iesit un pic in avantaj si o vizita pe Anse Georgette pentru ziua de miercuri. Joi am facut o alta excursie cu Creole pe insulele Sister, Coco, Felicite, insule private unde aveam acces doar pe plaja si sa facem snorkeling, m-a costat 150 de USD. Vineri am mers pe cont propriu in La Digue.

Am sa descriu programul fiecarei zile:I

Luni, inarmata cu apa, spray anti tantari si protectie solara factor 50, am plecat in explorarea insulei Praslin, am luat autobuzul de peste strada de hotel (se circula pe partea stanga), mi s-a atras atentia sa fie scris Via Valle De Mai. Autobuzele circula cu o viteza ametitoare, pe niste curbe infernale, sau poate doar vechimea lor facea sa para totul o initiativa sinucigasa de a calatori pe insula (cu timpul m-am obisnuit cu acest aspect).

Ajunsa aproape de aceasta celebra rezervatie UNESCO, m-a abordat un tip care s-a prezentat drept ghid la Valle de Mai si din vorba in vorba m-a intrebat de unde sunt. I -am spus Romania, gandindu-ma ca nu a auzit de existenta noastra. Surpriza!!! zice " Aaaa, Hagi a fost acum cativa ani in Mahe la hotelul X (nu am retinut in acel moment datorita surprinderii) si l-am servit cu mare placere, super tip. Nu vin foarte multi romani in Seychelles". M-am simtit mandra de Hagi ca e roman de-al nostru :) si de mine ca eram acolo. Intrarea a costat 350 SCR.

M-am atasat unui grup de turisti si impreuna cu o ghida foarte draguta am facut turul rezervatiei cu celebra sa Coco de Mer, specie endemica in Seychelles si cativa gecko pititi printre frunze. M-am dat din abundenta cu spray de tantari dar nu mi s-a parut ca ii vad roind in jurul nostru (ca o paranteza, spre deosebire de Thailanda unde, oricat te dadeai cu spray, tot te faceau praf).

Dupa aceasta vizita am purces in statie spre urmatoarea destinatie. Anse Volbert, unde am luat si pranzul la una din terase (m-a costa 380 SCR =105 RON o frigaruie din fruncte de mare cu orez si o halba de bere). Surprinzator, dar majoritatea restaurantelor nu au deschis pentru mancare decat in perioada clasica, pranz, cina. Dar pana la urma gasesti sa mananci si la ora 16.

Am plecat multumita spre Anse Lazio cu autobuzul magic, intr-o mare viteza. Transpotul in comun e foarte convenabil, 5 SCR cursa.

Sa ajungi la Anse Lazio mergi ceva pe jos. De la ultima statie unde te lasa autobuzul si pana la plaja, citisem pe net ca traversezi o jungla, ca drumul e destul de anevoios. E drept ca am incercat sa ma agat de un cuplu tanar care mergea in aceeasi directie, si ca viteza lor m-a facut sa imi para dificil, dar cand am realizat ca nu sunt chiar in the middle of nowhere, am lasat- o mai moale si tot am ajuns.

Odata ajunsa acolo s-a dezvaluit in fata ochilor un peisaj mirific. Nisip alb, fin, apa turquoise, cristalina, o vegetatie luxurianta, palmieri cum nu am mai vazut in alte locuri, cu frunze mari, parca intr-o permanenta reverenta fata de valurile si nisipul argintiu (ce vedem noi in Europa ca palmieri... un bat cu un ciuf in varf)... Nu se compara.

Ceea ce intregea si dadea unicitate acestui peisaj de vis, erau acele stanci granitice in forme si marimi impresionante, care stau parca in aer, ca niste puncte de suspensie. Magic, nu alceva.

Am parcurs plaja de la un capat la altul, parca mi s-a parut o pierdere sa nu imi las talpile mangaiate din abundenta de nisipul fin si de valurile calde. Lume pe plaja era destula, dar nu ca in Europa, de te calci pe calcaie si iti arunca nisip in ochi cand trec pe langa tine, poate a doua plaja ca aglomeratie din Praslin, dupa Anse Volbert.

Dupa un tur de forta, pe la ora 5 PM am facut cale intoarsa spre hotel, unde mi-am petrecut in liniste restul serii.

Ziua de marti a inceput cu pregatirea excursiei pe care urma sa o fac in Insulele Curieuse si St Pierre. Excursia a fost organizata de un echipaj, as zice de amatori, nu era o agentie, dar trebuie sa recunosc ca a fost extraordinar de placuta atmosfera, fara fite, fara aere de oameni mofturosi. Turistii, colegi de barcuta, foarte tineri si bine inteles, toti cupluri. Ei si??!!

Nu m-or arunca din barca, mi-am zis, ca sunt prea batrana ca hrana la pesti, 40+... :)

Am mers cu barcuta de viteza pe niste valuri care isi schimbau culoarea parca in functie de starea nostra de spirit... de la albastru deschis, la albastru inchis, verde inchis, verde deschis, turquoise...

Prima oprire a fost pe insula Curieuse unde am parcurs un drum lung si destul de anevoios dar plin de veselie, in care am intalnit o groaza de crabi de la dimensiuni mici pana la marimea unui pepene galben de vreo 2 kg (brrr) si soparlite si gecko... pentru ca, in cele din urma, sa ajungem la marea intalnire cu testoasele gigant, extrem de prietenoase. Adevarati detectivi, te urmareau peste tot daca aveai ceva in mana... foaaarte pofticioase si blande. Aici am servit masa, in aer liber, foarte gustos totul, salata de mango si papaya m-a impresionat cel mai mult.

Am plecat mai departe spre insula St Pierre, pentru snorkeling. Aveam echipamentul meu, dar echipajul avea pentru toata lumea. Le-am spus, nu stiu sa inot dar vreau sa fac snorkeling. Un membru al echipajului m-a purtat de manuta prin tot paradisul subacvatic din jurul insulei. Era prima oara cand faceam snorkeling asa ca nu aveam cu ce sa compar, dar a fost superb.

Ne-am imbarcat si am plecat mai departe, s-au mai facut cateva sesiuni de snorkeling, dar din bun simt am ramas pe barca, daca tot nu ma pricepeam.

Va sfatuiesc sa folositi din abundenta crema antibronzanta, soarele arde de nici nu intelegi ce are cu tine. Am facut dupa cateva zile basici pe maini, pe decolteu si am naparlit ca o reptila inca vreo luna dupa. M-am intors mai mult arsa decat bronzata.

Seara am fost adusi in siguranta la hotel si am stat linistita pana a doua zi, cand a inceput o noua aventura.

Pentru ca miercuri aveam programata vizita la Anse Georgette, am decis sa imi petrec ziua pe insula, asa ca am pornit spre Anse Lazio cu echipamentul de snorkeling si de stat la plaja. Dupa o ora de mers cu autobuzul si vreo 25 de min de mers pe jos am ajuns din nou la minunata plaja, de unde am luat si un pumn de nisip, ca amintire (de pe fiecare plaja am luat un pic) si am facut poza cu steagul Seychellez, m-am asezat linistita timp de 2 ore, in plin soare, cand toti stateau sub palmieri, eu am zis ca daca tot am loc, sa nu ratez ocazia...

M-am prajit rau, rau, ca nu am dormit toata noaptea din cauza arsurilor. Nu stiu cum a trecut timpul, dar m-am trezit dintr-o data ca trebuie sa ma grabesc spre autobuz, sa ajung la Anse Georgette. Am avut noroc sa fiu culesa de pe drum de o tanara draguta cu masina, impreuna cu mama ei si m-au depus in statia de autobuz. Dupa ce am asteptat ceva, cred ca pret de o ora, a venit un autobuz, l-am intrebat pe sofer daca merge in directia mea si fuga-fuga, am ocupat un loc. Surpriza, nu am realizat ca nu scria Via Valle De Mai si am petrecut, la inceput linistita, apoi din ce in ce mai agitata vreo 2 ore in autobuz, pe niste curbe de la coborare abia ma mai ttineam pe picioare. Am facut tot ocolul insulei, cred. In cele din urma am ajuns la poarta resortului si foarte zglobie am luat-o spre plaja. Alta surpriza... am mers vreo 2 km pe jos. Intr-un final am ajuns la plaja... Vis, mi-am spus ca a meritat intregul efort.

Era ora 5 cand am ajuns, plaja era goala, doar alte 2 cupluri, asa ca mi-am scris numele pe nisip si am zis ca nu plec pana nu il sterg valurile. Superb dar tot Anse Lazio ramanea favorita.

Am plecat oricum entuziasmata spre iesire. Am mers, si am mers, am tot mers, pana am inceput sa realizez ca m-am ratacit. SOC, nu era nimeni prin preajma, ma si vedeam dormind pe terenul de golf. Si apusul era aproape. Am grabit pasul si in cele din urma am dat de un bastinas, lucrator in cadrul resortului si m-a ghidat catre iesire. Distractiv, doar dupa ce am iesit din impas...

Resortul meu era la max 2 km acea zona, asa ca am hotarat sa continui drumul pe jos, sa simt pulsul insulei (ne salutam ca la tara, oameni zambitori, unul cu palmierul in spate..., mai toti pe bicicleta, eu pe jos, ca nici cu bicicleta nu stiu sa merg). Am ajuns la hotel dupa km parcursi si fara sa apuc sa mananc nimic de la micul dejun, drept pentru care am recuperat seara.

Joi am plecat in excursia organizata de Creole. Un cataraman luxos, turisti scortosi. Ma bucur ca am fost, dar nu am nimic special de mentionat, opriri pe insule private unde ni se atragea atentia ca nu avem voie sa depasim perimetrul plajei. Am reusit sa induplec un membru al echipajului sa ma insoteasca prin lumea subacvatica, frumos dar doar o tura. Masa am servit-o la bordul ambarcatiunii.

Vineri am plecat nerabdatoare catre La Digue, am luat biletul de ferry 36 USD. Din pacate nu am reusit sa prind primul ferry asa ca nici intoarcerea nu a fost cu ultimul. Poate ca nu ma lasau pe jos, dar am zis pentru siguranta sa ma incadrez in orar.

Ajunsa pe insula unde se circula in mare parte cu bicicletele, am zis sa-mi incer norocul cu o tricilcleta. M-am dovedit incapabila sa-mi tin echilibru si baiatul de la inchirieri mi-a sugerat sa nu risc. Asa ca am pornit vitejeste pe jos, cum imi sta mie bine, printr-un soare nemilos. In zadar crema in strat de 2 cm, nu facea fata. In jurul meu vedeam o lume parca din alta dimensiune, foarte relaxata, zambitoare.

Am ajuns la L'Union Estate, am platit vreo 8 USD intrarea, am parcurs plantatia de vanilie, unde niste doamne dragute, lucratoare pe acea plantatie mi-au descris procesul de polenizare, recoltare si prelucrare a vaniliei. Foarte interesant dar muuult de munca.

Am mers mai departe m-am mai delectat cu niste testoase gigand si incet incet am ajuns la Anse Source D'Argent. Pe masura ce inaintam eram tot mai fascinata de ceea ce vedeam in fata ochilor. Da, acel peisaj te lasa fara cuvinte. Lume putina pe plaja, nisip fin, apa turquoise, vegetatie abundenta si de un verde viu, flori in diverse culori, stancile granitice in forme spectaculoase. Plajele erau curate peste tot pe unde mergeam.

Am strabatut plaja de la un capat la altul, mi-am clatit privirea cu acele peisaje ravisante si am decis in cele din urma ca este timpul sa ma intorc, deoarece eram tot per pedes. Inainte insa m-am oprit sa imi delectez papilele gustative cu un fresh de mix de fructe, la umbra palmierilor, undeva aproape de caparul magnificei plaje. Din pacate nu am avut suficient timp la dispozitie, dar stiu ca data viitoare imi voi organiza vacanta in alt fel, in primul rand mai multe zile, impartite intre mai multe insule, ultima fiind Mahe. Da, nu am stiut foarte bine cum sa ma organizez si nici agentia nu a fost foarte pe faza, a spus si fata de la agentie, de altfel foarte draguta si suportiva, ca nu au multi turisti pe aceasta zona.

De ce zic Mahe ultima destinatie si cu cateva zile de sedere? Pentru ca transferul intre insule nu este chiar facil. Intre Mahe si Praslin sunt avioane, destul de dese, plus ferry.

Intre Praslin si celelalte insule doar ferry. Nu e de dorit ca ultima zi sa alergi de pe un mijloc de transport pe altul, cand poti sa ajungi lejer de la hotel la aeroport dupa ce ai vizitat suficient Mahe, cu dragalasa sa capitala Victoria.

Dar sa continui cu ziua de Sambata. Am hotarat sa mai petrec o zi in Praslin si astfel ca m-am indreptat spre centrul insulei de unde mi-am cumparat doua CD -uri cu muzica seychelleza ca amintire, si m-am intertinut de vorba cu localnicii din statie, in asteptarea autobuzului spre o alta plaja, plaja luxosului hotel Raffles. Apoi am pornit catre o rezervatie naturala de pe insula, mai putin celebra, dar parca chiar mai frumoasa, cu precadere pentru ca ofera si un view fantastic daca ajungi in top, Fond Ferdinand. Intrarea a fost 150 SCR, parca. Am fost doar 3 persoane, eu si un cuplu de italieni. Ghida ne-a introdus in peisajul coplesitor al palmierilor coco de mer si al altor specii de palmieri si arbori. Din punctul cel mai inalt vedeai o panorama superba a insulei.

M-am intors in zona Anse Volbert unde am servit masa, plimbare prin zona si apoi spre ora 6 m-am urcat in autobuz si m-am intors la hotel. Fata draguta de la receptie m-a ajutat sa organizez plecarea de a doua zi, aceasta fiind ultima seara pentrecuta in Seychelles si de asemenea mi-a aranjat o excursie in Mahe pentru a doua zi, un tur al insulei, deoarece aveam la dispozitie vreo 5 ore pana la plecarea avionului. Excursia a fost cam piperata, 200 EUR dar am zis, o data in viata!!! Nu regret, dar de aceea zic, data viitoare ma voi organiza altfel.

M-a plimbat ghidul cu masina prin toata insula, am vizitat templul hindus, Turnul cu ceas, pe care cu mare maiestrie il evoca un solist (Jean Ally) in melodia Going back to the Seychelles, pe care o ascult aproape in fiecare zi de cand m-am intors. Si, da, stiu ca I am going back to the Seychelles.

Nu este o destinatie ieftina, nu zic, dar daca esti atent la ofertele de avion, nu cred ca ai nevoie de lux acolo, pentru ca natura insasi ofera cel mai luxos confort psihic. Mancarea e foarte scumpa, o apa minerala la 1l in supermarket era 42 de SCR = 12 RON, iar in restaurant cam 120-150 SCR. Oamenii sunt simpli, dar prietenosi, nu mi-au inspirat mizerie, doar simplitate venita din lipsa banilor, sau dintr-o viata prea scumpa datorata reputatiei locului.

Am plecat plangand din Seychelles, da recunosc, cum nu mi s-a mai intamplat de cand eram mica si ma desparteam de prietenii de vacanta, de prin locurile in care mergeam.

Recomand cu caldura O DATA IN VIATA! Merita orice efort, chiar daca iti trebuie 20 de ani, cum mi-au trebuit mie.

---

VIZUALIZĂRI: 7508 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI