Spre Blazna, un picior de plai din Muntii Rodnei

TIPĂREȘTE

A fost o redescoperire a unui traseu din Munții Rodnei, un loc binecuvântat și iubit de cei care ajung acolo. Însă, e bine să construim contextul pentru o înțelegere mai clară a acestei acțiuni.

Început de septembrie sub semnul caniculei, cine mai știe al câtelea val!!! Nici nu a terminat întrebarea, jumătatea mea: ” Nu mergem și noi la munte câteva zile? ”, că am fost pe loc de acord.

Ne-am gândit foarte puțin și, cum iubim Ardealul, am hotărât să alegem ceva de acolo. Am vrut să îmbinăm utilul cu plăcutul, astfel am plecat spre Sângeorz Băi, pentru că nu mai făcusem de câțiva ani o cură de ape minerale.

Au fost niște zile minunate, somn și plimbări cât cuprinde, telefoane închise cea mai mare parte a timpului. În fiecare zi am mers în drumeții, am bătut în lung și-n lat dealurile din jur. Nu voi descrie stațiunea, am făcut-o altădată, ci voi vorbi despre redescoperirea unui loc minunat, pe care aproape îl uitasem, dar pe care nici nu-l planificasem.

După micul dejun, după ce am mers la izvor să bem porția, am plecat spre Rodna, eu având o intenție ascunsă de a încerca să ajungem la Pasul Rotunda.

Drumul spre Rotunda începe după comuna Valea Mare, unde se termină și asfaltul. Este un loc în care Someșul se întâlnește cu alte ape din direcția opusă, le ia și le duce mai departe. Nu ne-am aventurat spre Rotunda pentru că ne gândeam la mașină, ea nu avea nicio vină să se chinuie prin asemenea hârtoape. Ne-am întors și am hotărât că ne vom plimba pe Valea Vinului, loc pe care îl știam bine, dar care ne atrăgea mereu.

În comuna Șanț, ne-am poticnit într-o circulație fără reguli: oameni, mașini, căruțe, probabil era vreun târg. Am văzut un indicator, în dreapta, pe care scria: Complexul Alpin Blazna - 6 km. Eram exact lângă drumul care vira spre dreapta și ne-am hotărât instantaneu, plecând cu gândul de a urca pe asfalt cât e, apoi să admirăm Valea Someșului de sus.

S-a sfârșit asfaltul, eram destul de sus și tot ce se vedea îți încânta ochii. Culmea, a apărut alt indicator care arăta că până la Blazna sunt 4 km, deci parcursesem 2. Ne-am înțeles din priviri că trebuie să continuăm, nu cu mașina, ci cu picioarele. În rucsac aveam ce ne trebuie pentru drumeție, inclusiv dotări împotriva ploii, timp - berechet și… am plecat. Urcușul a fost lejer, am mai folosit scurtături, sigur fără a ne suprasolicita, iar din loc în loc ne opream să admirăm peisajul și să localizăm Ineul, Rotunda…

Într-adevăr complexul este bine realizat, are construcții moderne, diverse amenajări, gen fântâni, cascade, chioșcuri, foișoare… O încântare pentru privitor. Am văzut tot ce se putea, am cercetat toate chioșcurile, am urmat potecile care împânzeau locul…

Am parcurs pârtia de schi și am tras concluzia că trebuie să fii bun schior ca să te aventurezi pe acolo. Era o liniște de început de lume, îți auzeai gândurile. Am revăzut cabana Diana, detronată de pe piedestalul ei, rămasă stingheră undeva mai sus, dar primitoare cu cei care vin acolo. Ne-am reamintit că în urmă cu ceva ani (cam 10), de aici am pornit spre Ineu. Acum timpul nu ne-ar fi permis.

Am petrecut vreo două ore minunate, am cercetat, cum am spus mai sus, tot, dar trebuia să ne și întoarcem. Am descoperit semnul potecii și am coborât prin pădure. Era mai greu, frânele au fost puse la încercare, dar am terminat cu brio. Din loc în loc, semnele mai dispăreau pentru că nu au mai fost recondiționate, dar cum noi avem simțul orientării, le regăseam repede. Mai contam pe un reper de orientare: stâlpii de înaltă tensiune. În 30 de minute am ajuns în locul de unde începusem urcușul.

Eram încântați de ceea ce văzusem, de timpul petrecut foarte plăcut și de faptul că nimic nu e mai bun pentru sănătate ca mișcarea, chiar dacă efortul e destul de mare. Vă recomand tuturor acest loc frumos care poate fi frecventat în orice anotimp.

---

VIZUALIZĂRI: 879 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI