La pas domol prin Gura Humorului

TIPĂREȘTE

Deplasarea noastră pe minunatele plaiuri bucovinene, din vara acestui an, ne-a prilejuit o întâlnire, scurtă, cu patriarhalul și, totodată, modernul orășel Gura Humorului. Și nu se putea astfel întru-cât plecările noastre din Voroneț, unde am avut cazarea la pensiunea “Sami” (vezi impresii – “Pensiunea Sami - Voroneț”), spre diverse obiective din lista noastră “de văzut”, treceau invariabil prin această cochetă urbe. Așa deci, ne-am rezervat o câtime dintr-o după-amiază, luând la pas o parte din orașul cu nume glumeț (Humor).

Ca atare colinda noastră nu fu prea lungă, însă a fost suficientă ca să descoperim câteva dintre obiectivele ce ar merita văzute, mai amănunțit, la o mai lungă preumblare.

Târg situat în centrul geografic al județului Suceava, înșirat de-a lungul râului Moldova, dar și a râului Humor (pe valea căruia se află și Mănăstirea Humorului), vatra lui fiind plasată la gura de vărsare a râului Humor în râul Moldova (de unde și numele), își justifică calificativul “patriarhal”, atât la propriu cât și la figurat. La propriu având în vedere data atestării sale de către voievodul Ștefan cel Mare, în 1490, iar figurativ pentru că oricâtă agitație, domoală totuși, ar fi în oraș, care ar putea justifica definirea de “modern” (dată mai sus), viața orașului amintește de simplitatea obiceiurilor, parcă și a traiului din vechime, aerul său fiind liniștit, tihnit, tradițional, un pic rustic, mai ales în zona Voronețului, parte componentă a urbei Gura Humorului. Probabil acesta este unul dintre motivele pentru care, în 2016, agențiile de turism japoneze l-au situat între cele mai frumoase 30 de orașe mici din Europa.

Așezat într-o zonă deosebit de frumoasă din Bucovina, în depresiunea cu același nume, în centrul geografic al jud. Suceava, înconjurată de câteva culmi muntoase, prelungi, acoperite de codri de rășinoase și foioase, nu foarte înalte (obcine), Gura Humorului este o stațiune turistică foarte vizitată, obiectivele turistice (scuzați repetiția) ce o înconjoară, situate la mică distanță de oraș, precum mănăstirile Voroneț și Humorului, sau la distanță nu foarte mare, cum ar fi Cacica, Solca, Arbore, ori spre bisericile cu frescă exterioară Moldovița, Sucevița și Putna, justificând afluxul de turiști. De ajutor în acest sens este și drumul european E 58/E 576 (mai cunoscut ca DN 17), ce face legătura între două provincii istorice ale României - Moldova și Maramureș.

Ce am văzut în răstimpul celor 2 – 3 ore de hoinăreală prin oraș?

Aș începe cu parcul din zona centrală a orașului, având numele “Parcul Central” (normal, nu?). Fără a avea o suprafață foarte mare, Parcul Central îți dăruieșta câteva clipe de liniște, relaxare și ceva aer curat. Plimbarea pe aleile sale îți oferă prilejul de a admira silueta majestuoasă a Catedralei Nașterea Maicii Domnului, edificiu spiritual al urbei moldave a cărui edificare, de la piatra de temelie până la sfințirea sa, a durat aproape 20 ani (mai exact 17 ani).

Cutreierând aleile umbroase îți clătești privirea cu florile multicolore, îți odihnești ochii în verdele copacilor sau ale peluzelor de iarbă. Ajunși în fața chioșcului din parc te aștepți în orice moment să auzi sunetele unei fanfare sau ale unui taraf de lăutari care să-ți încânte plăcut canalele auditive cu compoziții muzicale celebre sau cu melodii populare din zonă. Apoi te oprești o clipă, pentru reculegere, în fața troiței ridicată în memoria eroilor căzuți în primul război mondial, pentru întregirea neamului.

Muzeul obiceiurilor populare din Bucovina este un alt obiectiv turistic din Gura Humorului amplasat în zona Parcului Central, loc unde poate fi văzută o importantă colecție etnografică.

Și încă un lucru care trebuie neapărat menționat: într-o zonă adiacentă piațetei din fața Catedralei Nașterea Maicii Domnului, este amplasată o toaletă publică care, din exterior, arată foarte bine. Nu mă pronunț asupra interiorului, pentru că n-a fost nevoie să o utilizez, nu știu dacă era dată în funcțiune sau nu (cât am umblat pe acolo n-am văzut nici o mișcare pe ușile ei).

Părăsim parcul pe lângă clădirea muzeului, ajungem în fața Primăriei orașului, monument de arhitectură ce datează din 1904 și ne deplasăm spre zona hotelului Best Western Bucovina, unde atenția ne este atrasă de caroseria florală a unui Trabant, plasat pe tulpina unui copac în mijlocul rondului de flori – și sens giratoriu în același timp – din fața acestui hotel. Atractiv decor încadrat în peisagistica orașului, Trăbănțelul, ca și frățiorul său, Tico, postat la marginea parcului, tot în fața hotelului, atrag ca un magnet privirile turiștilor dar și obiectivele aparatelor foto.

În partea stângă a hotelului, pe strada ce duce la Mănăstirea Humor, observăm siluetele, de formă pătrată, a turnurilor clopotniță ale unei unei biserici. Ajunși în fața ei aflăm că este Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena, edificiu de cult cu o interesantă istorie, după cum ne spune materialul informativ afișat la intrarea în biserică. Având o vechime de peste 150 ani, lăcașul de cult a fost inițial parohie pentru armenii din zonă (așa se explică forma turlelor), apoi o scurtă perioadă a fost biserică protestantă, greco-catolică și într-un final biserică ortodoxă, așa cum este și azi.

Vis-a-vis de biserică, într-un mic părculeț, se află bustul scriitoarei de origine ucraineană, Olga Kobylianska, născută în Gura Humorului, unde a trăit până la adolescență, plecând apoi în Cernăuți. Un panou informativ amplasat la intrarea în parc ne oferă câteva informații despre scriitoare, despre opera ei, care are ca temă viața locuitorilor Bucovinei (țărani, etnici huțuli și intelectuali).

La mică distanță de același hotel Best Western Bucovina – iată luat ca reper în drumeția nostră –, întâlnim alte două edificii importante în istoria orașului: Biserica romano-catolică Preasfânta Treime și școala gimnazială nr. 1. Biserica romano-catolică Preasfânta Treime din Gura Humorului este cea mai veche biserică catolică din Bucovina fiind construită în 1811. Școala gimnazială este construită pe locul unde se afla prima instituție de învățământ din Gura Humorului în limba română, construită în 1812. O placă memorială amplasată pe peretele clădirii spune: “ȘCOALA CEA DINTÂIU 1812 – 2012,200 DE ANI DE EXISTENȚĂ”, având drept moto un citat din Taras Șevcenko i“Învățătura-i lumină”.

Apropierea serii, instalarea oboselii după câteva ore de mers per-pedes, și, de ce să n-o spunem, foamea, ne-au îndreptat pașii spre locul unde aveam mașina parcată. Și, n-am încălecat pe-o șa, ci ne-am urcat în mașină, după ce v-am spus povestea așa cum a fost, îndreptându-ne spre locul de hodină.

---

VIZUALIZĂRI: 21927 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI