Gran Canaria – Hotel RIU Papayas

TIPĂREȘTE

Anul acesta pentru noi a debutat „în forță”, pot să spun așa, la capitolul „călătorii”. Nu ne puteam refuza o vacanță într-un loc despre care auzisem doar, unde acolo acum este soare și cald, unde apele Atlanticului spală cu valuri molcome țărmul Insulei Gran Canaria .

Rezervarea ne-au făcut-o prietenii noștri din Norwich, Anglia, printr-o agenție de acolo. În România, în perioada sfârșitului de ianuarie nu se organizează excursii în Gran Canaria. A trebuit să mergem, mai întâi, la aeroportul Stansted din Londra și de aici, cu toții, ne-am îmbarcat într-un charter al companiei de turism și-am decolat spre insula Gran Canaria. Prețul pentru două persoane a fost de 1280 lire sterline și a inclus zborul dus/întors cu avionul, bagajele de cală, cazarea și meniul. Am aterizat după un zbor de patru ore și ceva. În avion, însă, nu ne-am plictisit, fiecare din noi am văzut pe tabletă câte un film pe care l-am descărcat de acasă, sau am citit câte ceva. Transferul la/ de la aeroport către hotel a intrat în prețul biletului și a durat cam 40 de minute.

Intrarea în incinta hotelului RIU Papayas este securizată, având un paznic la bariera de la stradă. Hotelul este de patru stele și noi am avut un sejur de șapte nopți cazare cu regim „all inclusive”. Pe insulă mai sunt și alte hoteluri din aceeași rețea „RIU”, numai în jurul celui al nostru, pe o rază de câteva sute de metri, am mai zărit vreo două sau trei. Hotelul la care am stat se află în sudul insulei, cam în mijlocul stațiunii și la aproximativ 1 Km distanță de plajă. Ce am remarcat la aceste oferte de patru stele și „all inclusive” este că administratorii acestora nu precupețesc nici o cheltuială ca să te simți bine, să te relaxezi și să te bucuri de o vacanță așa cum ți-ai dorit-o.

Văzut de sus hotelul are forma literei „U” întoarsă, cu latura dinspre vest ceva mai scurtă. Are șapte etaje și un număr de peste 450 de camere. Holul recepției este mare, elegant, cu fotolii și canapele comode, cu recepționeri amabili, cunoscători ai limbilor cerute în rețeaua hotelieră internațională. În dreapta ușii automate de acces se vede un ecran mare, digital, de la care poți afla informații utile despre insulă, cum ar fi: vremea, locuri de vizitat, ofertele de agrement ale hotelului, programul artistic oferit de soliștii invitați, pentru buna dispoziție a turiștilor.

După ce am primit un plic cu pliantele informative necesare orientării în stațiune și în hotel, inclusiv parola de acces la internet, care a funcționat fără reproș, și după ce-am fost repartizați în camere, am primit fiecare câte o brățară cu care să fim recunoscuți în tot complexul hotelier. Ca majoritatea hotelurilor de patru, sau cinci, stele și acesta are piscina proprie, cu chaise longue-uri și umbrele, cu două baruri la ambele capete ale ei, la care accesul este permis mai tot timpul. Etajul unu de pe latura scurtă are în prelungire o terasă echipată, și ea, cu chaise longue-uri și umbreluțe, unde se putea face plajă. Pentru un număr așa de mare de camere noi am văzut că erau două grupuri a câte trei lifturi fiecare, un grup apropiat recepției hotelului și un altul apropiat barului de lângă restaurant. Fiecare cabină a liftului era dotată cu un mic ecran digital pe care puteai citi informații cu privire la temperatura atmosferei din stațiune, a apei din piscină, a ofertelor de agrement din incinta hotelului. Toți am fost cazați la nivelul trei, pe latura mare, cea dinspre est, iar camera noastră s-a întâmplat să fie cea mai mare din cele trei la care a fost repartizat grupul nostru de șase persoane. Patul mare, (lățimea de 2,2m), cu saltele de foarte bună calitate și cu lenjerie impecabilă, baia cu cabină de duș și lavoar, oglindă cosmetică și uscător de păr, gel de duș în suport la cabina de duș. Am remarcat în baie lipsa sticluțelor mici cu șampon și balsam de păr, pe care le-am găsit în hoteluri cu mai puțin „ștaif”, de trei stele. S-au gândit, poate, că fiecare preferă un anume tip de produse de păr și de aceea lipseau. W. C. -ul se află într-un spațiu alăturat băii și față în față cu șifonierul, care avea multe umerașe și pături de rezervă. În șifonier era un mic seif, pentru păstrarea obiectelor de valoare, dar noi nu l-am folosit. La „minusuri” aș puncta zgomotul pe care îl făcea apa, când era acționat butonul de spălare a vasului de W. C. Prosoapele ne-au fost schimbate la trei zile, iar curățenia se făcea zilnic. Televizorul LCD cu ecran mare era amplasat în mijlocul camerei, pe un suport rotativ care putea fi acționat după nevoie: dacă erai așezat în pat putea fi îndreptat cu ecranul spre pat, dacă stăteai pe canapeaua opusă patului, putea fi rotit să poți privi ecranul. Programe erau pentru toate gusturile, în limbile germană, engleză, franceză, italiană și, bineînțeles, spaniolă. Tot această masă avea înglobat frigiderul și sertarele pentru lenjerie. În balcon se aflau nelipsita măsuță și trei fotolii, dar și un uscător de rufe mic, elegant, din plastic, încastrat în zid. Camera avea nu numai aparat de aer condiționat, pentru zilele caniculare de vară, dar și un ventilator cu palete mari, montat în plafon. Noi nu le-am folosit, temperatura medie în cameră a fost de 22 grade. Un lucru bun a fost că draperia era confecționată dintr-o țesătură densă, puțin cauciucată care, deși de culoare albă, nu lăsa lumina dimineții să te trezească din somn.

Restaurantul se află la parterul hotelului, în capătul aripii vestice a acestuia, și oferă un adevărat „dezmăț” culinar, la toate cele trei mese. Mi-aș fi dorit să nu fie așa, apetitul meu, mai ales la înghețată și la dulciuri, este de nestăpânit. Nu m-am putut abține și, la fiecare din cele trei mese, am luat înghețată, lucru care a făcut să mă doară în gât și să vin acasă cu o ușoară răceală. Deeeh, (!) „lăcomia strică omenia”, parcă așa spune proverbul. La restaurantul de tip „bufet suedez” am remarcat varietatea felurilor de mâncare, de la aperitive cu mezeluri și brânzeturi de foarte bună calitate (chiar și brânză „albastră”), de la ciorbe sau supe cremă, fripturi de porc, de pui, preparate din pește, fructe de mare, etc. etc. … … până la vreo 10, sau 15 feluri de deserturi, prăjituri, creme, budinci, fructe, etc., etc. (mi-ar trebui mult timp să înșir tot ce puteam mânca, fără restricție). La micul dejun cafeaua se găsea la discreție, în cafetiere așezate pe fiecare masă, era de foarte bună calitate și putea fi servită simplă sau cu lapte cald, luat în vase mici de inox, cu capac, de la aparate, cu zahăr alb, brun sau cu zaharină. Am remarcat amabilitatea și zâmbetul celor care debarasau mesele, rapiditatea cu care o făceau, lăsând loc altor farfurii, cu un nou fel de mâncare. Pentru stingerea setei puteai merge la mașinile care livrau băuturi, bere normală sau bere cu lămâie, vin alb, roșu sau rozé, sucuri de bună calitate, cu pulpa fructului respectiv, iar dintr-un alt loc puteau fi luate sucuri proaspete, stoarse atunci din fructe și puse în carafe, care erau înlocuite imediat ce se goleau.

Pentru cei care doreau să mănânce în afara sălii de mese, era o terasă apropiată restaurantului, dotată, și ea, cu mobilierul necesar, cu aparate de unde se puteau lua băuturile preferate. Pe toate laturile exterioare avea montați suporți ce adăposteau flăcări decorative sau /și de încălzire. Seara aceste flăcări decorau și iluminau foarte frumos terasa. Noi nu am stat afară decât la un prânz, în restul timpului părându-ni-se că era puțin cam răcoare și că bătea ușor vântul.

După fiecare masă cei ce doreau să mai zăbovească la o mică șuetă puteau merge la barurile mai sus amintite și să bea fiecare ce dorea. Noi am fost de câteva ori, mai ales după cină, și ne-am delectat cu câte o băutură digestivă, sau cu pinacolada puțin alcoolizată și cu capucino cu frișcă. Turiștii care doreau puteau merge seara, după cină, să asculte muzica interpretată de artiștii invitați ai hotelului, de fiecare dată alții.

Vremea a ținut cu noi tot sejurul și, funcție de timpul disponibil rămas în afara excursiilor programate, ne-am răsfățat făcând plajă lângă piscina hotelului și savurând de la bar ce a dorit fiecare. Apa din piscină era ușor încălzită, asta am aflat-o de la „aripa tânără” a micului nostru grup, eu și Mihai nu am testat-o. Ce mi-a plăcut la acest hotel a fost că are angajați animatori, care lucrează cu turiștii și îi antrenează în diferite activități legate de sport sau chiar artistice. La piscină, spre exemplu, făceau gimnastică în apă, pe ritmuri de dans, alții erau invitați la sportul numit „darts”, noi doi și „aripa tânără” ne-am jucat trăgând cu arcul cu săgeți tip ventuză. Pentru cei care simt nevoia să se exprime în artă, este un spațiu special amenajat, dotat cu tot ce trebuie (vopsele, lacuri, pensule, etc.) pentru a picta. Se pot cumpăra de aici mici obiecte manufacturate, din lemn natur (casete, rame de tablouri, tăvițe), pe care fiecare le poate picta, sau decora, după cum simte. După ce se usucă le poate lua acasă, spre aducere aminte. Tinerii din grupul nostru au pictat și ei, iar noi ne-am ales cu un cadou frumos, pictat acolo.

Trebuie neapărat să amintesc, pentru iubitorii de sport, de sala de fitness, dotată cu aparatură de foarte bună calitate, unde accesul este cu program, dimineața și seara, la prânz pauză, nu-mi amintesc bine orarul. Ca orice hotel care se respectă, nici acesta nu a neglijat copiii, amenajându-le locuri speciale de joacă, de scăldat într-o piscină decorată și destinată lor, sau lăsându-i să deseneze sau coloreze, într-un loc special amenajat pentru joaca lor.

Pentru cei care au de gând să meargă în insula Gran Canaria, recomand fără reținere acest loc de cazare. Poate că ar fi posibil ca în sezonul cald să se poată face rezervări și plecări din România, cu agenții de turism de la noi. Nu am această informație, însă, mă gândesc la românii despre care am auzit că au fost în Tenerife, insula vecină, din arhipelagul Canarelor. Nu cred că ei au fost nevoiți să facă rezervare din altă parte a Europei.

Vă doresc să aveți călătorii frumoase, cum a fost pentru noi aceasta.

---

VIZUALIZĂRI: 3238 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI