Istanbul – Piața Sultanahmet

TIPĂREȘTE

După ce am plecat de la Hanul Spahiilor, am luat tramvaiul, pentru a ajunge la Moscheea Albastră. Am coborât la stația ”Suleymaniye”, de unde mai aveam de mers pe jos până acolo maximum două sute de metri, trecând printr-un parc.

Încă din momentul în care am coborât din tramvai, am observat că zona din jurul moscheei și a parcului era foarte aglomerată. Atât pe alei cât și pe stradă era foarte multă lume, oameni în vârstă, tineri și foarte multe grupuri de copii. Multe dintre femei purtau veșmintele specifice musulmanilor, iar dintre acestea o bună parte erau tinere care aveau o ținută elegantă prin mersul și felul în care purtau veșmintele. Peste broboadele care le acopereau capul fără a le ascunde fața, aveau ochelarii de soare așezați așa cum este acum la modă, iar în mâini purtau genți sau poșete elegante din piele.

Aveam să afăm mai târziu că această ținută era una de sărbătoare, care se folosește în anumite împrejurări cum sunt zilele în care se merge la rugăciune la moschee, sau alte evenimente importante. Multe femei poartă aceste straie în geantă și le îmbracă peste ținuta de zi în momentele în care se apropie sau intră în locurile unde această ținută este obligatorie.

Este momentul să spun că ziua în care ne aflam era una de vineri, când se pare că era o sărbătoare mai specială pentru musulmani și în afară de asta era și faptul că peste două zile, adică în data de 29 noiembrie octombrie, avea să se sărbătorească Ziua Națională aTurciei, eveniment foarte important și respectat de întreg poporul turc. De altfel chiar de la sosirea la Istanbul am observat că pe toate clădilile era arborat drapelul național și foarte multe postere cu tabloul Mustafa Kemal Atatürk.

Ajunși la poarta moscheei, am fost opriți de doi polițiști care ne-au arătat un afiș lipit pe stâlpul porții, pe care era scris în engleză și rusă că între orele 11.00 - 14.30, intrarea la moschee este interzisă pentru a nu perturba slujba și pe credincioșii care se aflau înăuntru. Era abia ora 11.30 – 11.45 și ca atare mai aveam destul de așteptat, astfel că ne-am hotărât să ne plimbăm prin împrejurimile moscheei și să descoperim singuri câte ceva ce ar putea prezenta interes turistic.

Zona din fața Moscheei Albastre, este cunoscută și sub denumirea de ”Hipodrom”. Asta pentru că în antichitate, aici chiar a existat o arenă publică, construită în epoca bizantină de împăratul Septimius Severus, în anul 203 d. Chr. și se spune că ar fi funcționat ca atare, până prin anul 330. Aici erau găzduite concursurile de care pe două roți, trase de cai, de unde și denumirea de hipodrom. De asemenea tot aici aveau loc diferite ceremonii oficiale, dar și execuții publice sau lupte de gladiatori, precum și alte evenimente. Dacă am înțeles bine, în prezent această zona se numește Piața Sultanahmet.

În această piață există un număr de patru monumente mai deosbite, care cred că merită a fi menționate în povestirea mea.

Primul dintre ele. este ”Fântâna lui Wilhelm al II-lea”, Keiserul Germaniei, numită și ”Fântâna Germană”, sau ”Alman Çeşmesi” în limba turcă. Aceasta a fost construită pe bucăți, în anul 1900, în Germania și a fost transportată pe mare la Bosfor de unde a fost adusă și montată în locul unde se află în prezent. Această fântână a fost construită și adusă aici, pentru a marca prietenia turco-germană, în urma a doua vizite pe care împăratul Wilhelm al II-lea le-a făcut la Istanbul. Cum arată acest monument se va vedea în fotografiile pe care le-am atașat și care mă scutește astfel de orice descriere.

Un al doilea monument, este ”Obeliscul lui Theodossius”. Se spune că acest obelisc, a fost construit și ridicat în urmă cu aproape 1500 de ani în cinstea Faraonului Tutmosis al III-lea, în fața unui templu din orașul egiptean Hierapolis, din Egiptul Antic. Nu se cunoaște în ce împrejurări, acest obelisc a ajuns, pe o plajă din Alexandria, unde a fost găsit în vremea împăratului Constantin I care a domnit între anii 33 7-361 d. Chr... Se spune că acesta, aflând despre obelisc, ar fi cerut printr-o scrisoare Alexandrienilor, să trimită monumentul la Constantinopol: ”pentru a contribui astfel la dezvoltarea și împodobirea orașului care vă întâmpină generos vapoarele care călătoresc spre Marea Neagră și pe care îl ajutați să își procure hrana”, scria el. Nu prea se știe nici cum și când a ajuns acest monument la Constantinopol. Se cunoaște însă că el a fost ridicat și instalat în poziția în care se află astăzi, în vremea împăratului Theodosius I care a domnit între 374-395 d. Chr. Monumentul este construit din granit monolitic, iar pe cele patru fețe ale lui sunt înscrise date despre luptele și faptele de vitejie ale Faraonului Tutmosis al III-lea. Probabil este vorba despre cel pe care noi știm sub numele de Tutmes al III-lea.

Nu departe de obelisc în aceeași piață a Hipodromului, se află ”Coloana zidită” Nu am reușit să găsesc date referitoare la momentul în care a fost ridicat acest monument. Am aflat doar că el a fost ridicat în cinstea Împăratului Basilelos, care ar fi domnit între anii 867-886 d. Crh. Monumentul este construit prin zidirea unor bucăți de piatră prelucrată la dimensțiuni diferite și este așezat pe un piedestal din marmură, care însă a fost acoperit cu pământ în timpul construcției Moscheei Albastre.

Între cele două monumentre descrise, se află un al treilea, cunoscut sub numele de ”Coloana Împletită” sau ”Coloana cu serpentine” de fapt ar fi mai bine zis, ”cu spirale”. Împăratul Constantin I, cel despre care spuneam mai sus că a cerut Alexandrienilor să aducă Obeliscul lui Tutmosis la Constantinopol, din dorința de a reconstrui orașul și a-l înfrumuseța, a dat ordine ca o serie de monumente de origine din mai multe locuri ale Imperiului Roman, să fie aduse la Constantinopol. Printre monumentele aduse în aceste condiții la Istanbul, pe atunci Constantinopol, se află și ”Coloana Împletită”. Aceasta este un monument realizat de greci prin anul 490 i. C., pe care l-au construit din topirea armelor și a altor obiecte de metal luate ca pradă de război, în timpul unor bătălii victorioase, obținute în fața perșilor. Se pare că în timpul transportului de la locul de origine până la Constantinopol partea de sus, a monumentului s-ar fi rupt și s-ar fi pierdut sau a fost furată. Se zice că în partea superioară a monumentului serpentinele (spiralele) s-ar fi terminat sub forma unor capete de șerpi iar întreaga coloană ar fi avut o înalție de opt metri. În prezent această coloană are o înălțime, de doar 5.3 metri care se află montată într-o groapă circulară, cu adâncimea de trei metri, deasupra solului aflându-se restul. Trebuie spus că inițial coloana s-a aflat la nivelul solului, care pe atunci era la baza ei, dar acesta s-a ridicat la nivelul actual în timpul construcției Moscheei Albastre, prin depozitarea în acea zonă a pământului provenit din săpăturile la aceasta. Pentru a nu se schimba locul de amplasare a Coloanei Împletite, s-a gasit această soluție de a se crea groapa zidită în jurul ei. De alfel tot în acea perioadă a fost acoperit și soclul Coloanei Zidite care inițial se afla la nivelul de atunci al solului.

Pentru că până la ora când moscheea avea să se deschidă pentru vizitatori mai aveam destul timp, de la capătul de sud al Hipodromului am luat-o la întâmplare pe o străduță cu case din lemn, având un singur etaj, vopsite în culori vii, roșu, albastru, verde și galben. Apropiindu-ne de ele am văzut că la parterul lor erau mici buticuri, unde se vindeau vindeau produse tradiționale din Turkistan. Unele dintre acestea erau articole de îmbrăcăminte, sau diferite obiecte artizanale dar și alimentare, existând chiar și un restaurant cu mâncare specifică din Turkistan. La etajul lor păreau a se afla locuințe. Pe pretele uneia dintre case, era scris în limba turcă dar și engleză, următorul text: ”Pray for muslim citizens that have been oppressed and asimilated by the communist chinese regime! ”. În fața casei respective stăteau discutând ceva, trei tineri foarte serioși, îmbrăcați în costume închise și cu cravate la gât. Când au văzut că mă uit atent la textul de care vorbeam, unul dintre ei mi-a zâmbit și mi-a făcut semn să îl fotografiez, lucru pe care îl făcusem deja dar văzând gestul l-am mai fotografiat odată ca să le dau satisfacție.

În continuarea străzii construcțiile erau tot din lemn dar erau mai mari iar culoarea vopselei era maroniu închis, spre negru, precum gardurile vopsite cu ulei ars. Unele dintre ele erau dărăpănate și in mod evident nelocuite. Cele mai multe însă păreau afi locuite iar două dintre ele, aveau le intrare firmă de hotel. Din auzite știam că în Istanbul, există un cartier zau o stradă numai cu case din lemn și de aceea ne-am gândit că este posibil să ne aflăm în acel cartier, dar nu am încercat să mergem mai departe și să aflăm mai multe, pentru că nu voiam să fim prea departe de moscheee în momentul în care aceasta urma să se deschidă pentru vizită. În clipa în care ne-am întors să plecăm am observat că la parterul uneia dintre case era un magazin de covoare turcești iar cam la zece metri distanță de el pe o banchetă stăteau patru bărbați. Când ne-am apropiat de magazin, unul dintre ei s-a ridicat și apropiindu-se ne noine-a făcut semn să intrăm în magazin, dar l-am lăsat să înțeleagă că este suficient ceea ce vedem în vitrină. Ne-a întrebat în engleză de unde suntem. Când i-am spus că suntem din România, și-a îndreptat privirea spre cei trei rămași pe banchetă și l-a strigat pe unul dintrei ei numindu-l Ali, spunându-i că suntem din România. Acesta s-a ridicat și el de pe bancă și a venit să dea mâna cu mine. În momentul în care ne-am strâns mâinile mi-a spus: ”Ce faci mă? ” Am început să râd și l-am întrebat inromână: ”Știi românește? ”Da”, mi-a răspuns, ”stai trei zile în București”. Nu am mai insistat în discutie, le-am zis la revedere pe românește și după ce le-am dat un ”like” ținând mâna dreaptă cu pumnul strâs și degetul mare ridicat, am plecat, ajungând la concluzia, că de fapt pentru ei, expresia ”Ce faci mă? ar putea fi interpretată ca un echivalent al englezescului ”How do you do? ”, care se spune ccând faci cunoștință cu un englez. Și am mai făcut o descoperire. Neacademicul cuvânt ”haleală” provine din timba turcă. Vedeți P (25).

Despre Moscheea Albastră și alte lucruri sau întâmplări, voi vorbi într-un alt articol.

Vă rog atașament muzical: Cafe De Anatolia - Bosphorus Night (Billy Esteban live on Radio ...

▶ 2:04:55

https://www.youtube.com/watch?v=Za3u6gJGnmw

---

VIZUALIZĂRI: 4516 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI